Îngeri și demoni. Capitolul 20-Visul #2

Îngeri și demoni.
Capitolul 20-Visul #2

Ludmila: Cu ea trebuie să o luăm mai încet. De obicei băiatul invită fata undeva sau începe conversaţia.
Eu: Suntem geniale.
Ludmila: Briliante.
Eu: Încântătoare emoticon colonthree
Jorge: Enervante -.-
Eu: Hei! De când eşti aici? O_O
Jorge: Huh, am venit odată cu voi.
Eu: Şi cei vorbit cu fata aia?
Jorge: Am întrebat-o când e gata comanda.
Eu: Doar atât?
Jorge: Uite, Lodo... Nu mă interesează alte fete. Dacă e nevoie ca 'vechiul eu' să revină şi să îţi spună asta, o voi face cu plăcere. -strâmbându-se-
Eu: Bine. -încordându-mă-
Marco: Ce am pierdut? Înafară de un măr -.-
Jorge: Nimic interesant!

>>Din perspectiva Martinei<<

Eu: Alo?
Jake: Hei, scumpi!
Eu: Ohhh, ce vrei?
Jake: Am trecut pe la tine şi nu erai acasă.
Eu: Nici nu voi fi.
Jake: Drăguţă, Jorge a câştigat pariul şi asta înseamnă că eşti a mea acum.
Eu: Eu nu am fost de acord cu asta. Nu pot fi considerată un premiu stupid!
Jake: Pentru că nu eşti stupidă! Eu m-aş da bătut în locul tău, am aşa multe variante care te pot face să suferi.
Eu: Ce vrei să spui?
Jake: Ai să vezi la timpul potrivit. Abia aştept să te văd milogindu-te să te bag în seamă! Vei veni de bună-voie la mine şi îţi va plăcea.
Eu: Visezi prea mult.
Jake: Nu chiar... aseară nu prea am dormit. Mi-aş fi dorit să te visez şi cred că tu mă visezi pe mine emoticon colonthree
Nici nu are idee.
Eu: Pa!
Jake: Nu am terminat.
Eu: Serios? Eu am terminat discuţia acum 4 ani, dacă îţi mai aduci aminte.
Jake: Ziua aia? Normal că îmi amintesc.
Eu: Ce bine! Acum lasă-mă să îmi văd de viaţa mea, bine? -închizând-

Auzi la el, mă voi da bătută -.- Cine se crede să mă sune şi să îmi spună lucrurile astea? Am terminat cu el acum mult timp şi am rupt orice legătură posibilă. Nici nu îmi vine să cred că Jorge a putut să parieze pe mine şi eu nici nu ştiam asta emoticon unsure E furt şi aş putea să-l dau în judecată pentru asta, dar nu o fac. Îl urăsc, îi urăsc pe amândoi şi pe Jerry. Îmi fac viaţa imposibiă!

>>Din perspectiva lui Jorge<<

Eu: Lodo, te urăsc! -şoptindu-i-
Lodo: Într-o zi îmi vei mulţumi.
Chelneriţa aia a trecut de câteva ori pe lângă mine şi se holbează câteodată la masa noastră. I-am rugat să mergem acasă, dar ei nu. 'Îţi face bine să ieşi' -.- Când ne-a adus comenzile aproape a vărsat sucul pe mine şi chicotea singură. M-am prefăcut de două ori că am nevoie la baie doar ca să nu o văd.
Marco: Ce facem restul zilei?
Lodo: Eu mai am ceva de făcut pentru Academie. Cred că vom comanda o pizza şi stăm în casă.
Marco: Eu nu mai am nimic de făcut.
Lodo: Vorbeşte doar în numele tău!
Eu: Ce bine că eu nu am teme sau orice faceţi voi ^.^
Lodo:-scoţând limba-
Ludmila: Eu trebuie să plec... Mama vine în oraş.
Lodo: Oh, îmi place de mama ta emoticon colonthree
Ludmila: Am să îi transmit salutări! Pa!
Marco: Eu mă duc să îmi iau o altă băutură. Lodi, mai vrei ceva? sprijinindu-se de masă-
Lodo: Nu, mersi.
Eu: Ce a fost în capul tău?
Lodo: Credeam că vrei să o uiţi pe Tini.
Eu: Nu vreau! Vreau doar să mă ierte şi nu aş putea să mă uit după altă fata. Chelneriţa asta e o adolescentă.
Lodo: Eu doar am vrut să ajut.
Eu: Ar trebui să te străduieşti mai mult. Sper să n-o mai văd în viaţa mea!
Mă ridic şi plec. Copila aia era puţin hiperactivă când vorbeam cu ea. I-am spus 'Când e gata comanda?' Şi ea a început să se mişte dintr-o parte în alta şi să strige la toţi când e gata.

>>Din perspectiva Martinei<<

Eu: Da, mamă! -.-
Mama-strigând de jos-: Noi mergem la bunica, venim mâine. Să ai grijă de tine!
Eu: Bine.-strigând-
Aş fi vrut să merg şi eu la bunica, dar programul de mâine nu îmi permite. Îmi aranjez lucrurile în geantă şi îi mai verific telefonul. Toată ziua am stat în cameră. Casa asta nu are grădină, cum avea casa mea. Cred că săptămâna sta mă voi întoarce acolo, dar nu ştiu cum voi proceda dacă mă voi întâlni cu el emoticon unsure Deschid televizorul şi schimb programele. Crime, furturi, violuri şi alte infracţiuni. Tinerii din ziua de azi s-au prostit. Îmi e dor de prietena mea din copilărie! Cred că acum urmează şi ea o facultate. Vroia să facă dreptul, să facă ceva bun cu viaţa ei. Aşa vroiam şi eu dar greşesc mai tot timpul.

Presupun că azi mă voi culca mai devreme. Mâine dimineaţă, înainte să merg la Academie, îmi aranjez hainele şi mă mut înapoi.

>>Din perspectiva lui Jorge<<

Lodo: Deschide tu, trebuie să fie pizza! -strigând din bucătărie-
Eu: Bine.-oftând-
Mă ridic din poziţia comodă de pe canapea şi înaintez spre uşă. Nu îmi place pizza! Nu putea să comande şi ea altceva?
Eu: Tu? emoticon confused_rev
-Oh, tu eşti băiatul din bar, nu?
Eu: Da. Cred că ai greşit uşa.... tu eşti chelneriţa, nu?
-Nu voi aţi comandat mâncare?
Eu: Nu ştiam că barul ăla e defapt restaurant şi aveţi mâncare.
-Nu avem. E al doilea meu job, încer să câştig nişte bani.
Eu: Su...per emoticon confused_rev Mersi pentru pizza ^.^ dându-i banii-
Închid uşa şi ea încerca să mai spună ceva. De asta am nevoie acum, o puştoaică ciudată şi vorbăreaţă.
Lodo: Nu fi nepoliticos! Invit-o înăuntru, probabil a mers mult pe jos.-din bucătărie-
Eu: Cu ce ţi-am greşit, Doamne? -uitându-mă în tavan-
Mă întorc şi deschid uşa. Ea făcea paşi pe alee dându-şi drumul la păr.
Eu: Poţi să intri, dacă vrei.
-Serios? Mersi!
Face o faţă de copil mic şi ţopăie până la intrare. Îi arunc priviri ucigătoare Lodovicăi şi mă aşez lângă fata asta, pe canapea.
-Apropo, numele meu e Cora.
Eu: Ok emoticon confused_rev
Cora: Al tău?
Eu: Jorge Bla...
Cora: Blanco emoticon colonthree Ştiam, v-am auzit vorbind.
Eu: Ne-ai auzit vorbind? În locul de unde vin eu se spune 'a asculta conversaţia altora' sau 'a trage cu urechea'.-dându-mă mai departe de ea-
Cora: Chiar? emoticon colonthree Mi-ar plăcea să îţi vizitez oraşul natal emoticon grin -venind mai aproape de mine- De unde eşti?
Eu: Din... Kathmandu O_O Nu ai vrea să mergi în locul ăla. E plin de şerpi şi alte reptile plus că este un zvon despre o infecţie în ţara aia. Cred că am şi eu boala aia, ar trebui să stai mai departe de mine. Nu vrei să te îmbolnăveşti şi tu! -dându-mă mai departe de ea-
Cora: Oh, îmi plac şerpii.-agăţându-se de mine-
Eu: Cred că trebuie să o sun pe mama.
Cora: Dar în Kathmandu e ora 5 dimineaţa.
Eu: Chiar există... emoticon confused_rev DA, LODO! Vin! -sărind agitat de pe canapea-
Cora: Dar...

Eu: Scapă-mă de ea! O_O
Lodo: Nu fi prostuţ. Te place.
Eu: De asta vreau să mă scapi de ea.
Lodo: Poartă-te frumos! O doare dacă nu o bagi în seamă.
Eu: Dar nu o cunosc.
Lodo: Nu e o scuză ca să nu o faci acum.
Eu: Nu vreau!
Lodo: Dacă o faci promit să te iert emoticon colonthree
Eu: Vino şi tu cu mine, dincolo.
Lodo: Mai am ceva de făcut. Te descurci tu. -bătându-mă pe umăr-

Cora: Jorge emoticon colonthree Tu câţi ani ai?
Eu: Tu cât îmi dai?
Cora: Stai să văd... 25.
Eu: Mă faci să ies la pensie şi nici nu am început munca :|
Cora: Oh, scuze! -gesticulând-
Gesticulează la fiecare frază. Fata sta chiar are probleme grave. Aproape că mi-e milă de ea, dar eu sunt cel prins aici emoticon upset
Cora: Stai aici cu prietenii tăi?-uitându-se în jur-
Eu: Da.
Dă Doamne să-l placă pe Marco!
Cora: Ce drăguţ! Şi mie mi-ar plăcea să stau cu prietenii mei, dar locuies singură. Vrei să îţi dau adresa?
Eu: Nu cred că aş...
Cora: Ok, ok, ţi-o dau nu trebuie să mă implori atât. emoticon colonthree
Înţeleg de ce prietenii ei nu vor să stea cu ea.
Eu: Păcat că nu am o memorie aşa bună.
Cora: Ţi-o trimit pe telefon, asta dacă îmi dai numărul tău. -aplecându-se deasupra mea-
Aproape cad pe spate dar mă sprijin în mâini şi ciudata asta se apropie de mine O_O
Eu: N-am telefon!
Cora: Ce ciudat emoticon confused_rev Te-am văzut azi că vorbeai la un telefon.
Eu: Era al Lodovicăi.
Cora: Fata aia blondă?-ridicându-se-
Eu: Nu, aia e Ludmila.
Cora: Ce nume drăguţ emoticon colonthree -făcând ca un copil-
Eu: emoticon confused_rev
Cora: Şi ai iubită, huh, huh?
Eu: Gata, până aici! -strigând- Te rog, pleacă din casa mea. Nu ştiu cum te suportă lumea.
Cora: Eu doar... emoticon unsure
Eu: Tu doar plecai! -făcând semn spre uşă-

Priveşte podeaua şi merge ca un căţel plouat spre uşă. Mă duc şi o trântesc în urma ei. Când mă întorc, Lodo stătea în uşa de la bucutărie bătând cu un picior în podea şi dând dintr-un polonic.
Lodo: Jorge.... -.-
Eu: Nici un cuvânt! E aşa de enervantă!
Lodo: Dacă e aşa enervantă, mă voi împrieteni cu ea.
Eu: Văd asemănarea dintre voi emoticon squint
Lodo: Vom avea o discuţie mâine. Acum sunt prea obosită.-dându-şi ochii peste cap-
Eu: Discuţii, discuţii... parcă ai fi maică-mea.
Lodo-ridicând polonicul-: Ai zis ceva?
Eu: Mnu...-oftând-

O las baltă şi mă duc în camera mea. Dacă vrea să îmi găsească pe altcineva, ar trebui să ştie că nu are nici o şansă. Să nu se mai bage în viaţa mea. Ştie că nu îmi pot lua gândul de la Tini! Ah, Tini... emoticon unsure Sper că e bine oriunde e şi că visează la o viaţa mai bună fără mine.

>>Din perspectiva Martinei<<

'Gina: Hai să îi spunem acum! Vreau aşa de tare să îi văd faţa când va afla. -zâmbind fals-
Jake: Să mai aşteptăm puţin... Cu cât timpul e mai lung, cu atât suferinţa e mai mare :o3
Gina: Bună idee. Şi te-ai gândit ce vor spune părinţii ei?
Jake: Nu contează! Oricum mă mut peste câteva săptămâni.
Gina: Săptămâni?! Îi vei spune după câteva săptămâni?
Jake: Nu. Doar ştii că mă mut mai aproape de tine şi de gaşcă.
Gina: Da, nici nu o să-ţi vină să crezi cât a trebuit să o mint pe mama ca să mă întâlnesc cu tine. -aşaezându-se mai bine în poala lui-
Vântul îmi flutură prin păr şi încerc să pun totul cap la cap. Jake nu era aşa. Nu Jake pe care credeam că îl cunosc şi că e prietenul meu.
Eu: Jake...-ieşind de după copac-
Gina: Acum e momentul emoticon grin -şoptindu-i-
Eu: De ce? emoticon frown
Jake: Vezi că te pot înlocui? Am găsit pe cineva mai bun ca tine. M-am săturat să îmi spune lumea că sunt mieluşelul tău şi că sunt un nimeni când stau cu tine.
Eu: De ce spui asta?
Jake: Acum e alegearea ta. Dacă vrei să mă ai în preajmă, intri în grup şi faci tot ce ţi se impune, dacă nu, ei bine rămâi o.....'

Iar mă trezesc în timpul unui coşmar. Mă doare să văd pentru a doua oară ceea ce s-a întâmplat în ziua aia. Faţa Ginei mi se pare cunoscută acum că am văzut-o mai bine. Poate e doar o iluzie, pentru că am văzut-o mult timp. Diva liceului mi-a furat prietenul cel mai bun, tipic ei.
E ora 4 dimineaţa. Vreau soar să adorm fără să aud jignirile lui Jake adresate mie. Asta sau voi avea cea mai proastă zi şi deja e proastă pentru că Jerry e la Academie. Totul mi se întâmplă mie. Poate dacă nu ar fi existat jake în viaţa mea... nu se mai ajungea aici. Blestemată să fie ziua în care te-ai mutat în vecini. Blestemat să fie momentul în care te-am primit călduros în familia noastră! Sau cel în care te-ai înscris la şcoala mea. Blestemat să fii tu!
Îmi pun înapoi capul pe pernă şi pleoapele mi se închid, dar îmi amintesc că trebuie să îmi fac bagajul emoticon upset
Mă întorc din nou la 306 şi de data asta am o maşină pe care o pot conduce. Tata e diferit de mama. Se zice că fiicele petrec mai mult timp cu tatăl lor şi e chiar adevărat. Cine ne învaţă să fim rele? Tata! Doar că eu nu prea am ascultat sfaturile tatei, sau nu mi-a dat destule încât să fiu rea. Par rea dar sunt sensibilă la interior. Fac asta ca lumea să nu mă creadă o laşă, că nu pot să îmi înfrâng temerile. Şi visul ăsta e una dintre temerile mele.
Îmi iau geamantanul de pe dulap şi încep să îmi arunc hainele la nimereală. Din greşeală cred că am luat tricoul lui Jorge în care am dormit... emoticon unsure Toţi prietenii mei au o legătură cu el. Totul are legătură cu el. Din cauza lui sunt în situaţia asta şi m-am săturat să fiu aşa.
Blestemat fii şi tu, Jorge Blanco! Blestemat că mi-ai
furat inima!