Inimile noastre bat in acelas ritm
Capitolul 56 "Disparitia"
Leon povesteste
Simt cum doua manute mici ma imbratiseaza pe la spate si automat fara
sa-mi pot da seama zambesc. Imi saruta spatele apasat prin tricou si
spune:
Violetta:Esti bine?-spune inca tinandu-ma pe la spate in brate-
Eu:Da,cred!Ma gandeam la tine,la noi,la tot.-spun eu ragusit-
Violetta:Erai nervos?
Eu:Nu,nu chiar!
Violetta:E prima data cand te vad fumand de cand suntem imprena. Si stiu ca tata fumeaza cand e nervos,adica fuma mai mult.
Eu:Nu iubito,nu eram nervos. Doar n-am mai putut sa dorm si mi-a venit pofta de o tigare.
Violetta:Atunci esti bine?
Eu:Da!
Violetta:Sper ca n-o sa fumezi constat de acum.-ma cearta ea in gluma-
Eu:Nu,doar cand simt nevoia sa o fac.
Violetta:Bine! Ma bucur ca nu vrei sa fumezi....Te iubesc mult printul meu.
Eu:De cand nu mi-ai mai spus asa!-ii zambesc intorcand-o cu fata la mine-
Violetta: Asa mi-a venit sa-ti zic!!-imi zambeste ea 'stramb'-
Eu: Sti ca in orice fel mi-ai zice,mie mi-ar placea la nebunie.
Chicoteste si se afunda in prieptul meu. Imi infasor strans bratele in
jurul ei nu numai ca sa sa o am mai aproape ci si sa o incalzesc pentru
ca a iesit in cearceaf.
Eu:Hai sa dormi. Esti obosita.
Violetta:Nu,hai sa ramanem sa vedem rasaritul. Apoi facem dus impreuna si plecam!
Eu:Cum vrei tu,micuta mea!
Am simtit ca era obosita si ca ar fi dormit 3 zile. Dar am mai simtit
si ca nu vrea asta si inca e speriata ca ar putea plece cu mama ei. N-o
sa las asta sa se intample,chiar daca ar trebui sa-i sun pe mama si
tata.
Stiu ca probabil o sa faca o criza ca m-am indragostit de
ea si sa o las in pace,dar o sa-i conving ca nu vad viata fara ea. Fara
micuta care sta in bratele mele privind rasaritul.
O sarut
usor pe obraz,coborand pe linia maxilarului ei pana cand ajung la gat.
Depun cateva saruturi apoi o iau prin surpindere cand o ridic in barte
si ocolesc piscina ajungand cu ea in dormitor.
https://m.facebook.com/401027983373197/photos/a.401550199987642.1073741828.401027983373197/521257368016924/?type=1&source=46&ref=bookmark
Eu:Stai aici! -ii ordon bland si-i pup lent buzele-
Violetta:Bine!-glasul ei se risipeste in urechile mele formand muzica-
Ies din camera si ma duc in baie umpland cada dubla cu apa. Pun un
spumant cu aroma de trandafir si ma duc inapoi la Vio. O gasesc sub
cearceaf stand in sezut si cu ceva in mani. Lumina s scazuta din camera
imi ofera prveliste perfecta spre umbra formata de silueta ei.
Mama dracu e complet dezbracata,nu ma abtin si-mi arunc tricoul pe jos
si intru pe sub cearceaf la ea. Avea buchetul de trandafiri pe care i-am
dat mai devreme, in brate.
Il dau usor la o parte si
afundandu-ma peste buzele ei moi si usor umflate. Ma las peste
ea,corpurile noastre unindu-le. Unghiile ei imi zgarie spatele si sa fiu
al dracu daca nu sunt complet excitat acum!
Mana ei mica ajunge la pantalonii mei scurti si mangaie umflatura,facand-o sa creasca din ce in ce mai mult.
Eu:Violetta!!-marai eu la ea,dar continua sa frece-
Violetta:Pun pariu ca te fac sa-ti dai drumul in 10 minute.-spune ajungand deasupra mea frecandu-se de membrul meu-
Eu:Prea mult,se raceste apa.-spun eu-
Nu-mi pasa nici negru sub ungie de apa aia,dar vreau sa o provoc din ce
in ce mai. O musc de sani facand-o sa geama si sa sa se frece mai tare
de mine.
Violetta:5 minute doar!-spune al dracu de senzual si plina de incredere pe ea.-
O sarut salbatic in semn de da,si ma uit la ceasul de pe noptiera care indica 5:05 dimineata.
Imi trage pantalonii pana la glezne si apoi ma cuprinde in mana strand
tare de membrul meu intarit. Face miscari de sus in jos cu mana,lasand
stransoarea lafel de tare.
Cu mana cealalta ma trage de par
aducandu-ma la acelas nivel cu fata ei. Ma musca tare de buza facandu-ma
sa deschid gura de durere atat de placuta. Limba ei se lupta cu a mea
si in momentul asta ea conduce cu 10 la 0,pentru ca acolo jos mana ei
care a devenit experta ma satisface din ce in ce mai mult.
Opreste sarutul si se da jos de pe mine oprind orice contact.
Violetta:Treci aici!-imi ordona aratand marginea patului-
Prin ideea la care bate si fac exact cum imi zice.
Se aseaza in genunchi si ma ia usor in gura jucandu-se cu limba pe capul meu.
Miscarile ei circulare ma fac sa innebunesc si sa ma scot din gura ei
dandu-mi drumul pe pieptul ei care arata asa de sexy cu sperma mea pe
el.
Eu:Asa de sexii! -spun si-i tachinez un sfarc-
Violetta:Ti-a placut?
Eu:La nebunie!
O trag peste mine presandu-i sanii de pieptul meu tare. Ma uit la ceas si vad ca e 5:10.
Eu:Ai avut dreptate. Esti buna! Deci ce vrei ca rasplata ca ai castigat?-ma uit la ea pervers-
Violetta:Probabil ca stii deja.
Eu:O sa-mi tipi asa tare numele incat o sa cheme politia.
Violetta:Imi place cum suna asta.
O iau in brate si o duc in baie. I-am promis ca o sa-i aduc placere asa
ca asta o sa o fac. Dar o s-o dublez cu ajutorul apei si a mirosului
dulce de trandafir.
O asez cu grije in apa calda lasand spuma
sa o acopere complet. Iau gelul de dus si-mi torn o cantiate destul de
mare in palma. Incep sa-i masez pieptul,curatand-o de esenta mea. Mana
mea aluneca din ce in ce mai jos pana ajunge la feminitatea ei. O masez
putin apoi fara avertizment introduc un deget in ea si-l misc. Cu
degetul mare ii frec clitorisul si un val de gemete imi incanta
urechile.
Mai introduc un deget in ea si maresc ritmul de miscare in ea,continuand sa-i ating clitorisul.
Dar asta nu e tot,mai introduc inca un deget si nu pot sa nu remarc iar cat de strampta e.
Imi stiga numele,iar eu ii iau capul in mana libera continuand sa fac
miscari in ea si o sarut cu pofta. Imi geme in gura si-mi zgarie spatele
cu unghiile.
Violetta:Asa de bine!-spune peste buzele bele-
Simt cum pulseaza si se strange in jurul degetelor mele iar in cateva secunde isi da drumul stigandu-mi numele!!
Imi scot degetele din ea si o sarut pe fruntea transpiarata.
Violetta:Doamne,ce efect ai asupra mea,iubire!!
Eu:Te iubesc mult si si tu ma iubesti,nu?
Violetta:Te iubesc,te iubesc cel mai mult din lume.
Eu:Vezi asta e special la noi! Ne iubim ca nebunii.
Violetta:In toate modurile posibile! -ranjeste la mine-
Eu:In toate! -spun si o sarut-
Violetta povesteste
De ce? De ce viata trebuie sa fie asa dura? Acum esti fericit acum nu.
Niciodata nu sti la ce sa te astpti. Dar eu stiam ca asta se va intampla
am fost avertizata direct.
Sunt in avion impreuna cu mama. In
20 minute decolam spre Spania. A grabit plecarea. Se pare ca s-a intors
azi-noapte acasa si a facut o criza cand nu m-a gasit acasa! A luat
doua bilete spre Madrid pentru primul zbor care care este acum la 18:00.
Irina:E spre binele tau. -spune Irina,nu mai pot sa-i zic nici mama-
Eu:...-prefer sa nu-i raspund-
I-am faut scandal monstru sa ma lase sa fiu cu Leon. I-am zis ca am
facut-o de buna voie si ca asi mai faceo de un milion de ori. Dar nu a
renuntat. Cand i-am zis ca mai bine ramaneam la tata in custodie dupa
divort m-a pleznit asa de tare incat partea dreapta a fetei mele e usor
vinetie acum.
Cand Leon a intervenit si aproape a lovito,el e
prea domn ca sa loveasca o femeie indiferent de orice si asta e un motiv
pentru care il iubesc asa mult, a chemat politia. Si au zis ca e
arestat la domiciliu 34 de ore.
Abea de am putut sa-mi iau
rams bun de la el. Imi plange sufletul cand ma gandesc la el. Ca trece
prin asta din vina mamei si implicit a mea. Trebuie sa fiu langa el si
el langa mine altfel nu o sa rezistam si in cel mai scurt timp o sa ne
autodistrugem din cauza dorului.
Ma ridic de pe scaun si vreau sa ma duc la baie.
Irina:Unde te duci? Si macar ai auzit ce ti-am spus?
Eu:La baie! Sau vrei sa fac pe mine?
Irina:Bine du-te!
Nu ascultase-m nimic din ce a zis ea,nu-mi mai pasa nimic din ce crede
sau ce face. Acum doar o urasc pe aceasta femeie care intamplator mi-e
mama.
Didi :o3 povesteste
Totul a luat o intorsatura
neasteptata. Nici eu nu ma asteptam ca Irina sa faca asta. Prostii stiam
ca va face asta doar eu stiu totul.
Acum Leon este inchis in
dormitorul lui,chiestia cu arestul a fost mai mult de fatada. El fiind o
personalitate mare in Argentina nu numai datorita numelui sau,Blanco,
ci si din cauza ca el si-a adus tara pe locul 7 in lume la sporturi de
iarna.
Tot ce face e sa dea vina pe el. Nu si-a putut tine
promisiunea fata de iubita lui,sufletul si viata sa ,si asta il iritita
aproape la fel de tare ca si despartirea indirecta de ea.
Prietenii lor au venit sa-si ia larevedere de la Violetta,fetele
plangand, in hohote,iar Diego incerca sa le ridice macar putin moralul
dar nu reusea nimoc.
Ovidiu nu si-a facut aparitia,si nici
gasca lui Leon,pentru ca n-au vrut-o acolo atuvi,nu puteau suporta
ironiile lor. Julio si baietii n-o faceau intentionat,doar ca asa erau
ei. Obijnuiti de mici cu greutatile,a trebuit sa munceasca si sa faca
lucruri murdare ca sa supravietuiasca. Viata i-a facut prea duri,dar in
adanc au si ei o inima stiu asta,o stiu sigur.
Amanda,Francesca si Diego au mai stat putin cu Leon dupa acesta le-a zis ca vrea sa fie singur.
Ajungem in avion si mai sunt doar cinci minute pana la decolare,iar
Violetta nu s-a intors la locul ei oare ii e rau? Irina se ridica de pe
scaun si se duce sa bata la usa de la baia avionului.
Irina:Violetta esti bine?
Intreaba ea parand alarmata. Dar nu primeste niciun raspus.
Irina:Violetta??-bate in use si apasa pe cleanta dar nu se deschide-
Irina:Ma scuzati domnisoara,fata mea s-a dus la baie acum cateva minute
si acum nu raspunde iar usa e blocata,puteti sa o deschideti?-intreaba o
stewardesa-
-Desigur doamna!
Fata deschide usa baii dar nimeni nu e acolo.
Irina:Violetta...Unde esti? -stiga irina-
-Doamna sunteti sigura ca s-a dus la baie?-o itreaba stewardesa-
Irina:Nu se poate. Nenorocita a fugit! -spune printre dinti-
Se da jos din avion impreuna cu bagajele lor si se duce direct acasa la Leon.
→→→Casa Blanco←←←
Irina:Unde e?-tipa ea in living-
Greta:Nu plecasa-ra-ti?
Irina:A fugit! Unde e? Sigur e cu el!
Leon coboara grabit scarile nedumerid de ce se intampla.
Leon:Ce s-a intamplat cu Violetta?-intreba nervos si alarmat-
Irina:A fugit din avion! Sigur a venit la tine!
Leon:Nu e aici!-tipa- Daca a patit ceva iti jur ca o sa uit ca esti
femeie si o sa aghh.-Isi inclesteaza maxilarul si-si strange pumnii.-
Irina:Sun politia! Sa o gaseasca!!
→→→Peste cateva ore←←←
Leon povesteste
Daca i s-a intamplat ceva o sa,nu stiu ce fac. O distrug cu mana mea pe
femeia asta nebuna. A venit si tatal ei si o cautam impreuna prin oras.
N-ar avea unde sa se duca. Am sunato de 1000 de ori dar are telefonul
inchis.
Marius:O sa o gasim. Stai calm! -imi zice barbatul-
Eu:Nu pot,o iubesc mai mult ca viata mea. Nu mi-as puteao ierta niciodata daca ar pati ceva.
Marius:Nu e vina ta. E a Irinei,parca a innebunit.
Eu:Stiu! Si asta din cauza ca m-am culcat cu Vio.Dar n-am obligato,a fost natural totul,ea a vrut.
Marius:Nu pot sa zic ca sunt total deacord cu asta,dar faptul e
consumat deja,iar acum nu mai e o rusine sa nu mai fii virgina la 17 ani
aproape.
Eu:Stiu!
Unde ar putea sa fie? Unde s-ar putea duce?
Îngeri și demoni.
Capitolul 20-Visul #2
Ludmila: Cu ea trebuie să o luăm mai încet. De obicei băiatul invită fata undeva sau începe conversaţia.
Eu: Suntem geniale.
Ludmila: Briliante.
Eu: Încântătoare emoticon colonthree
Jorge: Enervante -.-
Eu: Hei! De când eşti aici? O_O
Jorge: Huh, am venit odată cu voi.
Eu: Şi cei vorbit cu fata aia?
Jorge: Am întrebat-o când e gata comanda.
Eu: Doar atât?
Jorge: Uite, Lodo... Nu mă interesează alte fete. Dacă e nevoie ca
'vechiul eu' să revină şi să îţi spună asta, o voi face cu plăcere.
-strâmbându-se-
Eu: Bine. -încordându-mă-
Marco: Ce am pierdut? Înafară de un măr -.-
Jorge: Nimic interesant!
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: Alo?
Jake: Hei, scumpi!
Eu: Ohhh, ce vrei?
Jake: Am trecut pe la tine şi nu erai acasă.
Eu: Nici nu voi fi.
Jake: Drăguţă, Jorge a câştigat pariul şi asta înseamnă că eşti a mea acum.
Eu: Eu nu am fost de acord cu asta. Nu pot fi considerată un premiu stupid!
Jake: Pentru că nu eşti stupidă! Eu m-aş da bătut în locul tău, am aşa multe variante care te pot face să suferi.
Eu: Ce vrei să spui?
Jake: Ai să vezi la timpul potrivit. Abia aştept să te văd milogindu-te
să te bag în seamă! Vei veni de bună-voie la mine şi îţi va plăcea.
Eu: Visezi prea mult.
Jake: Nu chiar... aseară nu prea am dormit. Mi-aş fi dorit să te visez şi cred că tu mă visezi pe mine emoticon colonthree
Nici nu are idee.
Eu: Pa!
Jake: Nu am terminat.
Eu: Serios? Eu am terminat discuţia acum 4 ani, dacă îţi mai aduci aminte.
Jake: Ziua aia? Normal că îmi amintesc.
Eu: Ce bine! Acum lasă-mă să îmi văd de viaţa mea, bine? -închizând-
Auzi la el, mă voi da bătută -.- Cine se crede să mă sune şi să îmi
spună lucrurile astea? Am terminat cu el acum mult timp şi am rupt orice
legătură posibilă. Nici nu îmi vine să cred că Jorge a putut să parieze
pe mine şi eu nici nu ştiam asta emoticon unsure
E furt şi aş putea să-l dau în judecată pentru asta, dar nu o fac. Îl
urăsc, îi urăsc pe amândoi şi pe Jerry. Îmi fac viaţa imposibiă!
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Eu: Lodo, te urăsc! -şoptindu-i-
Lodo: Într-o zi îmi vei mulţumi.
Chelneriţa aia a trecut de câteva ori pe lângă mine şi se holbează
câteodată la masa noastră. I-am rugat să mergem acasă, dar ei nu. 'Îţi
face bine să ieşi' -.- Când ne-a adus comenzile aproape a vărsat sucul
pe mine şi chicotea singură. M-am prefăcut de două ori că am nevoie la
baie doar ca să nu o văd.
Marco: Ce facem restul zilei?
Lodo: Eu mai am ceva de făcut pentru Academie. Cred că vom comanda o pizza şi stăm în casă.
Marco: Eu nu mai am nimic de făcut.
Lodo: Vorbeşte doar în numele tău!
Eu: Ce bine că eu nu am teme sau orice faceţi voi ^.^
Lodo:-scoţând limba-
Ludmila: Eu trebuie să plec... Mama vine în oraş.
Lodo: Oh, îmi place de mama ta emoticon colonthree
Ludmila: Am să îi transmit salutări! Pa!
Marco: Eu mă duc să îmi iau o altă băutură. Lodi, mai vrei ceva? sprijinindu-se de masă-
Lodo: Nu, mersi.
Eu: Ce a fost în capul tău?
Lodo: Credeam că vrei să o uiţi pe Tini.
Eu: Nu vreau! Vreau doar să mă ierte şi nu aş putea să mă uit după altă fata. Chelneriţa asta e o adolescentă.
Lodo: Eu doar am vrut să ajut.
Eu: Ar trebui să te străduieşti mai mult. Sper să n-o mai văd în viaţa mea!
Mă ridic şi plec. Copila aia era puţin hiperactivă când vorbeam cu ea.
I-am spus 'Când e gata comanda?' Şi ea a început să se mişte dintr-o
parte în alta şi să strige la toţi când e gata.
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: Da, mamă! -.-
Mama-strigând de jos-: Noi mergem la bunica, venim mâine. Să ai grijă de tine!
Eu: Bine.-strigând-
Aş fi vrut să merg şi eu la bunica, dar programul de mâine nu îmi
permite. Îmi aranjez lucrurile în geantă şi îi mai verific telefonul.
Toată ziua am stat în cameră. Casa asta nu are grădină, cum avea casa
mea. Cred că săptămâna sta mă voi întoarce acolo, dar nu ştiu cum voi
proceda dacă mă voi întâlni cu el emoticon unsure
Deschid televizorul şi schimb programele. Crime, furturi, violuri şi
alte infracţiuni. Tinerii din ziua de azi s-au prostit. Îmi e dor de
prietena mea din copilărie! Cred că acum urmează şi ea o facultate.
Vroia să facă dreptul, să facă ceva bun cu viaţa ei. Aşa vroiam şi eu
dar greşesc mai tot timpul.
Presupun că azi mă voi culca mai devreme. Mâine dimineaţă, înainte să merg la Academie, îmi aranjez hainele şi mă mut înapoi.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Lodo: Deschide tu, trebuie să fie pizza! -strigând din bucătărie-
Eu: Bine.-oftând-
Mă ridic din poziţia comodă de pe canapea şi înaintez spre uşă. Nu îmi place pizza! Nu putea să comande şi ea altceva?
Eu: Tu? emoticon confused_rev
-Oh, tu eşti băiatul din bar, nu?
Eu: Da. Cred că ai greşit uşa.... tu eşti chelneriţa, nu?
-Nu voi aţi comandat mâncare?
Eu: Nu ştiam că barul ăla e defapt restaurant şi aveţi mâncare.
-Nu avem. E al doilea meu job, încer să câştig nişte bani.
Eu: Su...per emoticon confused_rev Mersi pentru pizza ^.^ dându-i banii-
Închid uşa şi ea încerca să mai spună ceva. De asta am nevoie acum, o puştoaică ciudată şi vorbăreaţă.
Lodo: Nu fi nepoliticos! Invit-o înăuntru, probabil a mers mult pe jos.-din bucătărie-
Eu: Cu ce ţi-am greşit, Doamne? -uitându-mă în tavan-
Mă întorc şi deschid uşa. Ea făcea paşi pe alee dându-şi drumul la păr.
Eu: Poţi să intri, dacă vrei.
-Serios? Mersi!
Face o faţă de copil mic şi ţopăie până la intrare. Îi arunc priviri
ucigătoare Lodovicăi şi mă aşez lângă fata asta, pe canapea.
-Apropo, numele meu e Cora.
Eu: Ok emoticon confused_rev
Cora: Al tău?
Eu: Jorge Bla...
Cora: Blanco emoticon colonthree Ştiam, v-am auzit vorbind.
Eu: Ne-ai auzit vorbind? În locul de unde vin eu se spune 'a asculta
conversaţia altora' sau 'a trage cu urechea'.-dându-mă mai departe de
ea-
Cora: Chiar? emoticon colonthree Mi-ar plăcea să îţi vizitez oraşul natal emoticon grin -venind mai aproape de mine- De unde eşti?
Eu: Din... Kathmandu O_O Nu ai vrea să mergi în locul ăla. E plin de
şerpi şi alte reptile plus că este un zvon despre o infecţie în ţara
aia. Cred că am şi eu boala aia, ar trebui să stai mai departe de mine.
Nu vrei să te îmbolnăveşti şi tu! -dându-mă mai departe de ea-
Cora: Oh, îmi plac şerpii.-agăţându-se de mine-
Eu: Cred că trebuie să o sun pe mama.
Cora: Dar în Kathmandu e ora 5 dimineaţa.
Eu: Chiar există... emoticon confused_rev DA, LODO! Vin! -sărind agitat de pe canapea-
Cora: Dar...
Eu: Scapă-mă de ea! O_O
Lodo: Nu fi prostuţ. Te place.
Eu: De asta vreau să mă scapi de ea.
Lodo: Poartă-te frumos! O doare dacă nu o bagi în seamă.
Eu: Dar nu o cunosc.
Lodo: Nu e o scuză ca să nu o faci acum.
Eu: Nu vreau!
Lodo: Dacă o faci promit să te iert emoticon colonthree
Eu: Vino şi tu cu mine, dincolo.
Lodo: Mai am ceva de făcut. Te descurci tu. -bătându-mă pe umăr-
Cora: Jorge emoticon colonthree Tu câţi ani ai?
Eu: Tu cât îmi dai?
Cora: Stai să văd... 25.
Eu: Mă faci să ies la pensie şi nici nu am început munca :|
Cora: Oh, scuze! -gesticulând-
Gesticulează la fiecare frază. Fata sta chiar are probleme grave. Aproape că mi-e milă de ea, dar eu sunt cel prins aici emoticon upset
Cora: Stai aici cu prietenii tăi?-uitându-se în jur-
Eu: Da.
Dă Doamne să-l placă pe Marco!
Cora: Ce drăguţ! Şi mie mi-ar plăcea să stau cu prietenii mei, dar locuies singură. Vrei să îţi dau adresa?
Eu: Nu cred că aş...
Cora: Ok, ok, ţi-o dau nu trebuie să mă implori atât. emoticon colonthree
Înţeleg de ce prietenii ei nu vor să stea cu ea.
Eu: Păcat că nu am o memorie aşa bună.
Cora: Ţi-o trimit pe telefon, asta dacă îmi dai numărul tău. -aplecându-se deasupra mea-
Aproape cad pe spate dar mă sprijin în mâini şi ciudata asta se apropie de mine O_O
Eu: N-am telefon!
Cora: Ce ciudat emoticon confused_rev Te-am văzut azi că vorbeai la un telefon.
Eu: Era al Lodovicăi.
Cora: Fata aia blondă?-ridicându-se-
Eu: Nu, aia e Ludmila.
Cora: Ce nume drăguţ emoticon colonthree -făcând ca un copil-
Eu: emoticon confused_rev
Cora: Şi ai iubită, huh, huh?
Eu: Gata, până aici! -strigând- Te rog, pleacă din casa mea. Nu ştiu cum te suportă lumea.
Cora: Eu doar... emoticon unsure
Eu: Tu doar plecai! -făcând semn spre uşă-
Priveşte podeaua şi merge ca un căţel plouat spre uşă. Mă duc şi o
trântesc în urma ei. Când mă întorc, Lodo stătea în uşa de la bucutărie
bătând cu un picior în podea şi dând dintr-un polonic.
Lodo: Jorge.... -.-
Eu: Nici un cuvânt! E aşa de enervantă!
Lodo: Dacă e aşa enervantă, mă voi împrieteni cu ea.
Eu: Văd asemănarea dintre voi emoticon squint
Lodo: Vom avea o discuţie mâine. Acum sunt prea obosită.-dându-şi ochii peste cap-
Eu: Discuţii, discuţii... parcă ai fi maică-mea.
Lodo-ridicând polonicul-: Ai zis ceva?
Eu: Mnu...-oftând-
O las baltă şi mă duc în camera mea. Dacă vrea să îmi găsească pe
altcineva, ar trebui să ştie că nu are nici o şansă. Să nu se mai bage
în viaţa mea. Ştie că nu îmi pot lua gândul de la Tini! Ah, Tini... emoticon unsure Sper că e bine oriunde e şi că visează la o viaţa mai bună fără mine.
>>Din perspectiva Martinei<<
'Gina: Hai să îi spunem acum! Vreau aşa de tare să îi văd faţa când va afla. -zâmbind fals-
Jake: Să mai aşteptăm puţin... Cu cât timpul e mai lung, cu atât suferinţa e mai mare :o3
Gina: Bună idee. Şi te-ai gândit ce vor spune părinţii ei?
Jake: Nu contează! Oricum mă mut peste câteva săptămâni.
Gina: Săptămâni?! Îi vei spune după câteva săptămâni?
Jake: Nu. Doar ştii că mă mut mai aproape de tine şi de gaşcă.
Gina: Da, nici nu o să-ţi vină să crezi cât a trebuit să o mint pe mama
ca să mă întâlnesc cu tine. -aşaezându-se mai bine în poala lui-
Vântul îmi flutură prin păr şi încerc să pun totul cap la cap. Jake nu
era aşa. Nu Jake pe care credeam că îl cunosc şi că e prietenul meu.
Eu: Jake...-ieşind de după copac-
Gina: Acum e momentul emoticon grin -şoptindu-i-
Eu: De ce? emoticon frown
Jake: Vezi că te pot înlocui? Am găsit pe cineva mai bun ca tine. M-am
săturat să îmi spune lumea că sunt mieluşelul tău şi că sunt un nimeni
când stau cu tine.
Eu: De ce spui asta?
Jake: Acum e alegearea
ta. Dacă vrei să mă ai în preajmă, intri în grup şi faci tot ce ţi se
impune, dacă nu, ei bine rămâi o.....'
Iar mă trezesc în timpul
unui coşmar. Mă doare să văd pentru a doua oară ceea ce s-a întâmplat
în ziua aia. Faţa Ginei mi se pare cunoscută acum că am văzut-o mai
bine. Poate e doar o iluzie, pentru că am văzut-o mult timp. Diva
liceului mi-a furat prietenul cel mai bun, tipic ei.
E ora 4
dimineaţa. Vreau soar să adorm fără să aud jignirile lui Jake adresate
mie. Asta sau voi avea cea mai proastă zi şi deja e proastă pentru că
Jerry e la Academie. Totul mi se întâmplă mie. Poate dacă nu ar fi
existat jake în viaţa mea... nu se mai ajungea aici. Blestemată să fie
ziua în care te-ai mutat în vecini. Blestemat să fie momentul în care
te-am primit călduros în familia noastră! Sau cel în care te-ai înscris
la şcoala mea. Blestemat să fii tu!
Îmi pun înapoi capul pe pernă şi pleoapele mi se închid, dar îmi amintesc că trebuie să îmi fac bagajul emoticon upset
Mă întorc din nou la 306 şi de data asta am o maşină pe care o pot
conduce. Tata e diferit de mama. Se zice că fiicele petrec mai mult timp
cu tatăl lor şi e chiar adevărat. Cine ne învaţă să fim rele? Tata!
Doar că eu nu prea am ascultat sfaturile tatei, sau nu mi-a dat destule
încât să fiu rea. Par rea dar sunt sensibilă la interior. Fac asta ca
lumea să nu mă creadă o laşă, că nu pot să îmi înfrâng temerile. Şi
visul ăsta e una dintre temerile mele.
Îmi iau geamantanul de pe
dulap şi încep să îmi arunc hainele la nimereală. Din greşeală cred că
am luat tricoul lui Jorge în care am dormit... emoticon unsure
Toţi prietenii mei au o legătură cu el. Totul are legătură cu el. Din
cauza lui sunt în situaţia asta şi m-am săturat să fiu aşa.
Blestemat fii şi tu, Jorge Blanco! Blestemat că mi-ai
furat inima!
Îngeri și demoni.
Capitolul 19 - Visul.
Marco: Îţi faci altă prietenă.
Eu: Nu e aşa uşor, ştii că prietenii buni sunt greu de găsit în ziua de azi.
Marco: Nici chiar aşa. Jorge a dat peste mine şi suntem buni prieteni.
Eu: Mda... Ce să spun. Dacă sunteţi aşa buni prieteni ar trebui să ştii unde e emoticon unsure
Marco: E în ţară... cred.
Eu: Normal că e în ţară. -.-
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Nu primesc nici-un răspuns din partea ei şi îmi încerc norocul. Mă
aplec ca să o privesc mai bine în ochi dar ea îşi lasă tot mai tare
capul în pământ. Măcar acum Tini, măcar acum nu te emoţiona. Îi pun mâna
pe obraz şi îmi duc faţa mai aproape de a ei.
Tini: Nu poţi să vii aici şi să îmi ceri asta.-cu o voce uşoară-
Eu: Scuze!
Tini: Să nu mă cauţi.
Eu: Am să încerc, dar nu promit nimic.
Încă ţin strânsă bucata de hârtie şi o pun în buzunarul de la
pantaloni. Dacă nu îi pot opri cu forţa, am să o fac cu cap. Nimeni nu
îmi pune în pericol prietenii şi scapă. Vechiul Jorge nici nu ar fi
interesat dar 'noul eu' îmi place mai mult şi am să îl ascult pe el.
Eu-intrând-: Hei! Ce faceţi?
Lodo: Unde ai fost? Ne-am făcut griji.
Marco: Tu ţi-ai făcut griji.-uitându-se plictisit la Lodo- Eu ştiam că e bine.
Eu: Chiar sunt bine, prieteni. Am fost să îmi iau la revedere de la
Lara şi am realizat că voi chiar ţineţi mult la mine. Îmi pare rău că
m-aţi aşteptat.
Marco:-uitându-se ciudat la iubita lui-
Lodo-îmtorcându-i privirea-: Marco, adu gheaţă! Jorge, dragă, eşti bine?
Dacă te-a răpit cineva şi te-a obligat să ne spui asta să ştii că nouă
nu ne poţi ascunde.
Eu: :|
Lodo: Spune! -scuturându-mă-
Eu: De azi sunt un alt om. De azi sunt cineva.
Izbucneşte în râs ţinându-se de mijloc. Se învârte şi strigă după Marco.
Lodo: Aş putea scrie o carte care să cuprindă toate dăţile când ai spus asta. :))
Eu: Acum e diferit. Dacă vrei, îţi pot dovedi. Am vorbit cu Martina şi nu am spus ceva prostesc.
Lodo: Ai vorbit cu ea?
Brusc faţa ei e una tristă şi dezamăgită iar vocea ei îmi arată curiozitate.
Eu: Da.
Lodo: Spune-mi că nu ai fost după ea.
Eu: Nu. Ea a venit la mine, defapt şi eu am fost la ea dar am venit amândoi în acelaşi timp.
Lodo: -ridicând o sprânceană-
Eu: Treceam pe lângă casa ei în tip ce ea tocmai sosise.
Lodo: Deci rămâne?
Eu: Nu ştiu emoticon unsure Şi eu aş vrea să rămână.
Lodo: Lasă-i spaţiu! Nu o forţa.
Eu: Şi ce să fac?
Lodo: Păi... tocmai a aflat ceva ce a distrus-o şi tu crezi că vei mai
avea o şansă cu ea. Nu prea ştiu ce să îţi spun, dar îţi faci iluzii.
Eu: Merci, Lodo. Apreciez! emoticon unsure
Lodo: Nu, nu înţelege aşa dar...
Eu: Dar?
Lodo: Nimic. -lăsând capul în jos-
Dacă eu mă schimb, trecutul nu se schimbă. Nici prietenii mei şi cred
că nici eu. Poate tot timpul am avut latura asta, dar nu am scos-o la
iveală de... frică. Mă duc în camera mea şi găsesc pijamalele anoste ale
lui Tini stând pe patul meu. Vacile astea mi se par interesante acum,
pentru că încă îi poartă parfumul.
>>Din perspectiva Martinei<<
'Inima mea încă tresaltă în timp ce mă ascund după teiul din curtea
şcolii. Mâinile îmi alunecă în jos pe scoarţa copacului şi mă aplec ca
să aud mai bine conversaţia.
Jake: Normal că mă despart de ea. Nici
nu ştiu ce a fost în capul meu, cum am putut sta atâta timp lângă ea
când te puteam avea pe tine.
Gina: Micuţa Tini Stoessel are probleme =)) Nu degeaba i se spune 'Tiny'.
Jake: Îmi place cum gândeşti.
Se apleacă ca să o sărute pe frunte dar a îşi ridică capul şi îi fură ceva mai mult decât un sărut.'
Fruntea mea e umedă şi dau cu putere pătura de p emine. Îmi duc o mână
în păr şi mi-l dau de pe faţă. Amintirile cu prima despărţire încă îmi
bântuie visele. Când eram mică doar ursuleţul meu îmi alunga
coşmarurile. Cred că mama i l-a dat verişoarei mele mai mici.
Mă
ridic din pat şi îmi şterg uşor ochii. Aprind ecranul telefonului. E ora
3 dimineaţă. Situaţia în care mă aflu nu prea s-a schimbat. Jorge
învârte cuţitul în rană doar prin simpla lui prezenţă în gândurile mele.
Am încercat să mă păstrez tare şi fermă în faţa lui, azi. Sau ieri.
Deschid uşa şi o închid după ce ies. Cobor şi fără să îmi dau seama calc
pe telecomanda televizorului.
Un ţipăt dintr-un film horror umple camera şi ridic telecomanda apăsând pe mai multe butoane simultan. Cine a lăsat-o pe jos?
Mă îndrept spre bucătărie şi îmi mai şterg ochii cu mâneca cămăşii.
Lumina stradală răsare de după geamurile perfect curăţate ale
bucătăriei. Iau un pahar din raftul de jos şi scot sticla cu apă
potabilă din frigider. De fiecare dată când închid ochii, chipul perfect
şi prefăcut al Ginei îmi apare în minte. Dacă nu ar fi fost ea poate
încă eram cu Jake. Puteam să locuiesc cu el şi aşa nu m-aş fi întâlnit
vreodată cu Jorge. Nu îi vreau răul, dar sper că a gustat şi ea măcar
puţin din sentimentul pe care îl simt acum. Cel mai bine mi-ar prinde o
îmbrăţişare sau un sfat din partea Lodovicăi. Probabil e îngrijorată.
Mâine am să o sun şi am să o invit aici. Îmi va vorbi despre cum
încearcă fostul meu iubit să treacă peste şi cum îi pare rău....
Văd o mică umbră cum traversează bucătăria şi paharele de plastic de pe
dulap cad. Mă aplec să le strâng şi îmi ţin privirea spre sursa umbrei.
Eu: Kitty! Ce dor mi-a fost de tine!
Îmi întind mână şi îi mângăi
încet blana de pe spate. Ea se întoarce cu burtica în sus şi o scarpin. O
iau în braţe ca pe un copil şi urc cu ea în cameră.
Mă aşez pe pat şi ea se cuibăreşte lângă mine. Măcar pe tine te mai am.
'Dimineaţa'
Când mă trezesc, pisica mea torcea lângă mine şi imaginile de aseară mi
se derulau în minte. Am putut dormi fără să visez ceva ciudat care să-l
includă pe Jake sau Jorge.
Îmi duc mâna între urechile pisicii şi o scarpin încet. O ridic şi o pun jos. Îmi aleg alte haine şi cobor la micul dejun.
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Eu: Marco, îl chemi tu pe Jorge?
Marco: Sigur.
Sunt aşa obosită. Am repetat aseară pentru actorie şi încă mai trebuie
să învăţ nişte replici. Nu mă laud cu o memorie de elefant sau cu o
punctualitate de invidiat. Profesorul meu de actorie e cam ţâfnos. Va
trebui să-l mai suport încă 3 ani.
Îmi torn laptele cald în ceaşca
mea roşie şi învârt cu o linguriţă ca să se dizolve praful de cacao.
Mâine trebuie să merg din nou la Academie şi sper că mă voi întâlni cu
Tini emoticon unsure
Trebuie să găsesc o scuză bună şi dacă e nevoie, voi minţi doar ca să
fie încă prietena mea. Fac asta pentru binele ei, îşi va da seama.
Marco: Nu vrea să vină.
Eu: Va trebui. Nu va sta acolo pe veci!
Marco: Şi cum îl scot?
Eu: Vorbeşte cu el.-dând din umeri-
Mă duc să răspund la uşă şi lăs lingura în chiuvetă.
Eu: Vin acum.
Ludmila: Hei, bună! Ce faci?
Eu: Micul dejun. Intri?
Ludmila: Da. Mulţumesc!
Eu: Te servesc cu ceva?
Ludmila: Nu. Am fost matinală şi am luat micul dejun repede.
Iau o gură din laptele meu şi îmi simt buza superioară încă plină de lapte.
Jorge-intrând-: Nu ştiam că ne-am luat pisică. :))
Eu: Nu, dra eu ştiam că Jorge s-a schimbat.
Jorge: Oh, trebuie să mă obişnuiesc cu asta. E nou pentru mine.
Ludmila: Cum eşti?
Jorge: Nici eu nu ştiu. Îmi pare rău că v-am băgat în asta!
Ludmila: Înţelegem.
Marco: Da, putem face orice pentru tine. -bătându-l pe umăr-
Eu: Nu chiar orice. Trebuie să îşi asume unele greşeli.
Jorge: Şi ca de obicei Lodo are ceva înţelept de spus. -dându-şi ochii peste cap-
Ludmila: Haideţi să ieşim undeva! Cum făceam pe vremuri emoticon colonthree
Jorge: Nu ştiu ce să zic... nu vreau să ies.
Eu: Mie mi se pare o idee bună.
Marco: Şi mie.
Jorge: Mie nu. Cu Federico m-am certat, şi oricum nu aş suporta să îi văd pe Cande şi Diego cum sunt fericiţi împreună.
Eu: Asta era problema....
Ludmila: Atunci nu îi invităm. :|
Jorge: Şi nu se vor supăra?
Marco: Nu. Asta dacă nu află =))
Eu: Ce gânduri ai, Marco! :))
Jorge: Bine, dar unde să mergem?
Ludmila: La film, la teatru, la un concert, la un suc, în mall.... Ce ziceţi?
Jorge/Marco: Nu la mall! -arătând cu degetul-
Ludmila: Fie, unde?
Eu: La suc ^.^
Jorge: La cafea :o3
Marco: La îngheţată :|
Eu: Deci, într-un bar. Mă duc să mă schimb.
Iau ultima gură din lapte şi pun cana la spălat. Am fugit în camera mea
şi m-am schimbat într-o rochie drăguţă, albă cu floricele şi o diademă
roşie. M-am încălţat cu balerinii mei albi şi după ce Jorge s-a gândit
că ar fi mai bine să mergem pe jos, am plecat.
Am trecut prin parcul central, ca să îşi cumpere Marco o gustare. I-am spus că trebuia să mănânce!
Marco: Mulţumesc, doamnă! -plătind-
Ludmila: Oh, uite o veveriţă.
Eu: Săraca! E urmărită de un câine.
Jorge: Rezolv eu.
Îi ia mărul roşu din mâna lui Marco şi îl aruncă după bietul câine. Câinele pare speriat şi fuge. Probabil la stăpânul lui.
Marco: Ştii, intenţionam să îl mănânc :| -ridicând o sprânceană-
Jorge: Ce? V-am spus că m-am schimbat.
Marco: Cum spui tu...
Eu: Nu era drăguţ dacă era şi Tini? -uitându-mă cu subînţeles la Jorge-
Jorge: Ahm. Încetează!
Eu: Uite barul! -mergând înainte-
Jorge: Ce femeie! -.-
Marco: Ştiu, nu? emoticon colonthree Ai grijă, e a mea!
Intrăm toţi în bar şi ne aşezăm la o masă pentru 4. O chelneră tânătă şi drăguţă vine la noi zâmbind.
Eu: Eu vreau un suc de portocale. Marco?
Marco: Stai să mă gândesc... Un suc de pere!
Ludmila: La fel.
Jorge: Eu nu vreau nimic. -zâmbind inocent către chelneriţă-
Notează repede şi îşi pune carneţelul în buzunarul şorţului. Se întoarce pe călcâie şi îşi flutură coada în aer.
Eu: E şansa ta. Încearcă!
Jorge: Nu. -dând negativ din cap-
Eu: Ai văzut măcar cum se uita la tine?
Ludmila şi Marco sunt prea atenţi la discuţia mea ca să audă şuşoteala mea cu Jorge.
Jorge: Da. Asta e slujba ei. Să fie drăguţă cu clienţii.
Eu: Profită de asta. O poţi uita pe Tini.
Jorge: Parcă era prietena ta.
Eu: Da, dar aşa e mai bine pentru amândoi. Dute după ea.
Jorge: Nici gând.
Eu: Doar ca să încerci. Dacă merge bine, dacă nu, nu.
Jorge: Promiţi că nu scoţi nici un cuvânt?
Eu: Da. Succes! emoticon colonthree
Se ridică şi intră în vorbă cu chelneriţa. Pare tânără, poate mai
tânără ca Martina. Dar ce contează? ca ei doi să fie fericiţi. Şi poate
fericirea lor nu stă prin a fi împreună.
Ludmila: Lodo, unde e Jorge?
Eu: S-a dus la baie.
Marco: Cred că mă duc şi eu.
Eu: Bine.
Ludmila: Deci planul nostru funcţionează? -şoptindu-mi-
Eu: Da :o3 Nu ştiu cât de bine, dar l-am convins.
Ludmila: Dacă ar afla că l-am scos în oraş doar ca să întâlnească o altă fată! Pfff :)) -chicotind-
Eu: Ludmila, mai încet! Ne poate auzi, dar totuşi. Ai văzut şi tu cum
se uitau unul la altul? -aplecându-mă ca să mă audă mai bine-
Ludmila: Se potrivesc aşa de bine! emoticon grin Aşa o poate uita pe Tini.
Eu: Apropo de Tini. Putem proceda la fel şi în cazul ei.
Ludmila: Cu ea trebuie să o luăm mai încet. De obicei băiatul invită fata undeva sau începe conversaţia.
Eu: Suntem geniale.
Ludmila: Briliante.
Eu: Încântătoare emoticon colonthree
Jorge: Enervante -.-
Îngeri și demoni.
Capitolul 18- Un ultim sărut.
Eu: Se va întoarce.
Mă trage într-o altă îmbrăţişare şi plânge. Corpul lui se ridică şi coboară.
Jorge: Sper că într-o zi... o va face.
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: Mamă, nu pot mânca. Scuze! -ridicându-mă de la masă-
Mama: Oh, nu e nimic. Cum e la Academie?
Eu: Îmi place mult. Sunt încântată!
Mama: Mă bucur!
Mă ajută că se preface că-i pasă. Dacă i-aş spune ce e cu mine nu i-ar
păsa deloc dar încă mai există o mică fărâmă de iubire în inima ei,
pentru mine. Trebuie doar să o descopăr şi să o cresc. Nu ştiu dacă
inima mea mai este deschisă. Jorge a deschis-o uşor dar a închis-o la
fel de uşor.
Eu: Tată, crezi că poţi să mă ajuţi cu ceva?
Tata: Da, sigur. Ce este?
Eu: Vreau să îmi găsesc un apartament, ceva mai aproape de Academie.
Mie-e greu să renunţ la casa tatălui meu. Dar nu mai pot merge acolo atâta timp cât el încă locuieşte în casa de lângă.
Tata: De ce? Nu-ţi place?
Eu: Ba da, îmi place mult. Ideea e că e prea departe de Academie.
Tata: Putem rezolva în alt mod.
Eu: Cum?
Tata: Îţi luăm o maşină.
Eu: Nu ştiu ce să spun... emoticon unsure
Tata: Da, azi dacă ai nevoie de ceva, poţi să o foloseşti pe a mea.
Eu: Mersi. Camera mea e încă la etaj, nu?
Mama: Sigur.
Îmi lăs farfuria de care nu m-am atins şi urc în cameră. Nici nu s-a
deranjat să mă sune, să-mi explice cum s-a întâmplat. Cred că nici lu
l-aş fi ascultat dar mă doare. Mi-a spus că mă iubeşte şi nici nu se
deranjează să mă caute. Nici Lodo emoticon unsure
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Eu: O sun de câteva ore şi nu răspunde! -verificând telefonul-
Ludmila: Poate nu vrea să vorbească cu nimeni.
Eu: E totuşi prietena mea.
Ludmila: Îmi pare rău că a aflat aşa. Jorge cred că e distrus.
Eu: Da, s-a închis în camera lui emoticon unsure Nu l-am mai văzut aşa. Nici atunci... cu Lara.
Ludmila: Apropo de Lara... ?
Eu: E moartă.
Ludmila: Cum?
Eu: Aşa i-a spus Jake.
Ludmila: Nu ştiam.
Eu: Nimeni nu ştia.-dând negativ din cap-
Ludmila: I-am anunţat şi pe ceilalţi. Au rămas surprinşi că Jorge a dus la capăt planul.
Eu: Mda... toţi am rămas.
Ludmila: Şi cum rămâne cu Tini?
Eu: Ne vom întâlni la Academie, cred emoticon unsure
Jorge-luându-şi geaca din cui-: Pa!
Eu: Stai! Unde te duci?
Jorge: Mhm... mai am ceva ce nu am terminat. Nu am inima împăcată.
Eu: Să nu faci nimic prostesc!
Jorge: Nu pot face ceva mai rău decât am făcut deja emoticon unsure -ieşind-
Ludmila: Arată... ciudat. A fost prea tăcut.
Eu: Sper că nu se duce la Jake!
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Lara, ştiu că nu ţi-am oferit tot ce ai nevoie şi îmi pare rău că nu
te-am salvat. Puteam să te salvez dacă nu mă prosteam atât. Vroiam doar
să îţi mulţumesc că m-ai învăţat să îmi deschid inima. Tu ai fost prima
persoană care ai pătruns acolo şi te-ai agăţat în inima mea, înaintea
ei. Fără să îmi dau seama, am trecut de mult peste relaţia noastră dar
mintea îmi spunea că dacă te voi vedea, voi fi împăcat. Sper că de
acolo, unde eşti tu, mă vei ierta. E singurul lucru pe care ţi-l cer. Nu
puteam să merg mai departe fără să ştiu că tu eşti bine. Salut-o pe
bunica, da? Şi spunei că mă voi îndrepta. De azi mă schimb în ceva mai
bun pentru prietenii mei. Îmi pare rău că nu vei fi prezentă să vezi cum
devin amicul cel mai bun pentru Marco, cum o să am grijă de Lodo şi cum
am să fac tot ce îmi stă în putere ca să mă ierte.... ea.
Şi mai am o rugăminte, dacă nu e prea mult... Te rog, ai grijă de îngerul meu, Tini!
Mă ridic din genunchi şi îmi scutur pantalonii. Aprind o lumânare şi o
pun pe marginea crucii. Trebuia să îmi cer iertare. A fost ca şi cum
mi-aş fi luat o piatră de pe inimă, dar e deja prea împietrită. Dacă aş
putea să îmi cer iertare de la Tini... Nu ştie cât de mult regret ziua
în care lui Jake i-a venit ideea asta tâmpită! Abia acum îmi dau seama
că nu am profitat de timpul cu ea şi când mă gândesc că aseară era cu
mine... lângă mine. Respiram acelaşi aer, îmi purta hainele şi îmi
împrospăta camera cu zâmbetul ei emoticon unsure
Dacă aş şti unde stau părinţii ei, m-aş duce chiar acum la ea. Cum nu
îmi răspunde la telefon, a mai rămas doar să îl întreb pe Jake unde stă.
Dar nu, i-am promis Lodovicăi că nu fac nimic prostesc şi sunt un alt
om, unul care îşi ascultă prietenii.
Nu suport să trec prin faţa
casei ei, acum. Mă las uşor pe gard şi îmi aduc aminte zilele în care mă
tachina doar pentru că eu eram cel rău cu ea. Ori lumina soarelui e
prea puternică ori reflectă în ceva. Străluceşte pe scările casei şi
deschid poarta ca să intru. Ridic de jos un cuţit şi îl analizez bine.
Doar nu a încercat să îi facă cineva rău, nu? Vântul îmi aduce în faţă
un mic bilet mototolit şi îl desfac. Oh, nu! Doamne, te rog nu. Jake a
plănuit ca Martina să afle aşa? În cazuri din astea, nu merită să mă
schimb. Mă duc chiar acum şi nu mă va interesa nici-una din scuzele lui!
>>Din perspectiva Martinei<<
E imposibil să nu primesc nici-un apel. Îmi caut telefonul în buzunar
şi nu e. Mă ridic repede din pat şi îl caut prin buzunarele genţii şi nu
e. e imposibil să-l fi uitat acasă. Nu vreau să mă întorc acolo, dar e
telefonul meu. Cobor repede scările şi iau cheile de la maşina tatei.
Trec doar să îmi iau telefonul şi nu intru în vorbă cu nimeni. Sper doar că nu va fi nimeni pe acolo.
Mă apropii de casă şi văd o siluetă stând cu spatele. Oh, nu se poate.
Te rog, nu! Perfect, deja m-a văzut. -.- Cobor din maşină cu capul în
jos şi mă apropii de intrare. Intru în curte fără ca unul din noi să
zică ceva. Se uită la mine şi văd că ţine în mână biletul de dimineaţă.
Nu se putea mai bine de atât.
Jorge: Martina?-încercând să zâmbească-
Eu: Am venit doar să îmi iau telefonul, nu te deranjez de la ce făceai tu. Poţi să te duci la altă fată, nici nu îmi pasă.
Jorge: Nu vreau altă fată. Ce ţi-a venit?
Eu: Oh, eu am fost cea trădată şi tot eu sunt cea nebună. Mai ai ceva de zis?
Jorge: Lasă-mă să îţi explic cum a fost defapt.
Eu: Ca să îmi fac rău şi mai tare.
Deşi aş fi vrut să-i ascult explicaţia pentru toate astea, nu e momentul şi nici locul potrivit.
Jorge: Te rog!
Eu: Nu poţi să vii aici şi să mă rogi după tot ce s-a întâmplat.
Jorge: Ştiu scuze, doar că am găsit astea pe jos.... Jake a fost în spatele e tot. Eu nu am vrut să aflii aşa.
Eu: Prea târziu. Acum, scuză-mă! -încercând să intru-
Jorge: Nu pleci de aici până nu mă asculţi! -ridicând tonul-
Eu: Oh, mai şi ţipi la mine. Lista de răutăţi continuă. Ai un pix?
Jorge: Ştiu că doar încerci să pari sarcastică, pe interior te roade curiozitatea de a şti ce s-a întâmplat.
Eu: Îţi dau 5 minute şi plec.
Jorge: Dar nu sunt suficiente.
Eu: Doar 5.
Jorge Fie.
Eu: Dă-i drumul!
Jorge: Mai ştii seara aia când Jake a venit şi eram toţi la tine?
Eu: Da, eu m-am dus sus şi Jake a plecat.
Jorge: Nu a plecat.
Eu:-întorcându-mă spre el-
Jorge: Nu a plecat. L-am chemat înăuntru şi a spus că are o idee. Eu vroiam să îmi spună unde e Lara iar el te voia pe tine.
Eu: Lara, vara ta?
Jorge: Nu, am minţit. Lara era iubita mea, nu vara mea. Şi am făcut
pariul ăsta idiot. Cine te cucerea primul câştigă. Am vrut de atâtea ori
să îţi spun... La început era doar un joc dar după m-am îndrăgostit de
tine şi mi-am dat seama că nu mai aveam sentimente pentru Lara. Dar era
prea târziu pentru a încheia totul. S-a ajuns aşa departe încât nu
puteam da înapoi. Nu dormeam nopţile ca să mă gândesc cum vei recţiona,
dacă mă vei accepta şa cum sunt şi trecutul meu. Şi acum m-am schimbat.
Eu: De ce?-cu o voce răguşită-
Jorge: Am făcut-o pentru tine. -muşcându-şi buza-
Eu: De ce?
Jorge: Pentru că te iubesc! Şi tot ce vreau e a doua şansă.
Eu: Ţi-am dat toate şansele posibile. Nu mai am altele.
Jorge: Te rog! Acum că nu suntem împreună, Jake crede că te-a câştigat.
Eu: Nu-mi vine să cred că aţi pariat pe mine!
Jorge: Îţi va face rău, Tini!
Eu: Mă pot apăra.
Jorge: Aşa ai spus şi data trecută. Doar întoarce-te aici!
Eu: Mă întorc peste câteva zile, dar tot încerc să îmi caut alt apartament.
Jorge: Dacă e nevoie, mă mut eu. Nu vreau să pleci sin cauza mea. Să
ştii că Lodo nu are nici-o vină, eu am rugat-o să nu îţi spună.
Eu: Încetează! Dacă mai spui ceva rău despre tine jur că îmi va fi frică de tine.
Jorge: Nu vreau să îţi fie frică de mine. Mai ştii... aseară?
Eu: Uită! Am venit să îmi iau telefonul. -ridicându-mă-
Jorge: Te-am sunat! -ridicându-se şi el-
Eu: Probabil.
Jorge: Da, te-am sunat ca un disperat. Lodo, eu, Marco... Ludmila.
Eu: Deci şi ei ştiau.
Jorge: E doar vina mea. Eu i-am implicat pe toţi.
Eu: E şi vina mea că am avut încredere în tine.
Jorge: Nu te învinovăţi pentru asta.
Eu: Mai ai ceva de zis?
Jorge: Să ai grijă. Poate ar trebui să mai stai la părinţii tăi câteva zile.
Nu-mi vine să cred că a zis asta! Că îmi cere să stau departe de el.
Jorge: Sunt sigur că Jake şi Jerry te vor căuta.
Eu: Şi care e problema ta?
Jorge: Îţi vreau binele.
Eu: Am plecat.
Jorge: Pot să te mai rog... ceva... înainte să ştii tu... pleci?
Eu: Mhm...?
Jorge: Îmi dai.... un... ultim sărut?
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Eu: Nu a venit. Şi e întuneric.
Marco: Va veni. Nu te mai agita.
Eu: Mi-e frică de ce ar putea face.-uitându-mă pe geam-
Maco: Nu eşti mama lui.
Eu: Nu, dar sunt prietena lui şi ţin la el.
Marco: Mă faci gelos :))
Eu: Nu e momentul pentru glume, Marco!
Marco: Scuze, dar nu m-am putut abţine :)))
Eu: Crezi că Tini mă va ierta?
Marco: Normal.
Eu: Şi dacă nu.
Marco: Îţi faci altă prietenă.
Eu: Nu e aşa uşor, ştii că prietenii buni sunt greu de găsit în ziua de azi.
Marco: Nici chiar aşa. Jorge a dat peste mine şi suntem buni prieteni.
Eu: Mda... Ce să spun. Dacă sunteţi aşa buni prieteni ar trebui să ştii unde e
Îngeri și demoni.
Capitolul 17- ”Chiar te iubesc Martina!”
Jorge: Cum să mă calmez? La dracu', vor demola casa! -arucând plicul şi bucăţile de hârtie pe jos-
Lodo: Dacă e o greşeală? Poştaşul mai greşeşte câteodată...
Jorge: Numele mamei e pe plic.
Lodo: Trebuie să mergem la primărie, dar trebuie să găsim un loc unde să stăm.
Jorge: Eu nu plec de aici! Clar?!
Eu: Am .... am eu o idee.
Jorge: Ce idee?
Eu: Poate o putem găsi pe mama ta şi să demonstreze că e casa ei, a voastră emoticon unsure
Jorge: Tu ai idee că nu o voi găsi? -ridicând tonul-
Lodo: Hei! Calmează-te! -punându-i o mână pe umăr-
Marco: Ce se întâmplă? M-aţi trezit.
Jorge: Se întâmplă că ne mutăm!-gesticulând-
Marco: Unde şi de ce?
Lodo: Nu ştim.-sărindu-i în braţe-
Eu: Puteţi să vă duceţi lucrurile la mine până când rezolvaţi emoticon unsure
Jorge: Nu, pentru că nu mă mut.
Marco-citind bucăţile de hârtie-: Aici scrie că dacă plăteşti, casa rămâne a ta.
Jorge: Dă-mi să văd!
Citeşte rapid şi iar se încruntă.
Lodo: De unde îi luăm?
Jorge: Renunţ la academie. Da, e o idee bună.
Eu: Nu, ăsta e visul tău! Nu poţi renunţa.
Jorge: Casa e mai importantă.
Eu: Bi..bine.. atunci emoticon unsure Eu plec. Dacă aveţi nevoie de ceva, să mă sunaţi. Bine?
Lodo:-dând din cap-
Nu-mi place că i-am lăsat aşa emoticon unsure
Dar vestea a venit ca un şoc. Nu vreau să se mute. Singurii mei
prieteni şi se mută. primul meu iubit după Jake, şi pleacă. Nu mai pot
suporta asta. Dacă vor trebui să plece, voi face tot ce pot ca să rămână
cu mine.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Lodo: Chiar dacă renunţi la Academie, tot nu ne ajung banii.
Marco: Atunci ce facem?
Eu: Jake.
Lodo: Parcă ai renunţa la pariu.
Eu: Nu. Şi Jake ne va ajuta pentru că aşa spunea pariul, corect?
Lodo: Nu vreau să profiţi de asta emoticon frown
Eu: Nu profit. E corect.
Marco: Ba profiţi!
Eu: Eu nu mă mut. Pot dărâma casa, dar eu tot rămân aici.
Lodo: Bine. Darr să nu te aştepţi ca eu şi Marco să fim aici după ce te întorci.-punându-mi mâinile în şold- Nu e aşa Marco?
Marco: Defapt, Lodo....
Lodo: Ce?
Marco:-dând dezaprobator din cap-
Lodo: Nu-mi spune. Nu vreau să aud. Nu aveţi inimă!
Oftează şi se duce în camera ei. Trânteşte uşa şi înjură ceva... nu am auzit ce.
Marco: Perfect! Iar ai enervat-o.
Eu: Eu mă duc la Jake ^.^ Şi când vin, casa va fi din nou a noastră.
Marco: Cum zici tu...
>>Din perspectiva Martinei<<
Mă doare să îl văd aşa supărat. Dacă aş putea face ceva să-l fac
fericit, aş face orice. Azi ar fi trebuit să stăm împreună, dar chestia
cu casa ne-a distrus planurile emoticon unsure
Aş vorbi cu tatăl meu despre legile oraşului şi aş găsi o soluţie, dar
nu vreau ca el să plece. Unde a ajuns viaţa mea.... M-am îndrăgostit de
vecinul meu. Vecinul meu cu trecutul lui... Mă simt ca într-un film în
care la sfârşit golanul rămâne cu fata cea bună şi se căsătoresc. Sper
ca şi sfârşitul vieţii noastre să fie la fel.
Intru în curtea mea şi
oftez de mai multe ori. Când ajung în faţa uşii îmi ridic privirea şi
îmi măresc ochii. În uşă era înfipt un briceag de care era agăţată o
foaie ruptă imperfect la colţuri. Îmi pun mâna la gură ca să previn un
ţipăt şi mă uit în diferite părţi, în încercarea de a vedea pe cineva.
Respir necontrolat şi îmi duc mâna de la gură, spre bilet. Îl trag uşor
şi cuţitul mic cade în josul scărilor. Îmi arunc privirea spre bilet, şi
scria cu majuscule 'STRADA ANGEL, NR. 58. SĂ NU ÎNTÂRZII!
Eu: Jerry'
Mototolesc biletul în mână şi îl las să cadă. Să terminăm cu asta o
dată pentru totdeauna. M-am săturat de Jerry, şi de Jake, şi de toţi
care au de-aface cu ei. Am să le spun să mă lase în pace! Spre binele
lor, mă vor asculta. Strada Angel nu e departe şi pot ajunge acolo pe
jos.
***
Nr. 58 este un bloc vechi şi destul de dărăpănat. Mă
uit în jur după o faţă cunoscută dar aud doar nişte voci de după bloc.
Mă ascund după colţ, şi disting vocile. Jorge.
Jake: Aşa deci... cum ai câştigat pariul?
Jorge: A fost foarte uşor.
Jake: Cum ai cucerit-o pe Martina?
Jorge: Aşa cum tu nu ai să reuşeşti niciodată.
Îmi pun mâna la gură şi mă apropii mai tare.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Jorge: Acum, premiul meu? -zâmbind-
Îmi întinde un plic şi un bilet mototolit pe care îmi arunc privirea.
Acolo e adresa unde ar trebui să o găsesc pe Lara. Desfac repede biletul
şi zâmbetul îmi dispare.
Jorge: Ăsta e .... cimitirul :|
Jake: Exact! Să ştii că i-am aprins o lumânare din partea ta.
Jorge: Ce i-ai făcut?
Jake: Eu? Nimic, a fost doar vina ei. Ştii ce se întâmplă cu cei care nu-şi ştiu poziţia socială, nu?
Jorge: Nu e corect!
Jake: Pariul? Normal că e. Acum eu am să mă aleg cu frumoasa ta iubită.
Nu te mai ascunde, Tini. Te-am văzut!-uitându-se în spatele meu-
-Ascultați asta https://www.youtube.com/watch?v=sn9mmiZ7bSw -
Eu: C-ce?-întorcându-mă-
Era acolo. Se uita dezamăgită la mine. Avea o mână peste gură şi
cealaltă îi tremura pe lângă corp. Îşi strânge ochii şi dacă nu aş
cunoaşte-o, aş spune că plânge dar nu o face. Dă dezaprobator din cap şi
îşi lasă capul în jos.
Jake: Ce e Tini? Nu ştiai? Haide să recapitulez puţin pentru tine.-rânjind-
Eu: Las-o! -prinzându-l de mână-
Jake: Fata vrea să ştie. Nu e aşa?
Martina îşi deschide ochii uşor roşiatici şi cu o mişcare din cap aprobă. Azi este oficial, sfârşitul vieţii mele.
Jake: Tini... nu ne-am mai văzut de mut,nu? Sper că Jerry s-a comportat
frumos cu tine! Chestia e că... eu şi Jorge am făcut un pariu. Oh, tu
nu ştiai, dragă. Pariul consta în 'cine o cucereşte primul pe Tini
câştigă.' Ce câştigă? Păi, Jorge o câştigă pe fosta lui înapoi plus o
mică sumă de bani, iar eu cale liberă la tine. Îmi pare bine că nu am
câştigat, pentru că acum pot fi cu tine. -apropiindu-se de ea-
Eu: Nu o atinge.
Jake: Ce? Doar nu o iubeşti, nu?
Eu: Fii surprins că da.
Jake: Păcat. Ea nu te mai iubeşte.
Martina se întoarce şi fuge. Jake zâmbeşte ca un idiot ce iar eu încerc să o ajung.
O prind de mână de la spate şi o întorc spre mine. o prind din umeri şi mă uit în ochii ei umezi.
Jorge: Îmi pare aşa rău.
Tini: De ce ţi-ar părea?-ţipând
Eu: Nu am vrut să mă îndrăgostesc de tine.
Tini: Nu, nimeni nu vrea. Sunt un nimeni.
Eu: Iartă-mă!
Tini: Cum aş putea să te iert? Huh? Tu chiar nu realizezi ce ai făcut? Dute la iubita ta!
Eu: E moartă emoticon unsure
Tini: Ce aş vrea să fiu în locul ei acum.-ştergându-şi nasul-
Eu: Nu spune asta. Te rog, vroiam să îţi spun dar nu acum.
Tini: Nu mi-ai fi spus. Cum ai putut? Aveam încredere în tine.
Eu: Ştiu... Marco şi Lodo mi-au zis în tot timpul ăsta să renunţ, dar
nu am putut pentru că te iubesc, Tini! La naiba, chiar te iubesc
Martina!
Tini: Oh, Doamne! Lodo ştia. Ştia! -făcând un pas în spate-
Eu: Nu o urî, nu e vina ei.
Tini: E a ta. Să nu te mai văd niciodată! -alergând în continuare-
Ce mă fac acum? Nu credeam că am să pot iubi din nou după Lara, şi acum
mi-am pierdut ultima şansă la fericire. De ce irosesc mereu persoanele
care îmi sunt alături? De ce nu m-am putut naşte ca Marco sau ca Fede?
Simt cum cerul îmi cade în cap şi nu ştiu ce să fac. Nu ştiu ce să fac
ca să mă ierte. Fără ea mă simt gol. Cu ea mă simt.... mai bun. Simt că
pot să mă schimb pentru ea.
>>Din perspectiva Martinei<<
Mi-aş fi dorit să nu mă mu aici emoticon unsure
Puteam să stau acasă cu părinţii până mă mărit dar ideea de a mă muta a
fost cea mai mare din viaţa mea. Cum am putut să-i cad în plasă? M-a
folosit. Mă simt folosită. Sentimentul ăsta l-am avut şi prima oară când
eram cu Jake. E incapabil să iubească. Să-mi dea iubirea şi siguranţa
de care am nevoie. Dar el a făcut exact opusul emoticon frown
Când Jake mi-a spus... şi am văzut că Jorge nici nu se deranjează să
îmi dea o explicaţie am simţit cum lumea mea se destramă. Lumea mea în
care Jorge este golanul cu care rămâne fata cea bună. Inima încă îmi
bate tare şi lacrimile îmi curg ca o ploaie de durere. Mai iau un
şerveţel şi îmi suflu nasul, apoi îl pun dezordonat pe masă. Şi Lodo..
putea să îmi spună, dacă era o prietenă bună. În tot timpul ăsta, cei pe
care i-am crezut prietenii, s-au dovedit a fi mai răi ca însuşi Jake.
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Eu: Jorge! Mă sperii, măcar mănâncă te rog! -scuturându-l-
El tot priveşte într-un punct fix de când ne-a spus ce s-a întâmplat.
Dă negativ din cap şi nu clipeşte. Îmi strânge tare mâna şi eu icnesc.
Îl prind mai tare de umeri şi flutur mâna în faţa lui. Nici-o reacţie.
Eu: Jorge!
Jorge: Nu pot să mănânc. Am un nod în gât şi nu vrea să dispară orice aş face.-înghiţind în sec-
Îmi spune fără să mă privească. Privirea lui e spre casa Martinei...
aşa a fost de când a venit. Arată dezastruos şi nici Marco nu a reuşit
să-l scoată din asta. Ne-a mai spus că a rezolvat cu casa şi că nu ne
mai mutăm. Mi-e frică de reacţia Martinei. Cred că suferă mai mult
decât Jorge încearcă să ascundă asta acum.
Eu: Te rog, mănâncă.
Jorge: Sunt... bine.-dându-mă la o parte-
Rămâne la fel, pe scaun. Îi pot auzi inima cum bate de aici. Nu l-am mai văzut aşa de când.... de când a plecat Lara.
Eu: Ai aflat unde e Lara?
Jorge: Lara. Nu mai contează.
Arată de parcă ar fi într-o transă, hipnotizat de mica fată din vecini.
Îi las farfuria pe masă şi îl las singur. Îmi pare aşa rău pentru el,
dar o merită din plin.
Mă duc în living şi mă trântesc pe canapea. Îmi pun o mână pe obraz şi mă gândesc cum să abordez situaţia.
Marco: Nici pe tine nu te ascultă?
Eu: Nu.-oftând-
Marco: Ce ne facem?
Eu: Eu... am să am grijă de Martina. Tu de Jorge.
Marco: Te duci la Martina?
Eu: Nu acum. Nu e momentul.
Marco: E prietena ta. Îşi va da seama că ai minţit-o spre binele ei.
Eu: Doar am ascuns adevărul, nu am minţit-o.
Marco: Mda... noi cădem la mijloc de fiecare dată când Jorge greşeşte.
Eu: Asta înseamnă să fii un prieten bun.
Marco: Poate suntem prea buni.
Eu:-arucându-i o privire criminală-
Marco: Am înţeles! Sunt prietenii noşti şi facem orice pentru ei.-dându-şi ochii peste cap-
Eu: Cum ar trebui să vorbesc cu Martina şi să-i explic? emoticon unsure
Marco: Spune ce-ţi trece prin cap.
Eu: Aşa faceţi voi, băieţii când sunteţi certaţi?
Marco: Băieţii nu se ceartă -.-
Eu: Ai dreptate. Dar ce ar trebui să-i spun?
Marco: Că a fost spre binele ei... pentru că aşa ai făcut, nu? Îi vrei binele.
Eu: Normal. I-am vrut binele de când l-a cunoscut pe Jorge.
Marco: Când l-am cunoscut pe Jorge făcea prostii şi mai mari.-punându-mi mâna pe umăr-
Eu: Omul ăsta nu se schimbă niciodată.
>>Din perspectiva Martinei<<
Îmi pun ultima bluză în geantă şi îmi suflu nasul. Am vorbit deja cu
mama şi i-am spus că vreau să stau la ea câteva zile. Nu mi-am luat
toate lucrurile, dar sper să-mi găsesc alt loc cât stau la ai mei. Îmi
şterg ochii cu un şerveţel şi îmi duc bagajele jos.
Tata: Martina! Am venit.
Eu: Bună, tată! -îmbrăţişându-l-
Tata: Ce s-a întâmplat?
Eu: Nimic. Hai să mergem! -schiţând un zâmbet-
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Jorge-venind lângă noi-: A... plecat.
Vine în braţele mele şi suspină. Îmi simt umărul ud şi îl mângâi încet
pe spate. Îi fac semn lui Marco să aducă un pahar cu apă şi eu îl pun pe
Jorge pe canapea.
Jorge: De ce a plecat?
Eu: Cine a plecat?
Jorge: Iubita mea... cu tatăl ei.... Spune-mi că vine înapoi!-ţipând-
Eu: Eu.. nu ştiu.
Jorge: Spune-mi! -prinzându-mă de mână-
Eu: Se va întoarce.
Mă trage într-o altă îmbrăţişare şi plânge. Corpul lui se ridică şi coboară.
Jorge: Sper că într-o zi... o va face.
Îngeri și demoni.
Capitolul 16- ”Adică vă mutați?”
Eu: Comportă-te frumos cu ea! -şoptind-
Jorge: E Lodo, orice aş spune nu rezolvă nimic-
Lodo: Vă aud -.-
Eu: Scuze, Lodo! Noi suntem în regulă, sper că şi Marco va fi la fel mâine...
Lodo: Mda... mâine. Haide, Marco! La somnic.-ajutându-l să se ducă în cameră-
Jorge: A ieşit bine.-dând din cap-
Eu: Haideee! emoticon colonthree emoticon heart -trăgându-l prin spate-
Jorge: Ce-i cu fericirea asta?
Eu: Am toate motivele să fiu aşa.-învârtindu-mă când ajungem în curte-
Jorge: Îmi place să te văd aşa emoticon colonthree Pot să îţi pun o întrebare?
Eu: Sigur.
Jorge: Vrei să stai în seara asta la noi? Adică... mâine am plănuit să
mergem în oraş cu Marco şi Lodo. Asta dacă Marco îşi revine. Poţi dormi
în camera Lodovicăi sau în patul meu şi eu voi dormi pe jos.
Eu: Da, mi-ai plăcea. Să ştii că pot dormi cu ti... în patul tău sună bine. Unde mergem?
Jorge: În parc, la mall. Oriunde vrem.
Eu: Super! Nu am mai ieşit de mult.
Jorge: Ştiu, şi ţi-am promis că mâine şi duminică am să stau cu tine.
Eu:-zâmbind-
Jorge: Şi... mâine se fac 7 ani de când nu l-am mai văzut pe tata... emoticon unsure
Eu: Oh, nu ştiam. Dacă vrei poţi sta singur... asta dacă... te ajută.
Jorge: Nu. Am să uit de el, aşa cum cred că a uitat de mine.-oftând-
Eu: Nici părinţii mei nu sunt mai buni de atât, nu-ţi face griji.
Jorge: De ce zici asta?
Eu: Câteodată am impresia că ei chiar vrut să scape de mine, dar chiar mă bucur că şi eu am scăpat de ei.
Jorge: Mhm? emoticon confused_rev
Eu: Numic, lasă.
Jorge: Ce ai zice să plantăm nişte copaci pe aici?
Eu: Unde? Nu prea mai avem loc :))
Jorge: Păi, să avem grijă de grădina asta! E locul nostru preferat.
Eu: Ştiu. Vii cu mine să îmi iau hainele pentru diseară?
Jorge: Da.
Îl trag după mine în casă şi îmi aleg pijamalele mele verzi cu văcuţe pe ele emoticon colonthree
Jorge a început să râdă când le-a văzut, dar l-am calmat cu un sărut
lung şi apăsat. Pe buze. Da, mi-am făcut curaj să îl sărut! emoticon heart
Chiar simt că e alt om şi că pot avea încredere în el. Mă gândesc la
cum va recţiona mama :))) Mama! Ar trebui să o sun... dar nu acum. Acum
sunt cu adevărata mea familie.
Jorge: Vacile sunt demodate.-ridicând bluza mea de pijama în aer-
Eu: Adică tu ai pijama cu căţei?
Jorge: Nu. De ce, vrei să-mi porţi pijamelele?
Eu: Nu fi!...
Jorge: Ce?
Eu: Nimic.-lovindu-l în umăr-
Jorge: Sper că nu îţi depăşeşti ora de somn.
Eu: Nu sunt un copil.
Jorge: Ai pijamale cu vaci. Eşti un copil.
Eu: Cred că Lodo ne aşteaptă, să mergem.-.- -ridicându-mă din patul meu-
>>Din perspectiva lui Marco<<
Eu: Mă doare aşa tare capul. emoticon upset -ducându-mi o mâna la frunte-
Lodo: Normal că te doare, nu eşti obişnuit cu asta.-încercând să-mi pună un compres pe cap-
Eu: Fii blestemat Jorge Daniel Blanco! -ridicându-mă în coate-
Lodo: Acum îmi spui şi mie ce naiba s-a întâmplat?
Eu: Păi...
'Flash back'
Eu: Vrei un sfat?
Jorge: Nu. Ştii ce aş vrea? Ceva tare. Mă duc să aduc ceva.
Mă ridic de pe canapea... sau ce o fi chestia aia... Argh... nu mai văd bine emoticon upset
Mă împiedic de masa de cafea şi cad cu spatele de ea. Mă prind cu
mâinile de picioarele mesei şi mă ridic. Merg greoi până la uşa de la
bucătărie şi mă sprijin cu cotul de mânerul uşii.
Eu: Ce faci acolo? -învârtindu-mi capul-
Jorge: Uite! Bea asta!
Eu: Nu mai beau alcool! emoticon upset -lovind paharul-
Jorge: E suc :|
Eu: Mai dă-mi! -dând pahaul pe gât-
Jorge: Sigur. Uite sticla.
Am luat-o cu vârfurile degetelor şi am mai luat câteva guri. Simţeam cum ameţeala mă ia şi mai tare şi cădeam lângă tocul uşii.
Jorge: Sunt aşa un idiot că o rănesc pe Tini.
'End flash back'
Lodo: Oh, Doamne! Marco!
Eu: Nu-i vina mea. Nu am ştiut ce îmi dă să beau, eram inconştient.
Lodo: Sunt şi mai supărată pe el. Mâine vrea să ieşim toţi patru şi nu
v-oi suporta să-i văd împreună.-încrucişându-mi mâinile la piept-
Eu: Nici eu. Credeam că dacă îi vom aduce împreună, Jorge va renunţa la pariu.
Lodo: Mda.. Poate ideea noastră nu a fost aşa de bună, acum emoticon unsure
Eu: Atunci ce putem face?
Lodo: Nu îi pot spune Martinei.-aşezndu-se pe marginea patului-
Eu: Şi nici nu îl putem convinge pe Jorge să o facă emoticon frown
Lodo: Dar dacă l-am convinge pe Jake să cedeze?
Eu: E Jake.
Lodo: Totuşi... putem încerca.
Eu: Şi cum îl găsim pe Jake?
Lodo: Trebuie să-l găsim întâi pe Jerry, şi ne va duce la el.
Eu: Şi unde îl găsim pe Jerry?
Lodo: E totul aşa complicat! -lipindu-şi palma de frunte-
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: De unde pot să iau un pahar cu apă?
Jorge: Îţi dau eu unul.
Eu: Mersi!-punându-mi telefonul pe masa din bucătărie- Lodo şi Marco dorm?
Jorge: Probabil. Nu i-am văzut.
Eu: Sunt un cuplu frumos.
Jorge: Şi noi suntem-turnându-mi apă într-un pahar-
Eu: Da, dar ei se cunosc de mai mult timp emoticon colonthree
Jorge: Mergem la somn?
Eu: E 22, nu mă culc aşa devreme.
Jorge: Şi ce vrei să facem?
Eu: Unde am să dorm? emoticon confused_rev
Jorge: În patul meu şi eu am să îmi pun o pătură pe jos.
Eu: Păi hai să-ţi improvizăm patul! emoticon colonthree
Jorge: Bine... emoticon confused_rev
Îmi beau paharul cu apă şi îl lăs pe masă. Merg cu Jorge până în camera
lui şi el întide o pătură pe jos, în partea stângă a patului. Îi dau o
pernă de pe pat şi i-o aşez la un capăt al păturii.
Eu: Unde sunt pijamalele mele?
Jorge: Le-am lăsat în living. Dacă tot dormi cu mine, nu vei dormi cu
vacile alea pe tine. Uite! -arucându-mi un tricou de-al lui-
Îl prind în mâini şi îl întind. E mult prea mare pentru mine.
Eu: C..ce?
Jorge: O să îmi porţi măcar tricoul meu. Pun pariu că nu arăţi prea bine cu bluza aia largă de pijama emoticon wink
Eu: De parcă tricoul tău e strâmt...
Oftez şi iau hainele. Mă duc spre baie şi mă schimb, punând hainele mele într-o margine a coşului de rufe.
Intru înapoi în cameră şi Jorge stătea pe perna lui uitându-se la
tavan. Mă aşez şi eu în pat şi sting lumina. E ora 22:30 şi nu pot să
dorm. Mă foiesc în timp ce Jorge sforăie uşor. Nu pot să dorm în camera
asta... parfumul lui e peste tot şi nu mă pot gândi decât la buzele lui
colorate emoticon unsure Se aud zgomote din camera Lodovicăi şi a lui Marco emoticon upset
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Eu:-sforăind-
Marco: Auuu emoticon upset Nu capul din nou.... -căzând pe jos- Cine a pus cutia aia acolo?
Eu: Ce? Ce faci acolo?
Marco: M-am împiedicat de cutia asta.-ridicându-se în genunchi-
Eu: Colecţia mea de reviste -.-
Marco: Ţi le strâng mâine. Scuze, nu am vrut.
Eu: Unde crezi că te duci?
Marco: Să beau ceva.-aprinzând lumina-
Eu: Marco! Tu nu mai bei nimic!
Marco: Apă -.- -strigând-
Eu: Shhh! Poate doarme Tini sau Jorge.
Marco: Scuze, din nou.
Eu: De ce nu mi-ai spus să îţi aduc eu?
Marco: Dormeai.
Eu: Fie, dute şi bea apă! -întorcându-mă pe cealaltă parte-
>>Din perspectiva Martinei<<
Ceva îmi gâdilă nasul şi eu îl ridic şi îl cobor. Îmi duc mâna pe faţă şi prind o pană în mână.
Jorge: Dormi?
Eu: Dormeam. Cât e ceasul?
Jorge: E doar 3 dimineaţa.
Eu: De ce mai trezit?
Jorge: Am vrut să văd dacă te gâdili. Se zice că c****le se gâdilă :))
Eu: Nu mă gâdil. Acum culcă-te la loc! -trăgând pătura mai sus.
Jorge: Dar nu pot să dorm. Pot să stau cu tine.
Eu: Aham.-închizând ochii.
Se aşează sub pătură şi îşi pune o mână sub cap. Eu m-am întors cu faţa
la el şi îi puteam vedea ochii strălucitori în întuneric.
Eu: Dacă vrei să dormi ar trebui să închizi ochii.
Jorge: Mă uit la tine cum dormi, şi poate mă molipsesc.
Eu: Bine... cum zici tu.
'Dimineaţă'
Încerc să mă ridic în coate darr mâna lui Jorge mă ţine lipită de pat. Sforăie emoticon colonthree
Îi iau încet mâna şi mă ridic încet, ca să nu-l trezesc. Doarme aşa
frumos şi cred că e prima oară când îl văd zâmbind după ce a murit Lara.
Îşi mişcă buzele, oare ce visează?
Mă duc în baie şi mă schimb în
hainele cu care am fost ieri. Tricoul lui Jorge e amestecat cu parfumul
meu şi al lui Jorge. L-aş păstra dar ar fi ciudat :)) Îl pun într-un
dulap şi văd că are mai multe la fel şi e destul de aranjat.
Lodo-din bucătărie cred-: Jorge, trebuie să vii să vezi ceva! -strigând-
Îşi deschide uşor ochii şi se uită în jur. Mă găseşte cu privirea şi zâmbeşte puţin în colţurile gurii.
Eu: Lodo te-a strigat.
Jorge: Vin acum... -ridicându-se-
Se ridică greu de pe pat şi mai cască în drumul său pe uşă. Are paşii mari şi îl prind din urmă. Oare ce vrea Lodo.
Lodo-venind în living-: Jorge... citeşte! -întizând un plic-
Jorge: Ce e? -uitându-se la plic-
Lodo: A venit de dimineaţă.-oftând-
Jorge îşi dă ochii peste cap şi şi desface plicul. Citeşte câteva rânduri şi un rid îi apare pe frunte.
Jorge: 'Conform legilor statului casa nu vă aparţine. Vă rugăm să
părăsiţi proprietatea şi să vă luaţi bunurile în interval de 24 de ore.'
-citind în continuare-
Lodo:-lăsând capul în jos-
Eu: Ce? Adică vă mutaţi?
Jorge: Nu! Asta e casa mea, e casa părinţilor mei. Nu e adevărat! -rupând foaia-
Lodo: Linişteşte-te, rezolvăm noi.
Jorge: Cum? -ţipând la ea-
Lodo: Doar calmează-te, Jorge! -punându-i mâna pe umăr-
Jorge: Cum să mă calmez? La dracu', vor demola casa! -arucând plicul şi bucăţile de hârtie pe jos-
Lodo: Dacă e o greşeală? Poştaşul mai greşeşte câteodată...
Jorge: Numele mamei e pe plic.
Lodo: Trebuie să mergem la primărie, dar trebuie să găsim un loc unde să stăm.
Jorge: Eu nu plec de aici! Clar?!
Eu: Am .... am eu o idee.
Îngeri și demoni.
Capitolul 16- ”Adică vă mutați?”
Eu: Comportă-te frumos cu ea! -şoptind-
Jorge: E Lodo, orice aş spune nu rezolvă nimic-
Lodo: Vă aud -.-
Eu: Scuze, Lodo! Noi suntem în regulă, sper că şi Marco va fi la fel mâine...
Lodo: Mda... mâine. Haide, Marco! La somnic.-ajutându-l să se ducă în cameră-
Jorge: A ieşit bine.-dând din cap-
Eu: Haideee! emoticon colonthree emoticon heart -trăgându-l prin spate-
Jorge: Ce-i cu fericirea asta?
Eu: Am toate motivele să fiu aşa.-învârtindu-mă când ajungem în curte-
Jorge: Îmi place să te văd aşa emoticon colonthree Pot să îţi pun o întrebare?
Eu: Sigur.
Jorge: Vrei să stai în seara asta la noi? Adică... mâine am plănuit să
mergem în oraş cu Marco şi Lodo. Asta dacă Marco îşi revine. Poţi dormi
în camera Lodovicăi sau în patul meu şi eu voi dormi pe jos.
Eu: Da, mi-ai plăcea. Să ştii că pot dormi cu ti... în patul tău sună bine. Unde mergem?
Jorge: În parc, la mall. Oriunde vrem.
Eu: Super! Nu am mai ieşit de mult.
Jorge: Ştiu, şi ţi-am promis că mâine şi duminică am să stau cu tine.
Eu:-zâmbind-
Jorge: Şi... mâine se fac 7 ani de când nu l-am mai văzut pe tata... emoticon unsure
Eu: Oh, nu ştiam. Dacă vrei poţi sta singur... asta dacă... te ajută.
Jorge: Nu. Am să uit de el, aşa cum cred că a uitat de mine.-oftând-
Eu: Nici părinţii mei nu sunt mai buni de atât, nu-ţi face griji.
Jorge: De ce zici asta?
Eu: Câteodată am impresia că ei chiar vrut să scape de mine, dar chiar mă bucur că şi eu am scăpat de ei.
Jorge: Mhm? emoticon confused_rev
Eu: Numic, lasă.
Jorge: Ce ai zice să plantăm nişte copaci pe aici?
Eu: Unde? Nu prea mai avem loc :))
Jorge: Păi, să avem grijă de grădina asta! E locul nostru preferat.
Eu: Ştiu. Vii cu mine să îmi iau hainele pentru diseară?
Jorge: Da.
Îl trag după mine în casă şi îmi aleg pijamalele mele verzi cu văcuţe pe ele emoticon colonthree
Jorge a început să râdă când le-a văzut, dar l-am calmat cu un sărut
lung şi apăsat. Pe buze. Da, mi-am făcut curaj să îl sărut! emoticon heart
Chiar simt că e alt om şi că pot avea încredere în el. Mă gândesc la
cum va recţiona mama :))) Mama! Ar trebui să o sun... dar nu acum. Acum
sunt cu adevărata mea familie.
Jorge: Vacile sunt demodate.-ridicând bluza mea de pijama în aer-
Eu: Adică tu ai pijama cu căţei?
Jorge: Nu. De ce, vrei să-mi porţi pijamelele?
Eu: Nu fi!...
Jorge: Ce?
Eu: Nimic.-lovindu-l în umăr-
Jorge: Sper că nu îţi depăşeşti ora de somn.
Eu: Nu sunt un copil.
Jorge: Ai pijamale cu vaci. Eşti un copil.
Eu: Cred că Lodo ne aşteaptă, să mergem.-.- -ridicându-mă din patul meu-
>>Din perspectiva lui Marco<<
Eu: Mă doare aşa tare capul. emoticon upset -ducându-mi o mâna la frunte-
Lodo: Normal că te doare, nu eşti obişnuit cu asta.-încercând să-mi pună un compres pe cap-
Eu: Fii blestemat Jorge Daniel Blanco! -ridicându-mă în coate-
Lodo: Acum îmi spui şi mie ce naiba s-a întâmplat?
Eu: Păi...
'Flash back'
Eu: Vrei un sfat?
Jorge: Nu. Ştii ce aş vrea? Ceva tare. Mă duc să aduc ceva.
Mă ridic de pe canapea... sau ce o fi chestia aia... Argh... nu mai văd bine emoticon upset
Mă împiedic de masa de cafea şi cad cu spatele de ea. Mă prind cu
mâinile de picioarele mesei şi mă ridic. Merg greoi până la uşa de la
bucătărie şi mă sprijin cu cotul de mânerul uşii.
Eu: Ce faci acolo? -învârtindu-mi capul-
Jorge: Uite! Bea asta!
Eu: Nu mai beau alcool! emoticon upset -lovind paharul-
Jorge: E suc :|
Eu: Mai dă-mi! -dând pahaul pe gât-
Jorge: Sigur. Uite sticla.
Am luat-o cu vârfurile degetelor şi am mai luat câteva guri. Simţeam cum ameţeala mă ia şi mai tare şi cădeam lângă tocul uşii.
Jorge: Sunt aşa un idiot că o rănesc pe Tini.
'End flash back'
Lodo: Oh, Doamne! Marco!
Eu: Nu-i vina mea. Nu am ştiut ce îmi dă să beau, eram inconştient.
Lodo: Sunt şi mai supărată pe el. Mâine vrea să ieşim toţi patru şi nu
v-oi suporta să-i văd împreună.-încrucişându-mi mâinile la piept-
Eu: Nici eu. Credeam că dacă îi vom aduce împreună, Jorge va renunţa la pariu.
Lodo: Mda.. Poate ideea noastră nu a fost aşa de bună, acum emoticon unsure
Eu: Atunci ce putem face?
Lodo: Nu îi pot spune Martinei.-aşezndu-se pe marginea patului-
Eu: Şi nici nu îl putem convinge pe Jorge să o facă emoticon frown
Lodo: Dar dacă l-am convinge pe Jake să cedeze?
Eu: E Jake.
Lodo: Totuşi... putem încerca.
Eu: Şi cum îl găsim pe Jake?
Lodo: Trebuie să-l găsim întâi pe Jerry, şi ne va duce la el.
Eu: Şi unde îl găsim pe Jerry?
Lodo: E totul aşa complicat! -lipindu-şi palma de frunte-
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: De unde pot să iau un pahar cu apă?
Jorge: Îţi dau eu unul.
Eu: Mersi!-punându-mi telefonul pe masa din bucătărie- Lodo şi Marco dorm?
Jorge: Probabil. Nu i-am văzut.
Eu: Sunt un cuplu frumos.
Jorge: Şi noi suntem-turnându-mi apă într-un pahar-
Eu: Da, dar ei se cunosc de mai mult timp emoticon colonthree
Jorge: Mergem la somn?
Eu: E 22, nu mă culc aşa devreme.
Jorge: Şi ce vrei să facem?
Eu: Unde am să dorm? emoticon confused_rev
Jorge: În patul meu şi eu am să îmi pun o pătură pe jos.
Eu: Păi hai să-ţi improvizăm patul! emoticon colonthree
Jorge: Bine... emoticon confused_rev
Îmi beau paharul cu apă şi îl lăs pe masă. Merg cu Jorge până în camera
lui şi el întide o pătură pe jos, în partea stângă a patului. Îi dau o
pernă de pe pat şi i-o aşez la un capăt al păturii.
Eu: Unde sunt pijamalele mele?
Jorge: Le-am lăsat în living. Dacă tot dormi cu mine, nu vei dormi cu
vacile alea pe tine. Uite! -arucându-mi un tricou de-al lui-
Îl prind în mâini şi îl întind. E mult prea mare pentru mine.
Eu: C..ce?
Jorge: O să îmi porţi măcar tricoul meu. Pun pariu că nu arăţi prea bine cu bluza aia largă de pijama emoticon wink
Eu: De parcă tricoul tău e strâmt...
Oftez şi iau hainele. Mă duc spre baie şi mă schimb, punând hainele mele într-o margine a coşului de rufe.
Intru înapoi în cameră şi Jorge stătea pe perna lui uitându-se la
tavan. Mă aşez şi eu în pat şi sting lumina. E ora 22:30 şi nu pot să
dorm. Mă foiesc în timp ce Jorge sforăie uşor. Nu pot să dorm în camera
asta... parfumul lui e peste tot şi nu mă pot gândi decât la buzele lui
colorate emoticon unsure Se aud zgomote din camera Lodovicăi şi a lui Marco emoticon upset
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Eu:-sforăind-
Marco: Auuu emoticon upset Nu capul din nou.... -căzând pe jos- Cine a pus cutia aia acolo?
Eu: Ce? Ce faci acolo?
Marco: M-am împiedicat de cutia asta.-ridicându-se în genunchi-
Eu: Colecţia mea de reviste -.-
Marco: Ţi le strâng mâine. Scuze, nu am vrut.
Eu: Unde crezi că te duci?
Marco: Să beau ceva.-aprinzând lumina-
Eu: Marco! Tu nu mai bei nimic!
Marco: Apă -.- -strigând-
Eu: Shhh! Poate doarme Tini sau Jorge.
Marco: Scuze, din nou.
Eu: De ce nu mi-ai spus să îţi aduc eu?
Marco: Dormeai.
Eu: Fie, dute şi bea apă! -întorcându-mă pe cealaltă parte-
>>Din perspectiva Martinei<<
Ceva îmi gâdilă nasul şi eu îl ridic şi îl cobor. Îmi duc mâna pe faţă şi prind o pană în mână.
Jorge: Dormi?
Eu: Dormeam. Cât e ceasul?
Jorge: E doar 3 dimineaţa.
Eu: De ce mai trezit?
Jorge: Am vrut să văd dacă te gâdili. Se zice că c****le se gâdilă :))
Eu: Nu mă gâdil. Acum culcă-te la loc! -trăgând pătura mai sus.
Jorge: Dar nu pot să dorm. Pot să stau cu tine.
Eu: Aham.-închizând ochii.
Se aşează sub pătură şi îşi pune o mână sub cap. Eu m-am întors cu faţa
la el şi îi puteam vedea ochii strălucitori în întuneric.
Eu: Dacă vrei să dormi ar trebui să închizi ochii.
Jorge: Mă uit la tine cum dormi, şi poate mă molipsesc.
Eu: Bine... cum zici tu.
'Dimineaţă'
Încerc să mă ridic în coate darr mâna lui Jorge mă ţine lipită de pat. Sforăie emoticon colonthree
Îi iau încet mâna şi mă ridic încet, ca să nu-l trezesc. Doarme aşa
frumos şi cred că e prima oară când îl văd zâmbind după ce a murit Lara.
Îşi mişcă buzele, oare ce visează?
Mă duc în baie şi mă schimb în
hainele cu care am fost ieri. Tricoul lui Jorge e amestecat cu parfumul
meu şi al lui Jorge. L-aş păstra dar ar fi ciudat :)) Îl pun într-un
dulap şi văd că are mai multe la fel şi e destul de aranjat.
Lodo-din bucătărie cred-: Jorge, trebuie să vii să vezi ceva! -strigând-
Îşi deschide uşor ochii şi se uită în jur. Mă găseşte cu privirea şi zâmbeşte puţin în colţurile gurii.
Eu: Lodo te-a strigat.
Jorge: Vin acum... -ridicându-se-
Se ridică greu de pe pat şi mai cască în drumul său pe uşă. Are paşii mari şi îl prind din urmă. Oare ce vrea Lodo.
Lodo-venind în living-: Jorge... citeşte! -întizând un plic-
Jorge: Ce e? -uitându-se la plic-
Lodo: A venit de dimineaţă.-oftând-
Jorge îşi dă ochii peste cap şi şi desface plicul. Citeşte câteva rânduri şi un rid îi apare pe frunte.
Jorge: 'Conform legilor statului casa nu vă aparţine. Vă rugăm să
părăsiţi proprietatea şi să vă luaţi bunurile în interval de 24 de ore.'
-citind în continuare-
Lodo:-lăsând capul în jos-
Eu: Ce? Adică vă mutaţi?
Jorge: Nu! Asta e casa mea, e casa părinţilor mei. Nu e adevărat! -rupând foaia-
Lodo: Linişteşte-te, rezolvăm noi.
Jorge: Cum? -ţipând la ea-
Lodo: Doar calmează-te, Jorge! -punându-i mâna pe umăr-
Jorge: Cum să mă calmez? La dracu', vor demola casa! -arucând plicul şi bucăţile de hârtie pe jos-
Lodo: Dacă e o greşeală? Poştaşul mai greşeşte câteodată...
Jorge: Numele mamei e pe plic.
Lodo: Trebuie să mergem la primărie, dar trebuie să găsim un loc unde să stăm.
Jorge: Eu nu plec de aici! Clar?!
Eu: Am .... am eu o idee.
Îngeri și demoni.
Capitolul 15-How strong do you think I am? I'm a rock or a rose or fist? Or the breath to the end of
a kiss?
Eu: Nu pot... Jerry e profesorul meu de psihologie.
Jorge: Ce?
Eu: Îhî... emoticon unsure
Jorge: Nu se poate! Sigur e un truc de-al lui. Nici nu are şcoală.
Eu: Se pare că da.
Jorge: Ţi-a spus ceva?
Eu: Ce să-mi spună?
Jorge: Legat de mine sau Jake?-mişcându-mi degetele pe braţul meu-
Eu: Nu. De ce? Ar trebui să îmi spună ceva?
Jorge: Nu.-dând negativ din cap-
Eu: Îmi dai drumul?
Jorge: Da, scuze. Nu intri?
Eu: emoticon unsure -încrucişându-mi mâinile la piept-
Jorge: Îmi pare rău, bine? Eram îngrijorat... ei nu sunt oameni buni.
Eu: Şi tu cum eşti,huh?-răstindu-mă la el-
Jorge: Nu mai sunt cum am fost?
Eu: Asta încerc să aflu. Cum ai fost?!
Jorge: Intră! -făcând semn cu capul-
Am intrat şi Jorge a închis uşa în urma mea. M-am aşezat timid pe
canapea şi mi-am pus mâinile în poală. S-a aşezat pe un scaun în faţa
mea şi şi-a sprijinit coatele de genunchi.
Eu: Începe!
Jorge: Nu ştiu cu ce...
Eu: Cu începutul.
Jorge: -oftând- Aveam 14 când l-am întâlnit pe Jerry. Amândoi eram....
ce eram. Chiuleam de la şcoală, mă certam cu profesorii şi cu părinţii
mei, plecam de acasă... De atunci tatăl meu a plecat în alt oraş, în
speranţa că va aduce mai multe venituri în casă. Mamei îi era greu să mă
crească singură dar avea destul ajutor din partea bunicii. Singurul
care nu o ajuta eram eu. Făceam exact opusul la ce spunea ea. Stăteam
toată ziua cu Jerry şi căutam noi porcării pe care să le facem. Când am
făcut 16 ani, aşteptam ca tata să vină acasă. Dar nu a mai venit....
L-am aşteptat în faţa casei toată ziua şi am adormit la poartă. Am
început să plâng, îmi promisese emoticon unsure
Nici nu a mai venit de atunci. Probabil şi-a făcut o familie, cu alţi
copii. De care să fie mândru.-privind în jos- La câteva zile, Jerr mi
l-a prezentat pe Jake. Mereu au existat conflicte între noi pentru că el
vroia să fie conducătorul grupului nostru de golani. Jerr i se supunea,
dar eu nu. Jake a fost şi primul care m-a îndemnat să... să îmi bat joc
de o fată-strângând din ochi şi muşcându-şi buza inferioară- Era ca o
provocare. Spunea că nu aveam curaj, dar ego-ul meu nu-l lăsa să spună
asta. După ce am făcut asta, m-am liniştit puţin. Nu mai stăteam cu ei,
mergeam la şcoală şi nu prea vorbeam cu nimeni. Mama nu ştia ce făceam
şi probabil, dacă ar fi ştiut nu putea să facă ceva. La 17 ani l-am
cunoscut pe Marco, la şcoală. El eratipul nou şi cu capul pe picioare.
Prietenul perfect! Trebuia să stau mai mult timp cu el şi să învăţ să
fiu ca el. Probabil părinţii lui erau foarte mândri. Avea o carieră
asigurată în viitor iar eu aveam un trecut de neuitat. Petreceam mai
mult timp împreună, şi nu ştia nimic de adevăratul eu. În anul ăla a
murit bunica. Marco mi-a fost alături şi mama îl adora. Aveam o mică
furie pentru ea, dar era de înţeles că îl plăcea. După moartea bunicii,
mama s-a mutat. Nu mi-a spus unde, pentru că nu vroia să o caut. Mi-a
spus că mă iubeşte dar... emoticon unsure Atunci, m-am mutat cu Marco, aici.
Jake mă căuta. Venea aici şi vorbea cu Marco. I-a spus tot. Totul
despre mine. M-a urât puţin, dar a acceptat că mă schimbasem. Singura
problemă era Jake acum. El se prefăcea că era mieluşelul care îmi zicea
că ar trebui să fiu mai bun. Bineînţeles că l-a crezut. Apoi s-a
îndrăgostit de Lodo. Nu doarmea noaptea! Când în sfârşit au devenit
iubiţi, i-am cunoscut prietenii şi ei l-au cunoscut pe Jake. Devenea rău
în faţa lor şi o fată din gaşca noastră a trecut de partea lui emoticon frown .....
Eu: Tu eşti sigur că ştii ce e iubirea?-ridicându-mă-
O lacrimă îşi făcu drum pe obrajii mei şi a căzut pe covor.
Jorge: Tini, nu te-am putut minţi!
Eu: Nu-mi spune aşa! -vrând să ies-
Mă prinde cu o mână de mijloc şi mă scutură puţin.
Jorge: M-am schimbat!
Eu:...-dând negativ din cap-
>>Din perspectiva lui Jorge<<
A ieşit plângând din casă. Ştiam că aşa va reacţiona şi de aceea nu am
vrut să îi spun decât după ce va afla de pariu şi mă voi despărţi de ea.
emoticon unsure De ce simt un cuţit în inimă când mă gândesc că ne vom despărţi?
Marco-venind din spatele meu-: Ştiam eu că stăteai cu mine doar ca să fii ca mine.
Eu: Nu-mi face ziua mai proastă, te rog!
Marco: Cu asta, ai distrus-o! Parcă spuneai că eşti împreună cu ea. Acum sigur nu mai sunteţi.
Eu: Caracterul ei e destul de puternic, sigur va trece peste asta.
Marco: Nu o spune aşa, e femeie! O doare...
Eu: Ştiu, dar e diferită de celelalte.
Marco: Nu o cunoşti aşa bine.
Eu: O cunosc mai bine decât crezi.
Marco: Aşa ziceai şi cu Lodo, şi acum e supărată pe tine.
Eu: Eh, îi va trece.
Marco: Nu e aşa uşor. E foarte supărată pe tine. Chiar îmi spunea că se
gândeşet să îi spună Martinei adevărul.-accentuând ultima propoziţie-
Eu: Ce? .... Nu, nu, nu! Opreşte-o!
Marco: Ştii că nu o va face,nu?
Eu-oftând-: Poate Tini avea dreptate. Nu ştiu să iubesc!
Marco: Şi cu Lara ce a fost?
Eu: Poate... Magie sau un miracol.
Marco: Fiecare dintre noi ştie să iubească. Trebuie doar să găseşti persoana potrivită căruia să-i dăruieşti acea iubire.
Eu: Şi dacă nu ştii care e persoana?
Marco: Atunci, persoana nu există pentru tine?
Eu-uitându-mă la el-
Marco: Stai liniştit. Mi-am dat seama că Martina ţi-a căzut cu tronc.
Şi apropo, în discursul pe care l-ai ţinut mai devreme, ai uitat să
menţionezi că fata pe care a luat-o Jake era iubita ta! -strigând
ultimele 2 cuvinte-
Eu: Ne-ai ascultat conversaţia? -.-
Marco: Doar partea în care vorbeai tu emoticon colonthree
Eu: Lasă-mă singur!
Marco: Şi eu locuiesc aici.-dând încontinuu din cap-
>>Din perspectiva Martinei<<
Mi-a zis-o aşa... de parcă juca într-o piesă de teatru. El chiar nu îşi
dă seama că am şi eu sentimente? Cum să îmi spună în faţă că a violat
fete? Şi-a bătut joc de ele şi le-a lăsat ca un gunoi... emoticon cry
Ar fi putut face asta şi cu mine, poate ăsta era şi scopul lui de la
bun început. Nici nu mai ştiu dacă suntem împreună. Eu îl iubesc, dar nu
ştiu ce simte el pentru mine. De ce e viaţa aşa nedreaptă? Întâlneşti
pe cineva şi afli de ce totă lumea îl consideră rău şi .... un demon.
Asta e, un demon care răneşte îngeri.
Lodo: Tini? Eşti acasă?-bătând în uşă-
Eu: Intră!-suspinând-
Lodo: Ce ţi s-a întâmplat?
Eu: Jorge... mi-a spus toate lucrurile oribile din trecutul lui...
Lodo: Oh, credeam că ţi-a spus asta înainte să fiţi împreună.
Eu: Nu, nu mi-a spus nimic.
Lodo: Uite, Tini. El chiar te iubeşte şi s-a schimbat. Nu mai stă cu Jake sau Jerry.... nu mai face ce făcea.
Eu: Se presupune că îl cunoşti, te cred dar am şi eu bănuieli. Inima îmi spune să nu te ascult.
Lodo: Inima ta crede că Jorge e rău, dar gândeşte-te! Eu şi Marco nu îţi spunem degeaba că nu e un om rău.
Eu: Ştiu.
Lodo: Atunci, ce mai aştepţi?
Eu: Ar trebui să fac eu primul pas?
Lodo: Jorge e cam.... timid emoticon unsure
Eu: Îl consideri timid? Jorge Blanco e timid?
Lodo: Da, mai timid ca Marco ^.^ Sau ca mine emoticon unsure
Eu: Timiditate şi Lodo în acelaşi timp nu prea se potriveşte.
Lodo: Asta spui acum trebuia să mă vezi în eram în clubul de teatru al şcolii :)) -râzând-
Eu:-chicotind-
Lodo: E frumos să fii fericit, nu?
Eu: Normal.-lovind-o prieteneşte-
Lodo: Şi vrei să fii fericită tot timpul?
Eu: Oricine îşi doreşte asta...
Lodo: Atunci dute la el.
Eu: ....
Lodo: Îhî emoticon smile Hai!
Eu: Huh, mă duc emoticon colonthree
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Eu: Sunt un idiot. Sunt un idiot. Sunt un idiot. Sunt un idiot.-lovindu-mă încontinuu cu capul de tocul uşii-
Marco: M-am prins de acum cinci minute :|
Eu: Scuze, nu mai rezist. Trebuie să mă descarc.
Marco: Nu pe tocul uşii. E scump lemnul în ziua de azi... să nu mai spun de o operaţie la cap.
Eu: Sunt tare de cap.
Marco: Oh, poţi să o mai zici o dată.
Eu: SUNT TARE DE CAP!-dând din umeri-
Marco: Încă o dată ^.^
Eu: Nu, nu o mai zic.
Marco: Ştii ce spun eu?
Eu: Huh?
Marco: Dute la ea!
Eu: Ce? Nu!
Marco: Ba da! -punându-se lângă uşă, jos-
Eu: Şi ce să-i spun? -aşezându-mă lângă el-
Marco: Că nu poţi trăi fără ea. Că e tot ce ai mai scump pe lume... dulcegării...
Eu: Marco, dă-mi voie să-ţi spun ceva.
Marco: Orice- sughiţând-
Eu: Chiar şi când eşti beat eşti deştept.-bătându-l pe umăr-
Marco: Mersi :3Fac tot ce pot. Sunt ceea ce vreau .-întinzându-şi braţele-
A exagerat puţin, poate nu trebuia să-l enervez aşa tare. Lodo o să
facă urât când va vedea în ce stare l-am adus. dar mie îmi pasă doar să
fiu în regulă cu Tini.
Deschid uşa şi Tini era în faţa mea gata să mă lovească ca pe o uşă emoticon confused_rev Când îşi dă seama că i-am deschis sare în braţele mele şi mă strânge tare din spatele cefei.
Tini: Te iert.
Eu: Nu mi-am cerut scuze.
Tini: Oh....-retrăgându-şi mâinile-
Eu: Dar îmi pare rău. emoticon unsure Suntem în regulă?
Tini: Ahâ emoticon colonthree -dând aprobator din cap-
Eu: Haide, să mergem în camera mea!-prinzând-o de talie-
Tini: Unde vroiai să te duci? -intrând-
Eu: La tine, Marco m-a trezit la realitate.
Tini: Şi p emine, Lodo.
Marco-rezemat de uşă-: Lodo? Unde-i bunăciunea?-sughiţând-
Tini: Marco? Tu eşti?
Eu: Mda.. el e.
Tini: Ce i s-a întâmplat?
Eu: Îţi spun în cameră.-trăgând-o după mine-
Martina se uita în continuu la Marco. Nu prea ai ocazia să îl vezi aşa.
Doar eu l-am văzut. Ultima oară s-a îmbătat l aziua de naştere al lui
Jake, unde eu am avut grijă de el -.-
M-am aşezat cu Martina pe pat
şi ea s-a aşezat cu capul pe pieptul meu. Mi-am pus mâna în jurul ei şi
s-a strâns în jurul meu. Îmi analiza camera, colţişor cu colţişor. Sper
că posterele cu trupele rock nu ies în evidenţă prea tare!
Tini: Deci, ce a păţit Marco? Mi se pare de treabă, nu l-am mai văzut aşa.
Eu: Nici nu ai să-l mai vezi. L-am enervat azi şi trebuia să-l liniştesc într-un fel. Ţipa prea tare la mine.
'Flash back'
Marco: Eşti un nemernic! Mai ştii ce mi-ai făcut mie şi lui Lodo? Huh?
Eu: Ia de aici, te aujută se te calmezi.-dându-i un pahar cu o băutură transparentă-
Marco-dând paharul pe gât şi trântindu-l pe masă-: De ce, mă? De ce? Nu
am putut să îmi aleg un prieten bun, te-am ales pe tine şi mi-am ruinat
viaţa.
Eu: Poate ar trebui să îţi dau o doză mai mare de
medicament, să te calmezi mai repede O_O -turnându-i mai multă vodcă în
pahar-
Marco-făcând la fel şi cu paharul ăsta-: Poate ar fi trebuit să fiu mai dur cu tine! Să te bat. -ameţind şi devenind mahmur-
Eu: Mai ia, Marco. Îţi va face bine.
Marco: Mersi! -luând sticla-
A băut-o pe toată dintr-o înghiţitură şi s-a ridicat de pe scaun. L-am
ajutat puţin să se aşeze pe canapea şi a început să clipească rar.
Eu: Azi am dat-o în bară rău.
Marco: Vrei un sfat?
'End flah back'
Tini: Ciudat... emoticon confused_rev
Eu: Mda.. foarte ciudat.
Tini: Ce vei face când îşi va reveni?
Eu: Suport.. consecinţele, cred O.o-făcând pauză între cuvinte-
Tini: Mult noroc. La cum îl ştiu pe Marco, îţi va ţine o predică.
Eu: Şi Lodo îmi va ţine una, dacă află.
Tini: Lodo e o fată bună!
Eu: Mai bună ca tine?
Tini: emoticon colonthree -roşind-
Eu: Ce culoare drăguţă au obrajii tăi! :o3
Tini: Roşesc des.
Eu: E o calitate, nu un defect.
Tini: Ce vom face cu Jerry? Îl voi vedea în fiecare zi...
Eu: Cred că voi veni cu tine în fiecare dimineaţă la Academie.
Tini: Nu poţi face asta.
Eu: Găsim noi altă soluţie. Rezolv eu.
Tini: Nu fă nimic prostesc, te rog. Nu te du la Jake! -ridicându-şi capul-
Eu: Îţi promit. -sărutându-i nasul-
Tini: Nici eu nu vreau să păţeşti ceva emoticon unsure
Eu: Nu îmi poate face nimic.
Tini: Dacă îţi va face ceva, îi voi omorî!
Eu: Eşti prea inocentă ca să omori pe cineva :))
Tini: Aşa crezi tu.
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: Mergem în grădină, te rog? emoticon colonthree
Jorge: Sigur emoticon colonthree E locul meu preferat.
Eu: Şi al meu.-ridicându-mă de pe pieptul lui-
Jorge: Ştiam.
Îl iau de mână şi îl trag după mine prin living.
Lodo-ridicând un deget-: Jorge?! emoticon upset
Jorge: Mda.. Ce? -întorcându-şi capul-
Lodo: Ţi-am zis să nu mai aduci băutură în casă!
Jorge: Şi eu cu ce-l mai liniştesc pe Marco?
Lodo: E vina ta, suporţi asta. Nu ţipa la tine degeaba. Ar trebui să-ţi dai seama că îţi vrem binele.
Jorge: Mdea, ştiu.
Eu:-dându-i un cot în stomac-
Jorge: Ce? -şoptind-
Eu: Comportă-te frumos cu ea! -şoptind-
Jorge: E Lodo, orice aş spune nu rezolvă nimic-
Lodo: Vă aud -.-
Eu: Scuze, Lodo! Noi suntem în regulă, sper că şi Marco va fi la fel mâine...
Lodo: Mda... mâine. Haide, Marco! La somnic.-ajutându-l să se ducă în cameră-
Jorge: A ieşit bine.-dând din cap-
Eu: Haideee! emoticon colonthree emoticon heart -trăgându-l prin spate-
