>>Din perspectiva Martinei>>Lodo tot făcea drumuri de la mine la ea, cărând tot felul de lucruri. Perne, mâncare, pături, DVD-uri, băuturi şi toate necesare emoticon colonthree
Se făcu repede ora 21 şi îi aşteptam pe prietenii Lodovicăi. Stăteam pe canapea cu Lodo şi Marco, aşteptându-l întâi pe Jorge, care îşi face apariţia cu... O_O Jake? emoticon gasp
Jake-stând în tocul uşii: Martina! Ce mare şi super te-ai făcut! O_O
Eu: Jake? Ce cauţi aici?
El mă strânge tare în braţe, dar eu nu-i răspund.
Jorge-din spatele lui: E cu mine!
Eu-întorcându-mi privirea spre ceilalţi: Lodo?
Lodo-venind lângă noi: Ce faci aici, Jake? -surprinsă-
Eu: Voi îl cunoaşteţi?
Lodo: Tu îl cunoşti?
Jake: Pot să intru? -cu o privire arogantă- Haide, Tini! Mai ţii minte când eram mici? Hmm ?
Jorge: Când eraţi mici? emoticon confused_rev
Jake: Nu mai ţii minte, iubire?
Lodo: Jorge, putem să vorbim singuri?
Jorge: Mda, cred.
Jake intră în PROPRIA mea casă, cu mânile în buzunar.
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Îl trag pe Jorge după mine până în bucătărie.
Eu: De ce l-ai adus pe Jake aici?-rezemată cu o mână de blatul din bucătărie-
Jorge: E prietenul meu.
Eu: Cum mai poate fi prietenul tău după tot ce a făcut? O_O
Jorge: L-am iertat. Îl puteţi ierta şi voi!-gesticulând-
Lodo: A violat zeci de fete şi nici nu a fost pedepsit pentru asta. S-a transformat din prietenul pe care îl ştiam într-un golan.
Jorge: Nu e vina mea!
Lodo: Dar tu continui să ieşi cu el, Jorge! Ştii că e un nesimţit.
Jorge. Ştiu, dar se pare că o cunoaşte pe Martina.
Lodo: De unde?
Jorge: Cred că îl cunoaşte pe tatăl ei. Dar păreau să se cunoască.
Lodo: Du-l de aici! Acum, Verdas!
Jorge: Huoo! Stai calmă.
Lodo: Să stau calmă? Îţi amintesc că şi tu ai fost în grupul lui.
Jorge: A fost o greşeală pe care nu am să o mai fac . Eu nu am atins nici-o fată!
Lodo: Acum înţeleg ce vroiai să zici prin 'pradă'. Opreşte-l până nu face nimic prostesc!
Jorge: Nu o va face!-ieşind-
Mă duc în urma lui şi sper să aflu de unde îl cunoaşte Tini pe Jack. Nu pot avea încredere în el. Nu după tot ce a făcut. Am intrat din nou în living, iar Martina încerca să-i explice lui Jake că nu are ce căuta aici.
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: Jake, asta a fost în trecut! Acum, nu mai avem ce discuta. Te rog, nu îmi strica seara.
Jake: Dacă aşa vrei... Dar te asigur, nu scăpi de mine aşa uşor! emoticon wink -ieşind-
Jorge: Ce a fost asta?
Lodo: De unde îl cunoşti?
Eu:... -nu am apucat să spun nimic pentru că soneria suna, pentru a doua oară în seara asta-
Lodo-şoptind: Nu îţi uita ideea, ne povesteşti mâine!-ducându-se la uşă-
Lodo: Ludmi, Diego! emoticon colonthree Intraţi!
Prima a intrat o fată de vreo 20 de ani, cu părul blond şi cârlionţat, purtând o rochiţă drăguţă şi avea un mic cadou în mână. După ea, intră un băiat înalt cu părul brunet, care avea un tatuaj misterios pe braţul drept. emoticon confused_rev
Ea-venind spre mine: Tuu trebuie să fii Martina! Poftim asta e pentru noua ta casă! emoticon colonthree -şi mă îmbrăţişează, dându-mi cadoul-
Eu: Iar tu trebuie să fii Ludmila! emoticon colonthree -zâmbind-
Diego-din spatele ei: Heii! Eu sunt Diego.-şi îmi strânge uşor mâna-
Eu: Bună!
Diego: Să ştii că acel cadou e din partea amândurora O_O Dar Ludmila nu vrea să împartă! -spunând mai tare ultima propoziţie-
Ludmi: Nu e adevărat! -ghiontindu-l-
Lodo: Tini, au venit Cande şi Fede! Intraţi, vă rog!
Eu: Bine aţi venit! emoticon colonthree
Cei doi vin şi mă îmbrăţişează pe rând emoticon colonthree Apoi ne aşezăm pe covorul crem din sufragerie şi Lodo ne povestea despre copilăria ei. Locuia în Paris. emoticon colonthree Jorge umbla nestingherit prin bucătăria mea, vorbind la telefon. Mai mult se certa cu cel de la capătul 'firului'.
Ni se alătură după câteva minute, stând între Diego şi Marco.
Jorge: Facem şi noi ceva până nu adorm?
Eu: Haideţi să jucăm un joc. Cu o sticluţă. La cine cade , trebuie să răspundă sincer la o întrebare emoticon colonthree
Lodo: Bine, deci ... aduc eu o sticluţă emoticon colonthree
Jorge: Pff... Stupid! emoticon tongue
Marco îl săgeta din priviri şi îi făcea semn lui Jorge să tacă. Lodo vine imediat cu o sticluţă de plastic şi mă lasă pe mine prima emoticon colonthree Şiiii a căzut pe Diego emoticon confused_rev
Eu: Ăăăm.... Ce e cu tatuajul tău?
Diego: L-am făcut la 16 ani, când prietena mea m-a înşelat! -uitându-se la Cande-
Eu îmi îndrept privirea spre cei doi, ridicând o sprânceană.
Eu: Voi doi...-sunt întreruptă de Lodovica-
Lodo: Rândul tău, Diego! emoticon grin
Diego a trebuit să-i pună o întrebare lui Jorge.
Diego: Asta poate e unica mea şansă să te întreb şi să-mi răspunzi sincer. Tu mai ai ceva de-aface cu Jake?
Jorge: ....
Eu: Vai, dar ce celebruu e Jake! emoticon squint Vă rog, schimbaţi subiectul.
Fede: Îl ştii?
Eu: emoticon unsure
Cande: Subiectul Jake, închis! Jorge, rândul tău.
Jorge: Dacă trebuie... -învârtind-
Se învârte, şi se învârte... De ce se învârte aşa mult? emoticon upset Oh, nu, nu. Te rog, nu eu ! emoticon frown Off, bine.
Jorge: Martina, tu te-ai mutat aici doar ca să-l revezi pe Jake?
Eu-ridicându-mă: Oh, Doamne! Totul se învârte în jurul lui? emoticon upset -ducându-mă în camera mea-
Lodo: Felicitări, Verdas! Sper că eşti mândru! emoticon frown -venind după mine- Tini, aşteaptă! -urcând scările-
Jorge: Foarte! emoticon grin -strigând în urma ei-
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Alerg după Tini, pentru că nu ştiu sigur care e camera ei. Intru după ea şi se trânteşte în pate, punându-şi mâinile pe faţă.
Tini: De ce? De ce nu mă lasă în pace? emoticon upset
Eu: Te asigur că aşa s-a comportat şi cu mine, în primele zile. El, doar... nu e obişnuit să-şi facă prieteni noi. Umblă mai tot timpul cu Jack şi nu a avut exemple prea bune.
Tini: Jake era prietenul meu cel mai bun de când aveam 10 ani. S-a mutat împreună cu părinţii săi în casa de alături. Nu era zi în care să nu ne
întâlnim. Când am împlinit 15 ani, am crezut amândoi că avem o legătură puternică ce nimeni nu o poate distruge, aşa că... el a fost primul băiat cu care am ieşit. După un an, părinţii lui au avut un accident de maşină. Mama lui a murit iar tatăl său era în stare gravă. Jack a primit asta ca o lovitură. Era un băiat cuminte, de treabă dar de la acel accident, a început să-şi petreacă nopţile în locuri ciudate cu oameni necunoscuţi. După revenirea tatălui său,s-au mutat la 2 străzi distanţă, dar noi încă eram la celaşi liceu. Relaţia noastră era încă stabilă. El se purta mai rece cu mine şi rămânea închis în el. Într-o dimineaţă, l-am văzut în curtea şcolii sărutându-se cu diva liceului. Am trecut pe lângă ei, părând nepăsătoare, iar el şi-a îndreptat privirea spre mine şi a spus ”Vezi că te pot înlocui oricând vreau? ” Şi şi-a continuat 'treaba' cu acea fată. De atunci... emoticon frown
Eu-aşezându-mă pe marginea patului: Nici nu vrei să ştii cu ce se ocupă acum emoticon unsure
Tini: Ai dreptate, nu vreau. Dar nici nu mă aşteptam să reapară în viaţa mea emoticon frown
Eu: Am să mă duc jos să le spun tuturor să plece.
Tini: Mai stai cu mine, te rog!
Eu: Ai nevoie de un ceai?
Tini: Da!
Eu: Vin imediat.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Fede: Ai încurcat-o! emoticon colonthree -râzând-
Diego: Mda... -chicotind-
Eu. Ce? o_O
Fede: Nu trebuia să mai deschizi subiectul închis pe nume : Jake! -serios-
Eu: Era doar un joc în care trebuia să răspundă sincer! Nu văd care e problema.
Ludmi-stând pe canapea: Problema e că tu nu ai suflet! emoticon squint
Lodo-coborând: Problema e că voi încă sunteţi aici. emoticon confused_rev
Marco: Pot să te ajut cu ceva? -ridicându-se-
Lodo: Condu-i, te rog. -fugind în bucătărie-
Eu: Pot să ies şi singur, Comello! -ieşind-
>>Din perspectiva Martinei<<
Ohh, cât durează să faci un amărât ceai? emoticon upset E ora 00:30 şi eu îl am în cap doar pe Jake. Nu mai sunt 'fermecată' de el, dar încă îmi aduc aminte copilăria noastră. Casa asta mi-a adus doar probleme. Aş vrea să dau timpul înapoi şi să fi ales să stau cu părinţii.
Îmi iau telefonul în mână şi mă uit la poza de pe fundal, cu mine şi motanul meu pe care l-am lăsat cu bunica mea emoticon frown Cred că îi voi lăsa un mesaj mamei să vină aici în week-wnd. Mi-e dor de ea.
Lodo-intrând: Gata ceaiul! emoticon colonthree
Eu: Mulţumesc!
Lodo-aşezând cana pe dulapul de lângă pat: Mai vrei ceva?
Eu: Cred că am nevoie să dorm puţin, dar mai stai te rog!
Lodo: Bine. -aşezându-se pe marginea patului-
Eu: Au plecat?
Lodo: Da, a rămas doar Marco care face ordine.
*Linişte O_O*
Eu: De când îl cunoşti pe Marco?
Lodo: Dintr-a VIII-a emoticon colonthree
Eu: Vă stă bine împreună!
Lodo: Ni s-a mai spus emoticon colonthree
Eu: Mi-e somn. Cât e ceasul?
Lodo: 1:20 . Mai bine te las. Noapte bună! -îmbrăţişându-mă scurt-
Eu: Mulţumesc! -şoptindu-i în timp ce se îndrepta spre uşă-
*Dimineaţă*
Am avut un vis ciudat O_O În care eu şi Jorge ne înţelegeam emoticon confused_rev Nu ar trebui să mai beau ceai la ore târzii. Şi nici să-i mai aduc aici pe prietenii Lodovicăi. Mă ridic leneşă din pat şi îmi fac rutina zilnică.
Mă duc în bucătărie şi mă aşez pe scaun. Nu vreau să mănânc. Nu am nevoie de energie! Îi trimit un mesaj mamei, cum că vreau să petrecem două zile împreună: 'Bună, mamă! Casa e minunată! Mi-am făcut deja prieteni, însă mi-e dor de voi. Poţi veni sâmbătă la mine?'
Mă îndrept spre grădină aşteptând un răspuns de la mama. Mă întind pe banca din lemn vechi şi mă uit la frunzele rubinii ale stejarului. Telefonul îmi vibrează semn că mama a văzut mesajul şi mi-a dat un răspuns: 'Îmi pare rău scumpo, dar sâmbătă e acea adunare a tatălui tău de care ţi-am vorbit. Iar duminică, am programare la salon.Poate altă dată! Te iubesc!'
La naiba cu iubirea ei! Nu şi-a făcut niciodată timp pentru mine, de ce am crezut că o va face acum? Cred că aştepta de mult timp momentul ăsta, în care eu nu am să-i mai stau pe cap. În ciuda înjurăturilor pe care vreau să le i spun, îi trimit un mersaj scurt cu un simplu: 'Şi eu te iubesc!' . Mi se putea citi dezamăgirea şi nervii pe faţa mea. Propria mamă -.-
Jorge: Da' cine-i supărat azi? -cu un ton jucăuş-
Eu....
Sfârșitul capitolului 3 emoticon kiki
Nu cred că vom mai vorbi până miercuri, dar am să mai postez puțin mâine emoticon colonthree
Aștept păreri și like-uri. Până miercuri sper să se strângă emoticon kiki
Vyo Stoessel
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu