Ingeri și demoni. Capitolul 6 - Te transformi în înger?

Ingeri și demoni.
Capitolul 6 - Te transformi în înger?
Cu astea fiind spuse, mă ridică şi mă întinde pe canapea, aşezându-see pe mine. Încearcă să îmi dea rochia jos dar nu cade datorită cureluşei mele. Uite de asta o folosesc! emoticon confused_rev Şi îmi lasă la expunere sutienul meu alb .
Buzele lui mă atacă din nou, punându-şi mâinile pe trupul meu. Mă zbat şi mai tare dar nu pot să-l dau la o parte.

Aud cum se deschide uşa şi văd în ceaţă cum Jake se ridică de pe mine şi o siluetă. Ochii mi se închid şi nu mai pot descifra acţiunea ce se petrece în faţa mea .

După aproximativ o oră, cel puţin aşa cred, mă trezesc în camera mea , întinsă în pat şi îmbrăcată. Mă doare îngrozitor capul şi vederea îmi e slabă.

>>Din perspectiva lui Jorge<<

Am salvat-o pe Tini de Jake. Cât de tare m-am bucurat când i-am înroşit puţin faţa. Azi roşie, mâine mov.
Am dus-o pe Martina în camera ei şi am întins-o pe pat. Eu m-am aşezat pe un scaun şi am aşteptat să văd dacă se trezeşte.

Mai bine aş pleca şi aş lăsa-o să doarmă! emoticon unsure Mă ridic provocând un mic scârţâit din cauza scaunului. Apăs clanţa uşii şi îmi întorc capul când îmi aud numele.

Martina: Jorge... nu pleca! -stând în pat-
Eu: Nu plec! Sunt aici. -aşezândumă pe marginea patului-
Martina-aşezându-se mai bine: A plecat?
Eu: Da, eşti în siguranţă!
Martina: Mulţumesc!
Eu: Nu-ţi face griji! Vrei să o chem pe Lodo?
Martina: Nu, doar stai aici!

Mă apropii mai tare de ea şi o sărut pe frunte. Apoi mă reîntorc pe scaun şi o privesc cum adoarme din nou.

Când ceasul meu indică ora 5, mă ridic şi o las pe Tini să se odihnească în linişte. Sunt sigur că Jake nu va mai da pe aici câteva zile.
Am să o anunţ pe Lodo să vină la ea. Se înţeleg mult mai bine.

>>Din perspectiva Martinei<<

Încă nu pot să uit seara trecută. emoticon unsure E doar vina mea... Cred că îi datorez multe lui Jorge. Se pare că nu ea aşa rău cum credeam.

Lodo-bătând la uşă: Tini, sunt eu, deschide!
Eu: Vin acum! -descuind uşa-
Lodo: Oh, Doamne! Mi-am făcut griji. Jorge mi-a povestit emoticon frown -îmbrăţişându-mă-
Eu: Draga mea. -afundându-mi capul în părul ei-
Lodo: Jake a fost tot timpul un nesimţit! -dezlipindu-se de mine-
Eu: A fost vine mea! emoticon frown Nu trebuia să ies cu el... am crezut că el chiar s-a schimbat şi eu am fost dispusă să-l iert..
Lodo: A trecut totul!-bătându-mă pe umăr-
Eu: Oricum, vreau să uit orice legătură aş avea cu el.
Lodo: Şi ştiu cum te pot ajuta emoticon wink -aşezându-se pe canapea-
Eu: emoticon confused_rev
Lodo: Îi mai ştii pe prietenii mei, nu?
Eu: Da, sunt minunaţi!
Lodo: Păi, azi e ziua lui Diego şi ne-a invitat la el acasă. Vom fi doar noi .
Eu: Care noi?-aşezându-mă lângă ea-
Lodo: Te-a invitat şi pe tine, prostuţo! emoticon colonthree
Eu: Şi...?
Lodo: Cande, Fede, Ludmila, Marco şi Jorge emoticon kiki
Eu: Şi unde stă? emoticon confused_rev
Lodo: Te luăm noi în seara asta la 7.
Eu: Şi ce cadou ar trebui să-i iau? Nu prea îl cunosc.
Lodo: Îi va plăcea orice, deşi eu îţi recomand să nu-i duci ceva de fete O_O
Eu: :))))
Lodo: Să ştii că e singur emoticon wink -lovindu-mă cu cotul-
Eu: Lodo emoticon colonthree
Lodo: Ce vei face azi?
Eu: Cred că am să exersez puţin. Mâine e luni şi încep cursurile. :|
Lodo: Era să uit de cursuri emoticon upset
Eu: Oare lui Diego i-ar plăcea un mic tablou?
Lodo: Mama lui colecţionează tot felul de tablouri. Chiar dacă nu locuieşte cu mama lui, ea le mai ţine la Diego :o3
Eu: Atunci am găsit cadoul şi ce voi face azi emoticon grin
Lodo: Eu şi cu Marco îi vom lua un ceas de mână emoticon confused_rev
Eu: Şi asta e o idee bună.
Lodo: Atunci, draga mea, te las să lucrezi.-ridicându-se-
Eu: Încă nu am idee ce voi picta :)))
Lodo: Mult succes! -pupându-mă pe obraz-

Mă mai strânge o dată în braţe şi iese afară.
Trebuie să mă gândesc ce să pictez.... şi am deja o idee. Voi încerca să pun pe pânză, tabloul minunat din spatele casei, cu stejarul şi banca emoticon colonthree

Mă apuc să pictez şi termin doar după 4 ore. Am luat prânzul şi am aşteptat ora 7 .

>>Din perspectiva Lodovicăi<<

Eu-stând pe canapea: Crezi că ne vom mai întâlni cu Jake?
Marco-uitându-se atent la TV: Probabil.
Eu: Şi crezi că ne vrea răul acum?
Marco: Cel mai probabil. -cu ochii aţintiţi la TV-
Eu: Şi ne va omorî luându-ne toată mâncarea inclusiv gemul?
Marco: Asta sigur da! -fără să se uite la mine-
Eu: Marco! emoticon upset -lovindu-l-
Marco: Ce? emoticon upset
Eu: Ai fost măcar puţin atent la ce ziceam? -.-
Marco: Mda... ceva că nu mai avem gem. -uitându-se din nou l aTV-

-După 5 minute-

Eu: Marco! :|
Marco:.... -uitându-se la TV-
Eu: Marco! emoticon confused_rev
Marco:...-uitându-se la TV-
Eu: Marco! O_O
Marco:....-uitându-se la TV-
Eu: Marco! emoticon upset
Marco: Ce mai vrei? -.-
Eu: Ce nume ciudat ai emoticon confused_rev -ridicându-mă de pe canapea-

M-am dus în bucătărie să îmi fac un ceai de tei. Cică e bun pentru dureri de cap emoticon confused_rev Dacă ar fi după mine, ar trebui să am ceai de tei tot timpul cu ăştia doi în casă. Îmi aşez cana pe masă, îmi trag scaunul şi mă aşez. Jorge mi se alătură pe scaunul din faţa mea emoticon colonthree

Eu:-trăgând scaunul mai aproape de el-
Jorge:-jucându-se plictisit cu cheile de la maşină-
Eu:-trăgând şi mai aproape scaunul-
Jorge:-jucându-se cu cheile şi uitându-se ciudat la mine-
Eu: -lipindu-mi scaunul de al lui-
Jorge: Ce ai? emoticon upset
Eu: Mhm... mă întrebam dacă mergi cu noi în seara asta la Diego.
Jorge: Am stabilit deja asta. -rotind cheile-
Eu: Da, dar va veni şi Tini. -luând o gură din ceai-
Jorge:-ridicându-şi privirea la mine şi muşcându-şi buza de jos- E okei.
Eu: Sigur?
Jorge: Mda... de ce nu ar fi?
Eu: Nu ştiu. -luând altă gură din ceai-
Jorge: Ăăăm.. ea e .... Ea e bine? emoticon unsure
Eu: Da, e foarte bine.
Jorge: Aha... -privind în gol-
Eu: Tu eşti bine?
Jorge-îndreptându-şi privirea spre a mea-: Ce? emoticon confused_rev
Eu: Dacă tu eşti bine?
Jorge: Da, sunt.
Eu: E ora 6. Eu merg să mă pregătesc. O aduci tu pe Tini, da?-ridicându-mă-
Jorge: Bine.

>>Din perspectiva Martinei<<

Am împachetat micul tablou şi i-am pus o fundă roşie emoticon grin Mi-am ales ţinuta şi sunt gata. O aştept pe Lodo să mă ia, dar spre marea mea surpriză, eroul meu mă aşteaptă la uşă.
M-am îndreptat spre el cu paşi mărunţi şi l-am îmbrăţişat spunându-i 'Mulţumesc'.

Jorge-dezlipindu-mă de el-: Ce? emoticon confused_rev
Eu: Ştii tu... îţi mulţumesc pentru tot! emoticon colonthree
Jorge: Pff... încetează cu dulcegăriile. Nu îmi plac. Acum eşti gata? Lodo m-a pus să te iau. -.-
Eu: Mda... bine... Sunt gata emoticon unsure -luând cadoul şi ieşind-

Se pare că Jorge cel drăguţ şi bun ne-a părăsit. A trebuit să mergem cu maşina lui şi nimeni nu a scos un cuvânt. Eu am stat în spate cu Lodo iar Marco pe scaunul din dreapta.
Casa lui Diego e la 15 minute distanţă de ale noastre şi e chiar foarte drăguţă, într-un stil mai diferit emoticon confused_rev

Am intrat şi i-am dat fiecare, câte un cadou emoticon colonthree Fede şi Cande erau deja acolo. Se pare că în seara asta vom fi doar noi.

După ai multe minute de poveştiri şi râsete, soneria răsună din nou în casa prietenului nostru. Spre umimirea noastră, Ludmila a intrat ţinându-se de mână cu Diego şi era udă emoticon confused_rev

Lodo-ridicându-se de pe canapea-: Ludmila? emoticon confused_rev Tu şi Diego? emoticon colonthree emoticon heart
Ludmila: Da, Lodo, sunt bine. Nu am păţit nimic -.-
Marco: De ce eşti udă? emoticon confused_rev
Ludmila: Voi chiar nu aţi auzit ploaia?
Eu: Plouă? -ducându-mă la geam- Oh, nu! Mâine am cursuri.
Ludmila: Şi da emoticon heart Eu cu Diego suntem împreună.
Lodo: Şi nouă nu ne-aţi spus? emoticon gasp
Diego-luând-o de talie pe Ludmila-: Şi voi ne-aţi ascuns o lună că sunteţi împreună.-uitându-se la Lodo şi Marco-
Lodo&Marco: :3
Ludmila: Sunt toată udă! :(
Diego: Haide, poate găsesc ceva de la sora mea. -trăgând-o după el-

Lodo: Nu îţi face griji, Tini! Dacă plouă mâine, ne va duce Jorge, nu-i aşa?
Eu: Nu, nu vreau să creez probleme.-ştiind caracterul lui Jorge-
Jorge: E în regulă. Cred că vă pot duce.
Lodo: Vezi? :3
Eu: Mersi...
Jorge-ridicându-se în picioare-: Oh, mă calci pe nervi >.< Chiar trebuie tot timpul să te scuzi şi să mulţumeşti pentru nimicuri? -_-
Eu: Eu.. eu doar...
Jorge: Tu doar să taci! -ţipând-
Lodo-şoptind-: Marco, fă ceva! O_O
Jorge: Nici idiotul de Marco nu o poate face pe Martina să se mute! -ieşind-
Lodo-venind lângă mine-: Eşti bine? :/
Eu: Nu... pot să mă duc acasă?... Adică.. vorbeşti tu cu Diego? -răstălmăcind cuvintele-
Lodo: Dar plouă.
Eu: Nu-mi pasă! -încercând să ies-
Lodo: Tini, uite ce vreme e >.< -prinzându-mă de mână-
Eu: Chiar nu mă interesează.-ieşind în dansul micilor picături de apă-

Purtam doar o rochiţă de vară şi o jachetă. Stropii de ploaie deveneau din ce în ce mai mulţi iar flugerele luminau cerul înnorat.
Nu mi-a mai fost frică de tunete şi fulgere până acum >.< Dar o merit pentru că sunt o laşă. Jorge avea dreptate sunt mereu plângăcioasă :/

-->Dimineaţă<--

>>Din perspectiva lui Jorge<<

Ce bine am dormit fără Lodo şi Marco în casă. Aseară au rămas la Diego din cauza ploii şi pentru că erau supăraţi pe mine -.-
Cursurile Lodovicăi încep la 9 şi m-a rugat să o aduc mai devreme acasă ca să se pregătească şi tot eu să o duc la Academie.

'Şi azi e o zi ploioasă'-îmi zic în timp ce mă uit pe geam-

Îmi iau cheile de pe măsuţa din living şi ies. E ora 8:20, nu cred că are nevoie de mai mult de 5 minute să se pregătească, nu? O.o
Cobor rapid treptele din faţa casei şi îmi întorc capul spre casa Martinei.
O văd cum iese din casă cu o mică umbrelă în mână şi o geantă pe umăr. Subconştientul meu îmi zice să o salut, dar eu voi face altceva.

Eu-ducându-mă în faţa casei ei-: Bună!
Martina: :/ Mda...
Eu: Trebuie să o aduc pe Lodo acasă şi mă întrebam dacă vrei să te duc la Academie. E în drumul spre casa lui Diego.
Martina: Casa lui Diego? Ai fost aşa supărat încât nici nu ai adus-o acasă?
Eu: Dar tu? Cum ai venit?
Martina: Udă! -încrucişându-şi mâinile-
Eu: Haide până nu începe din nou ploaia!
Martina: Am de ales? O.o
Eu: Nu prea. -deschizându-i portiera maşinii-

>>Din perspectiva Martinei<<

Îmi las capul rezemat de geamul maşinii lui Jorge. Niciunul dintre noi nu a mai scos un cuvânt. Se auzea doar radioul care indica că următoarele zile vor fi ploioase :/

Jorge: Tu mai ai încredere în Jake? -întrerupe tăcerea-