Îngeri și demoni. Capitolul 11- Mă iubești așa cum te iubesc și eu?

Îngeri și demoni.
Capitolul 11- Mă iubești așa cum te iubesc și eu?
Eu: Şi de ce, totuşi...
Jerry: Pariul -.- Eşti mai prost decât credeam!
Eu: Vrei să mă ajuţi cu ceva?
Jerry: Pa, Verdas! -întorcându-se-
Eu: Te plătesc! emoticon grin
Jerry: Jake face mult mai mult emoticon sunglasses -plecând-
Eu: 'Jake face mult mai mult' emoticon squint -imitându-l-

Acum trebuie mai mult ca nici-o dată să câştig pariul. Le voi arăta tuturor că sunt mai bun decât Jake şi o v-oi recâştiga pe Lara. Cât despre Martina, nu mă va mai interesa după ce câştig. Poate să se arunce în mare sau din avion -.- Mă întorc acasă şi nici urmă de amorezii ăia doi. Câteodată îmi e scârbă să îi văd împreună, dar îmi aduc aminte de modul cum vorbea Marco 'Îndrăgostitul' despre Lodo. Nu dormea nopţile şi îmi aduc cum îmi povestea de primul sărut cu ea, dar defapt eu mă gândeam la Lara emoticon unsure Şi când am sărutat-o pe Tini, mi-am imaginat că e Lara în faţa mea, dar nu e acelaşi lucru. Să o sărut pe Tini, nu e acelaşi lucru ca atunci când o sărutam pe Lara. Mă întind pe canapea şi privesc tavanul. Încerc să îmi amintesc unde am pus-o... Unde am pus poza cu Lara.... emoticon confused_rev

>>Din perspectiva Martinei<<
Ce bine că nu am cursuri mâine. Nu m-am pregătit deloc azi şi nu ar strica să mai repet puţin. Psihologia e o materie grea dar uşoară. emoticon colonthree Îmi place mai mult desenul. Psihologia e ca o rezervă în caz că nu am să mai pot picta. M-am gândit la ce e mai bine pentru viitorul meu.

Oh, mor de plictiseală aici. Îmi aduc aminte că am notat pe aici pe undeva... numărul lui Federico emoticon confused_rev Îl caut în agenda telefonului... nu e, îl caut în agenda mea... nu e. Îl caut în geantă şi găsesc o mică bucată de hârtie ruptă imperfect şi scria 'Fede' alături de un număr de telefon.
Îmi iau telefonul şi formez numărul.

Eu: Alo? Federico?
Fede: Mda...
Eu: Oh, bună! Sunt Tini. Mă mai ştii?
Fede: Oh, da. Prietena lui Jorge, nu?
Inima a început să-mi bată mai tare, respiraţia mea devenea de necontrolat şi nu ştiam ce să mai zic. 'Prietena lui Jorge' sună aşa de ireal şi ciudat. Noi suntem prieteni? Adică vorbeşte frumos cu mine, îmi arată secretele lui şi să nu uit că M-A SĂRUTAT, dar apoi se comportă ca şi cum toate astea nu s-ar fi întâmplat şi ţipă la mine. E într-un fel bipolar[E o boală *-*]
Eu: Da. Scuze dacă te deranjez!
Fede: Nu, nu mă deranjezi.
Eu: Mă întrebam dacă am putea vizita ceva prin oraş. Mă plictisesc aici şi eşti singurul din lista mea de prieteni la care pot apela.
Fede: Să vizităm ceva? Nu mai bine ne întâlnim la cineva acasă?
Eu: Sigur. Poţi veni aici?
Fede: 306 nu?
Eu: 306-chicotind-
Fede: V-oi fi acolo în jumate de oră.
Eu: Te aştept! Pa!
Fede: Pa!

M-am dus în camera mea şi m-am schimbat într-o rochiţă de vară şi m-am aranjat puţin mai mult ca de obicei emoticon colonthree Oare lui Fede îi place ceaiul? emoticon confused_rev Dacă el nu bea, v-oi bea doar eu, iar lui îi v-oi da suc de căpşune emoticon heart

Nu după mult timp, se aude soneria iar eu îi deschid politicos uşa.
Eu: Fede, intră!
El mă strânge uşor în braţe şi îmi spune un mic 'bună'.

Eu: Scuze dacă te-am deranjat sau aveai ceva mai bun de făcut dar adevărul e că mă plictiseam de una singură aici.-dându-mi ochii peste cap-
Fede: Nu-ţi fă griji. Dacă nu mă sunai, cred că stăteam toată ziua în casă şi mă uitat l adesene animate :))) -aşezându-se pe canapea-
Eu: Te servesc cu ceva?
Fede: Nu, mulţumesc!
Eu: Oh, şi ce ai făcut în ultima vreme?
Fede: Mi-am vizitat părinţii. Stau într-un orăşel din apropiere. Au fost bucuroşi să mă vadă.
Eu: Înseamnă că eşti norocos să ai părinţi ca ei.
Fede: Sunt, nu-i aşa?-zâmbind-
Eu: De când te-ai mutat singur?
Fede: De doi ani.
Eu: E mult timp. Te-ai obişnuit?
Fede: Da, l-am cunoscut pe Jorge şi am devenit prieteni. Ne petreceam timpul împreună şi el mi-a prezentat restul găştii.
Eu: Din întâmplare... Jake făcea parte din gaşca voastră?
Fede: FĂCEA. A avut un scop de la început şi ne-a minţit pe toţi.
Eu: Cu ce v-a minţit?
Fede: A vrut ceva de la noi şi a obţinut.
Eu: Ce?
Fede: O fată emoticon unsure
Eu: Nu înţeleg nimic.
Fede: În grupul nostru mai era o fată, iar fata i s-a alăturat lui Jake.
Eu: Adică Jake avea alţi prieteni şi se prefăcea că era unul de-al vostru?
Fede: Cam aşa ceva... -strâmbându-se-
Eu: Nu pot să cred! Ce s-a întâmplat cu fata? Cum o chema?
Fede: Nu mai contează. Hai să vorbim despre altceva.
Eu: Cum ar fi? emoticon confused_rev
Fede: Cum e pentru tine să locuieşti singură?
Eu: Încă cred că e cea mai bună idee pe care au avut-o părinţii mei emoticon colonthree
Fede: :)) Ştiu. Îmi iubesc părinţii dar în acelaşi timp mă bucur că nu mai stau cu ei.
Eu-încă chicotind-: Apropo de părinţi... Unde sunt părinţii lui Jorge dacă el stă în casa lor?
Fede: Nu ştiu.
Eu: Nu ştii? Parcă eraţi prieteni.
Fede: Suntem, dar nici chiar aşa de apropiaţi.
Eu: Oh... scuză-mă cu toate întrebările astea dar chiar nu prea îl înţeleg câteodată.
Fede: Ştiu cum te simţi.

Se auzi un ciocănit în uşă şi îl las puţin pe Fede singur ca să deshid uşa.
Eu: Hei! Ce faci aici?
Jorge: Am venit să văd ce mai fa..... El ce caută aici? -ridicându-şi o sprânceană-
Eu: E în vizită emoticon colonthree
Jorge: În vizită? Şi de ce eşti îmbrăcată aşa?
Fede: Hei, Jorge! Ce faci?
Jorge: Ce fac? -nervos-
Fede-ridicând din umeri-: Da emoticon confused_rev
Jorge: Să nu-mi ziceţi că sunteţi deja împreună,huh?
Eu: Jorge, eşti penibil. Încetează! A venit doar pentru că mă plictiseam.
Jorge: Atunci de ce nu ai venit la mine?
Eu: De ce aş vrea să vin la tine?
Jorge: Credeam că ai înţeles că vreau să stai prin preajma mea după sărutul de aseară! emoticon upset
Fede: emoticon confused_rev Sărut?
Jorge: Da, sărut! Sper că ai înţeles că nu mai ai ce să cauţi aici.
Fede i-a aruncat o privire amuzată şi a ieşit lăsându-mă cu el.

Jorge: De ce?
Eu: De ce, ce?
Jorge: De ce nu ai încredere în mine, şi ieşi cu el?
Eu: Scuză-mă, dar nu suntem împreună ca să îmi ţii tu morală.
Jorge: Oh, haide Tini. Nu am vrut să sune aşa!
Eu: Nu, tu ai vrut să sune mai rău.
Jorge: Doar m-am neliniştit la gândul că l-ai dus la locul nostru... emoticon unsure
Eu: 'Locul nostru'?
Jorge: Ştii tu... grădina.

Ochii îi sclipeau când a zis 'locul nostru' şi inima începe din nou să o ia la goană. Mă întrebam dacă el vedea că sunt emoţionată în faţa lui şi că nu ştiu că să mă exprim ca să îi fie pe plac.

Eu: Nu aş duce pe nimeni acolo.-cu o voce răguşită-
Jorge: Serios?-cu acelaşi ton-
Eu: Ahâm... -zâmbind timid-
Jorge: Mă bucur.

Frunţile ne erau lipite. Ne priveam în ochi şi îi simţeam respiraţia peste a mea. Amândoi zâmbeam incontrolabil iar mâinile lui se aşezau cât mai bine pe talia mea.
Jorge: Îmi aduc aminte prima dată când te-am văzut. Am fost un nesimţit dar parcă ştiam că tu îmi ve-i da bătăi de cap.
Eu:-privind confuză-
Drept răspuns, mă sărută. Nu franţuzesc, nu 'pasional' , ci doar îşi lipeşte buzele de ale mele. Eu îmi pun mâinile pe umerii lui şi mă ridic puţin pe vârfuri deoarece el e mult mai înalt decât mine. În momentul ăla am ştiut clar că m-am îndrăgostit de el. Chiar nu îmi pot controla sentimentele şi chiar nu vreau să îl iubesc . E un nesimţit, Tini! Aş vrea să opres momentul dar nu pot. E o senzaţie aşa liniştitoare după nervii care mi i-a cauzat mai devreme.
Ca şi cum mi-ar citi gândurile, îşi îndepărtează faţa puţin de a mea, dar fără să ne mişcăm mâinile. Mă privea din nou, dar privirea lui era mult mai întunecată acum. Îmi iau mâinile de pe umerii lui şi privesc în jos. Şi el îşi ia mâinile şi din instinct mă întorc cu spatele la el. Sper să nu observe cât de ruşinată sunt acum.

Jorge: Scuze, eu...
Eu: Nu-ţi cere scuze! -stând încă cu spatele la el-
Jorge: Nu pentru asta :))) Doamne, aş mai face asta de mii de ori. Îmi cer scuze pentru mai devreme şi pentru toate dăţile în care am fost un idiot şi m-am comportat ca un nesimţit.
Eu: Nu te cred.-minţind-
Jorge: Şi cum ai vrea să îţi demonstrez?
Eu: Nu ştiu...
Jorge: Nu ţi-am demonstrat mai devreme?
Eu: Aia a fost o demonstraţie?
Jorge: Dacă mai vrei încă una, să ştii că nu mă împotrivesc.-punându-şi mâna pe spatele meu-
Eu: Doar lasă-mă singură.
Jorge: Dar vreau să ştiu dacă mă ierţi. emoticon unsure
Eu: Îţi v-oi spune mai târziu...

Pot să jur că a plecat nervos, la cum îl ştiu. Oare şi el simte acelaşi lucru? Nici nu ştiu ce simt exact. Câteodată îl urăsc pentru modul cum vorbeşte, cum se ascunde de mine şi cum e aşa de greu să-i disting emoţiile din priviri. Dar, mai sunt şi momentele în care cred că el este cel care mă va face să-l uit pe Jake.
Îmi beau ceaiul rece, pe care l-am pregătit acum câteva ore şi oftez zgomotos. Mă aşez jos, lângă canapea şi privesc cum norii negri încep să se adune pe cer. În câteva minute tunetele şi fulgerele stăpânesc cerul. Aş spune că îngerii plâng, adr nu au de ce. Viaţa mea e perfectă. Nu am relizat asta până acum. Ar trebui să mă mulţumesc cu ce am şi să nu mă plâng că vecinul meu îmi creează fantezii.

>>Din perspectiva lui Jorge<<

Eu: Încă un minut! -ştergându-mi mai bine părul cu un prosop-
Marco: Oh, haide! Stai în baie de câteva minute emoticon upset
Eu: Vreau să scap de parfumul naşpa al Martinei -.-
Marco: Ce i-ai mai făcut? -plictisit-
Eu: De ce nu pui camere în casa ei? Astfel nu ar trebui să mă întrebi de fiecare dată...
Marco: Îmi place mai mult când o spui tu.
Eu: Pot spune doar că mai am doar foarte puţin până când câştig pariul.-trecându-mi de două ori mâna prin păr-
Marco: Pot să îţi ţin morala mai târziu. Acum chiar am nevoie la baie.
Eu: De ce nu ai zis aşa , am terminat de mult timp emoticon kiki -deschizând uşa şi bătându-l pe umăr-

Îl mai aud înjurând de ceva şi mă duc în bucătărie să iau un pahar cu apă. În timp ce duc paharul la gură, iubiat prietenului meu apare în faţa mea. Tresar şi vărs câţiva stropi de apă pe pantalonii mei.
Eu: Fix în faţă? emoticon upset
Lodo: Pot să-ţi fac o poză? :))
Eu: -.- Mersi, Lodo!
Lodo: Să nu crezi că scapi aşa de uşor!
Eu: Ce am mai făcut? Ce trebuie să repar? Cât costă? -dându-mi plictisit ochii peste cap-
Lodo: 1. Ai făcut multe. 2. Inima Martinei. 3. Toată viaţa!
Eu: emoticon confused_rev -ridicând o sprânceană-
Lodo: Nu fă gestul ăla cu sprânceana, nu merge cu mine!
Eu: Eh, măcar am încercat.
Lodo: Ce v-ei face cu Martina?
Eu: Nu e clar? O v-oi face să se îndrăgostească de mine, mă v-oi preface că sunt 'topit' după ea-gesticulând-şi mă v-oi întoarce la Lara mea.
Lodo: Eşti un nesimţit! emoticon upset
Îmi ia paharul cu apă din mâmă şi mi-l toarnă pe tot în cap.

Eu: Lodo, ce faci? emoticon upset Abia m-am uscat.
Lodo: Mult succes, atunci! -zâmbind triumfător-

M-am dus în camera mea şi m-am uscat din nou. Am scos din buzunarul de la spate poza cu dragostea mea şi m-am asigurat că nu s-a udat. Dacă se întâmplă ceva cu poza asta, jur că nu v-oi ţine cont şi nu v-oi răspunde de faptele mele. Iau poza şi ies afară. Stele îşi fac încet-încet apariţia pe cer. Mă duc la locul meu secret. Păcat că nu mai e secret dacă ştie şi ea. Intru şi aprind becul care ilumina slab. Ploaia s-a oprit de ceva vreme dar cred că nu va mai dura mult şi va începe din nou. Mă aşez pe scaun şi îmi intind picioarele pe mica masă din faţa mea. Aş sta aşa zile întregi, îmi aduc aminte de copilărie.

>>Din perspectiva Martinei<<

Ştiu sigur că îl v-oi ierta pe Jorge. Îmi iau o jachetă şi o eşarfă şi ies afară din casă. Bat la uşa casei 302 şi îmi răspunde Lodo. Părea fericită, deci cred că s-au împăcat emoticon colonthree

Lodo: Tini, ce cauţi aici? Eşti udă toată. :)))
Eu: Ploaia nu s-a oprit încă. Tu şi Marco sunteţi bine?-făcându-mi loc să intru-
Lodo: Mai bine ca de obicei emoticon colonthree
Eu: Poţi să-l chemi puţin pe Jorge?
Lodo: Şi eu aş vrea să ştiu unde e. L-am căutat mai devreme în camera lui şi nu era. L-am sunat şi avea telefonul închis, probabil a ieşit.
Eu: Oh...
Lodo: Vrei să îţi fac un ceai , sau ceva?
Eu: Nu, trebuie să plec.
Lodo: Doar pentru că el nu e acasă, nu înseamnă că nu poţi sta cu mine.
Eu: Nu. Defapt, cred că ştiu unde îl pot găsi. -aşezându-mi mai bine jacheta-

Ies pe uşa din spate şi mă duc în curte. Ştiu sigur că e la acea magazie unde m-a dus atunci. Plouă din ce în ce mai tare dar îmi fac curaj, îmi strâng eşarfa mai bine la gât şi ignor tunetele şi fulgerele.

>>Din perspectiva lui Jorge<<

Mă uit la poza asta cu Lara... Arăt aaşa drăguţ în asta! emoticon heart Abia aştept să o văd din nou şi să o strâng în braţe.
Îmi îndrept privirea pe micul geam al uşii şi văd o mică umbră . Îmi ridic capul mai mult şi 'umbra' intră. E Martina. O Tini udă :)))

Eu: Ce faci aici?
Tini: Te iert! emoticon grin
Eu-lăsându-mă pe spate-: Ok.
Tini: Ok? Ai insistat atât de mult să te iert şi spui că e ok?
Eu: Da, ştiam că o vei face.
Tini: De unde ştiai?
Eu: Te cunosc. Aşa eşti tu! Ierţi pe toată lumea indiferent de problemă.
Tini: Ba nu e adevărat.-protestând-
Eu: Ba da! Spune-mi tu că nu l-ai iertat pe Jake!
Tini: Urăsc când ai dreptate! -trântindu-se pe scaunul de lângă mine.
Eu: Chiar era nevoie să vii până aici?
Tini: Parcă era locul nostru, huh?
Eu: Da, dar plouă.
Tini: Şi? Lodo nu ştia unde eşti.
Eu: Da, nu i-am zis unde merg.
Tini: Poza... emoticon confused_rev -uitându-se la mine-
Eu: Ce?
Tini: Cine e fata aia?
Eu: Nimeni.-ascunzând-o-
Tini: Cum nimeni? -încercând să mi-o ia-
Eu: Nimeni, ok?
Tini: Tu chiar ţii la mine?