Asta e o dimineaţă perfectă. Nu mi-o poate strica nimeni emoticon colonthree Mă dau jos din pat şi mă îndrept spre baie, unde duşul răcoritor mă aşteaptă. După 10 minute îmi înfăşor un prosop în jurul corpului şi mă întorc în cameră. Mă îmbrac cu o rochiţă roz cu floricele şi o cureluşă la mijloc. emoticon kiki Cobor jos la strigătele disperate ale mamei O_O
Mama: Tini, hai azi! emoticon upset
Eu: Vin, mama! -coborând scările-
Mama: Tatăl tău ţi-a dus bagajele în maşină. În 5 minute plecăm.
Eu: ”Plecăm” ?
Mama: Trebuie să-ţi văd faţa atuci când o să-ţi vezi noua casă emoticon colonthree
Eu: E incredibil mama. Parcă mai ieri aveam 5 ani şi mă jucam în grădina din spatele casei şi acum am 19 ani şi mă mut singură emoticon colonthree
Mama: Fata mea a crescut! emoticon cry -şi mă trage într-o îmbrăţişare-
Eu: Mama! Gata! O_O Hai la maşină!
Drumul nu a fost lung. A durat cam 30 de minute ceea ce mă bucură că nu stau prea departe de părinţi. Tata a parcat pe aleea principală. Sunt multe case dintre care mai toate vile :))) Le-am cerut o casă simplă, dar nu m-au ascultat.E un loc liniştit unde nu prea trec maşini. Am văzut doar câţiva oameni pe afară emoticon confused Toate casele au o grădină cu flori şi o curte în spate. Sper că mă voi înţelege cu vecinii! emoticon colonthree
Am ieşit repede din maşină şi am fugit spre uşa casei nr. 306 care avea pe cutia poştală numele 'Stoessel'.
Tata:Tini! emoticon wink -fluturând cheia în mână-
Eu: emoticon colonthree -luând cheia-
Tata: Promite-mi că vei avea grijă de ea! Aici am copilărit. Era o casă veche dar am făcut MARI schimbări.
Eu: Îţi promit, tată! -şi îl îmbrăţişez-
Tata: Am să plec acum, până când mama ta nu se apucă de bocit! emoticon confused
Eu: Să aveţi grijă de voi!
Tata: Şi tu!-intrând în maşină-
Au plecat. Oficial locuiesc singură emoticon colonthree Mă grăbesc să intru în casă dar o mână caldă îmi atinge umărul.
Ea: Heii, bună! Sunt vecina ta! emoticon colonthree
Eu: Bunăă! emoticon confused
Ea: Oo, scuze dacă te-am speriat doar că ... chiar mă bucur că ai venit! emoticon colonthree
Eu: Şi ... eu emoticon confused
Ea: Chiar scuze, dacă sunt insistentă. Numele meu e Lodovica dar spune-mi Lodo. Locuiesc la nr. 302. Casa de acolo!-arătând cu mâna-
Eu: Încântată! Eu sunt Martina dar prietenii şi familia şi-au câştigat dreptul de a-mi spune Tini! :)))
Eu întind mâna dar ea mă trage într-o îmbrăţişare prea strânsă emoticon upset
Lodo: Eu locuiesc cu iubitul meu şi prietenul lui. Poţi veni în vizită după ce te acomodezi puţin. Te aştept!
Eu: Nu ştiu ce să zic...
Lodo: Voi vei înaintea ta emoticon colonthree
Eu: Atunci... e bine .
Şi pleacă ţopăind. Eh, e bine că îmi voi face prieteni aici. Răsucesc cheia în uşă şi rămân uimită. Mobilă crem asortată, scări din lemn de cireş, tablouri peste tot şi uşi tot din lemn de cireş O_O Voi inspecta locul. Am mers sus şi am găsit o cameră pe care scria cu litere colorate 'Tini' . Cred că e camera mea. Am intrat şi era foarte drăguţă emoticon colonthree Ar trebui să despachetez. Aşa emoticon heart dulapul meu e deja plin cu haine O_O
Mi-au cumpărat şi haine?! Oh, Doamne! emoticon gasp Tot trebuie să mă uit peste tot O_O
Am inspectat toată casa şi am sfârşit prin a-mi face un ceai şi a mă uita la TV-ul din living emoticon colonthree Lodo e o persoană drăguţă. Cred că ne vom înţelege bine şi vom fi prietene. Ceilalţi prieteni s-au supărat doar pentru că am decis să mă mut emoticon unsure E vacanţa de vară. Sper că-i voi vedea când merg în vizită la părinţi emoticon frown Poate ar trebui să mă duc la 302, să o cunosc mai bine pe Lodovica. Îmi iau o jachetă şi cheile de la casă şi mă îndrept spre casa din vecini.
Casa lor e în acelaşi stil ca a mea. Are un gard din lemn pe care e o plăcuţă cu numărul casei. Intru pe portiţa mică şi văd că pe cutia poştală era numele 'Verdas'. Deci cred că numele de familie al Lodovicăi e Verdas.... Drăguţ! emoticon colonthree
Urc cele 3 trepte din faţa casei şi îmi ridic mâna pentru a suna la uşă dar aceasta se deschide înainte să pot suna.
Lodo: Heii! emoticon colonthree Intră, te aşteptam!
Eu: Daaa emoticon heart Te aşteptam şi am zis să văd dacă mai e valabil.
Lodo: Ce să fie valabil?
Eu: Să vin în vizită. Să ne cunoaştem.
Lodo: Ooo, dragă. Eşti mereu bine-venită aici! -trăgându-mă după ea în living-
În living era o canapea de culoare roşiatică şi două fotolii de aceeaşi nuanţă. Pe canapea era un băiat care era cu ochii în telefon, iar alt băiat iese pe uşa unei camere care cred că e bucătăria. Acel băiat vine lângă Lodo şi o prinde de talie.
Lodo:Tini, el e iubitul meu, Marco!
Eu: Martina, dar zimi Tini! Încântată! emoticon colonthree
Marco: Şi eu! -şi îmi prinde uşor mâna-
Lodo: Să continuăm... Cel de pe canapea e Jorge, prietenul lui Marco. Jorge ea e noua vecină. emoticon colonthree
Jorge: Îi dau maxim 5 zile. -cu ochii încă în telefon-
Eu: 5 zile ca să ce? emoticon confused
Jorge: Până vei pleca . -îndreptându-şi privirea spre mine, analizându-mă-
Eu: De ce aş pleca?
Jorge: Eşti o tânără care locuieşte singură într-un cartier mare. Vei fi sigur pradă.
Eu: Pradă a ce?
Jorge: Doamne, câte întrebări pui! -ridicându-se şi urcând scările-
Marco: Ignoră-l. El poate fi rău câteodată dar e prietenul nostru.
Eu: E ok. Nu vă faceţi griji.
Lodo: Vrei ceva de băut? Ţi-e foame?
Eu: Defapt, aş vrea un ceai de fructe emoticon colonthree
Lodo: Vine imediat. Marco, ne faci două ceaiuri? emoticon colonthree
Marco: Sigur! Voi fi în bucătărie!
Lodo: Ceaiul e preferatul meu. Mă linişteşte.
Eu: Ştiu!
Lodo: Deci, câţi ani ai?
Eu: 19 . Voi?
Lodo: Eu am 18 iar Marco şi Jorge 20.
Eu: Cum de i-ai primit în casa ta? emoticon confused
Lodo: Nu e casa mea. E casa lui Jorge. Jorge Verdas. Suntem prieteni buni şi ne-am mutat din apartamentul meu şi al lui Marco, aici. emoticon heart
Eu: Drăguţ!Credeam că tu eşti proprietara -spun în timp ce Marco ne aduce ceaiurile-
Lodo: Tu? Ce te-a făcut să alegi locul?
Eu: Părinţii mei. M-au lăsat să mă mut singură.-luând cana în mână-
Lodo: Drăguţ! Cu ce se ocupă?
Eu: Mama e avocat iar tata e manager la o firmă de transport.-sorbind din ceai-
Lodo: Şi mai drăguţ! Unde studiezi?
Eu: La academia de arte. La arhitectură şi psihologie .-lăsând cana pe măsuţă-
Lodo: O, nu se poate! Şi eu sunt la academie. La actorie emoticon colonthree
Eu: Când ai cursuri?
Lodo: 3 zile pe săptămână. Luni, miercuri şi vineri.
Eu: Eu am luni, joi şi vineri. Am şi pregătire vinerea .
Lodo: Ne vom vedea acolo, cred.
Eu: Da. -luând din nou cana-
Lodo: Marco e la muzică şi Jorge e la Academia militară. Vrea să fie poliţist emoticon confused
Eu: :))) -chicotind-
Lodo: Ştiu, nu? :)))
Eu: Ce a vrut să zică prin 'Vei fi sigur pradă' ?
Lodo: Încearcă doar să te sperie! Aşa e el. Nu-i place să-şi facă noi prieteni dar va încerca!
Jorge-din spatele nostru: Vorbeaţi cumva de mine? emoticon confused
Sfârșitul primului capitol emoticon kiki Sper că vă place! emoticon colonthree Aștept păreri și chiar amenințări emoticon confused
Am să pun next când am să scriu capitolul și dacă se adună păreri ^_^
With love, Vyo Stoessel ^.^
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu