Îngeri și demoni. Capitolul 14-Magie.

Îngeri și demoni.
Capitolul 14-Magie.

Dacă vreţi să ascultaţi o melodie în timp ce citiţi, asta e bună- https://www.youtube.com/watch?v=b53858XCKUU

Jorge: Hai să facem poze! -scoţânduşi telefonul din buzunar-
Mi-a făcut mai multe poze mie dar am reuşit să facem o poză împreună. Şi tocmai atunci m-a sărutat. Cred că am ieşit roşie în poză :))
Jorge: Locul ăsta e minunat. Bunica mi l-a arătat.
Eu: Bunica ta care crede în magie, la fel ca tine?
Jorge: Oamenii caută răspunsuri magice la probleme, dar refuză să creadă în magie.
Eu: În lumea mea, oamenii nu cred în magie.
Jorge: Lumea ta? -încruntându-se- Există un infinit de lumi, care nici nu sunt descoperite...
Simt că e încordat şi încearcă să nu se enerveze. Mai bine nu aş fi spus nimic şi continuam să facem poze. Îmi ridic capul de pe pământ şi mă uit la el.
Eu: Deviem de la subiect.
Jorge: Nu aveam nici-un subiect.-dând din umeri-
Eu: Făcutul pozelor-fluturând telefonul în aer-
Jorge: emoticon colonthree Vino, să-ţi mai fac câteva.

Mă trage la pieptul lui şi eu îi zâmbesc blând. După altă sesiune de poze, alege una şi o pune ca fundal în telefonul său. Aleg şi eu una cu noi doi şi o pun pe fundalul telefonului meu emoticon colonthree Acum simt că Jorge cel bun e lângă mine, din nou. Ne propiem capurile şi privim cerul. Ne uităm la nori, şi zicem ce formă are fiecare.
Eu: Ăla are formă de căţeluş emoticon colonthree -arătând spre un nor-
Jorge: Şi ăla de pisică.-arătând spre un nor îndepărtat-
Eu: emoticon colonthree Cât mai stăm?
Jorge: Cât vrem.
Eu-ridicându-mă în şezut-: Şi dacă plecăm, şi mergem în alt loc? :o3
Jorge: Nu-ţi place?
Eu: Ba da. Asta e problema, îmi place prea mult şi nu ştiu cât voi mai rezista până când mă voi tăvăli printre flori.-vorbind serios-
Jorge: De ce nu o faci?
Eu: Nu :))
Jorge: Atunci, cred că plecăm...
Eu: Stai! Vreau să mă mai uit puţin emoticon colonthree
Jorge: Bine.-ridicându-se-
Eu: Chiar vii aici de când erau mic?
Jorge: Da, dar nu am mai fost de mult timp. Veneam aici cu... Lara.
Eu: Oh... cred că e greu să fii fericit când verişoara ta e moartă emoticon unsure
Jorge: Mda.. e.
Eu: Câţi ani avea?
Jorge: 20
Eu: Şi eu v-oi face 20.
Jorge: Eu am 20 emoticon wink
Eu: :)))
Jorge: De ce râzi? :))
Eu: Nu ştiu. Cred că putem pleca acum.
Jorge: Aşa repede?
Eu: Am teme. -ridicându-mă-
Jorge: Oh, haide! Fă o pauză!
Eu: Tu nu trebuiai să fii la Academia Militară?
Jorge: Nu, încep din toamnă.-luându-mi mâna în a lui-

Ne ţinem de mână şi păşim printre florile colorate. Mergem încet, ca să stăm mai mult lipiţi unul de altul.

Jorge: Ştii ce nu am făcut noi cu adevărat?
Eu: Ce?
Jorge: Ahm... Hm..
Eu: Spune!
Jorge: Noi nu am avut primul sărut...
Eu: Cel de mai devreme ce a fost?
Jorge: Nu a fost unul adevărat. Un sărut adevărat trebuie să vină din inimă emoticon unsure
Eu: Şi vrei să spui că nu a fost din inimă?
Jorge: Nu, nu înţelege greşit! Mă refer că... a fost aşa, instantaneu.
Eu: Şi cum ar trebui să fie acel din inimă?

Mă opreşte din mers, şi se pune în faţa mea. Îşi pune mâinile peste umerii mei şi mă priveşte blând. Se apropie mai mult până când corpurile noastre se lipesc. Buzele lui se întredeschid şi le cuprind pe ale mele. Îi răspund la sărut şi ne mişcăm într-un ritm lent. Îmi pun mâinile după ceafa lui şi el pe talia mea. Ne oprim şi ne lipim frunţile.

Jorge: Ăsta a fost din inimă! emoticon colonthree
Eu-chicotind-: Acum, am rămas cu amintirea că am avut primul sărut aici?
Jorge: Da, cred.. :o3 Haide!-punându-şi o mână în jurul meu-
[Puteţi opri melodia]

Ajungem la maşină şi Jorge îmi deschide uşa. Intru şi el mă urmează. Când se aşeză pe scaun îşi pune o mână pe şoldul meu şi porneşte.
E atent la drum tot timpul şi din când în când mai mişcă mâna de pe piciorul meu. Încă suntem înconjuraţi de pustietate, dar presupun că ştie bine locul din moment ce vine des aici. Simt că sentimentele mele pentru el cresc. Acum chiar nu mai neg că-l plac. Ce tot vorbesc? Îl iubesc. Aşa cum e el, îl iubesc. Câteodată poate fi rău, un mic drăcuşor emoticon colonthree dar poate fi şi un îngeraş păzitor care are grijă de prietenii lui. Pare destul de emotiv când vorbeşte de familia şi trecutul lui. Mai ales de bunica lui şi de...
Eu: Tu chiar crezi în magie?
Jorge: Mnu..
Eu: Atunci de ce mă provoci pe mine să o fac?
Jorge: Doar îi luam apărarea bunicii :))
Eu: Aşa deci.. joci dur :))
Jorge: De ce crezi că te obligam să crezi?
Eu: Nu ştiu.. poate doar că susţineai că există.. acum că mi-ai spus că o făceai pentru bunica ta, îmi schimbă părerea.
Jorge: Să aud! -concentrându-se la drum-
Eu: Acum cred că eşti un nepot bun. Eşti un dulce cu bunica ta emoticon colonthree -vrând să-l enervez puţin-
Jorge: Ea era aşa cu mine, eu ţipam la ea mai mereu emoticon unsure

Ţipa la ea?
Eu: Ce? De ce? -scuturându-mi capul-
Jorge: Când... când am împlinit 15 ani.. eu tot... ştii ce? Nu văd de ce ar trebui să îţi spun ţie asta!
Eu: Credeam că dacă suntem..
Jorge: Nu!
Am preferat să tac. Se pare că subiectul 'Trecutul iubitului meu' rămâne închis cu o cheie pe care o va arunca în lac. Sper că voi afla toate astea la un moment dat. M-am cam săturat să tot aud cuvinte jignitoare din partea lui. Poate el crede că nu au nici-o valoare aceste cuvinte, dar dor emoticon unsure
Pot vedea oraşul. Aproape ajungem. Vreau doar să mă schimb şi să mănânc ceva. Totuşi nu îmi pot scoate din cap faptul că Jorge nu vrea să îmi spună mai multe despre el. Cred că ştie deja foarte multe lucruri despre mine.

Mă lasă în faţa casei şi nici nu pot să-l mai privesc când cobor.Se pare că nici el nu o face.
Intru în casă şi îmi trântesc lucrurile pe canapea. Nu putem fi şi noi un cuplu normal? Ca Lodo şi Marco. Lodo! Nu am mai văzut-o de când sunt cu Jorge. Îmi iau telefonul şi îi trimit un mesaj: 'Lodo, nu ne-am mai văzut de douăă zile. Eşti bine? Poţi veni oricând la mine, te rog. Am nevoie de o prietenă. Te aştept!'
E în mare parte vina mea... emoticon unsure M-am ataşat mult de Lodo. E o fire aşa energică şi veselă tot timpul. Singurul moment când am văzut-o tristă a fost atunci când s-a certat cu Marco. Ei par cuplul perfect, pe care oricine l-ar considera aşa. Marco pare drăguţ cu ea şi e foarte diferit de Jorge. Cum pot să-l iubesc pe băiatul ăsta după felul cum se poartă cu mine? Oare a mai iubit pe cineva? Îmi fac mai mult rău dacă mă gândesc mai mult pe subiectul ăsta... Mă schimb în hainele mele comode şi îmi iau papucii de casă cu pisoiaşi :o3
Scot mai multe ingrediente din frigider pentru un sandwich. Cred că ar trebui să învăţ să gătesc, nu am să mănânc sandwich-uri şi mâncare semi-preparată toată viaţa. Îmi fac un ceai de tei, care cică e pentru dureri de cap. Doamne, îmi doresc ca toată viaţa să am tei în casă dacă voi avea vecini ca Jorge cel rău şi nervos. Cred că am început să delirez. În ultima vreme nu există 'Jorge'. Există 'Jorge cel bun' şi 'Jorge cel rău'.
Iau cana cu ceai fierbinte şi revista mea preferată despre vedete. E ciudat să aflu fiecare secret din viaţa idolilor mei, dar nu mă face să îmi schimb părerea despre ei.
Uşa sună iar şi cred că e Lodo. I-am zis de atâtea ori că poate intra când vrea emoticon upset

Eu-deschizând uşa-: Ce..?
Jerry: ..Caut aici? -rânjind-
Eu: Mda..
Jerry-dându-mă la o parte şi intrând-: Mi-a fost dor de casa ta şi mă gândeam dacă vrei să te meditez :>
Eu: Nu ma nevoie de meditaţii la psihologie.
Jerry: Poate meditaţii la altceva... :)))
Eu: De ce eşti aici, cu adevărat? -înghiţind în sec-
Jerry: Mă plictisesc şi tot timpul am vrut să am o relaţie bună cu elevii mei. -dând din umeri-
Eu: Ce păcat! Pentru mine, profesorii sunt doar profesori.
Jerry: Tini...
Eu: Nu-mi zi aşa!
Jerry: Bine, domnişoară Stoessel. Jucaţi dur, huh?
Eu: Da, domnule profesor. Acum vă invit afară. Sigur nu aveţi ceva de pregătit pentru ora viitoare? emoticon colonthree
Jerry: Mno. :| -trântindu-se pe canapea-
Eu: Te rog, pleacă!
Jerry: Mno.:| -uitându-se la ceaiul meu-
Eu: Ce pot să fac ca să mă laşi odată în pace? Ce vreţi de la mine?
Jerry: Totul... şi nimic.-sorbind din ceai-
Eu: Vreau să terminăm cu asta. I-am spus lui Jake că nu mai am nici-o legătură cu el.
Jerry: Nu e chiar aşa uşor.
Eu: Să ştii că am aflat cu ce te are la mână. Jorge mi-a spus tot!-încrucişându-mi mâinile şi bătând cu piciorul în podea-
Jerry: Verdas? -ridicând o sprânceană-
Eu: Da, chiar el.
Jerry: Nu ştie ce vorbeşte.-lăsându-se pe spate-
Eu-ducându-mă în faţa lui-: Ce vrei ca să mă laşi în pace? -făcând pauză între cuvinte-
Vocea mea părea destul de dură, dar tremurândă. Putea să-şi dea seama că îmi era frică de el, şi la naiba! Mi-e frică de el!
Jerry: Dacă vii cu mine..-întinzându-şi braţele pe canapea-
Eu: Unde?
Jerry: Doar să vii cu mine. Tu alegi.
Eu: E de rău?
Jerry: Nup.-dând negativ din cap-
Eu: Bine.-oftând- Dar dacă mi se întâmplă ceva, nu ştiu... vei regreta!
Jerry: Stai liniştită! Doar eşti cu mine emoticon wink
Eu: Mă duc să mă schimb.

Ideea de a-l lăsa singur în casa mea, în timp ce eu sunt goală în baie nu mai sună aşa frumos acum. Am reuşit să mă schimb repede şi nu am auzit nici-un sunet din partea lui. Dar gândul că voi merge cu el mă înfioară şi mai tare. Îmi iau doar nişte blugi şi o bluză albastră, simplă. Îmi iau teneşii mei preferaţi cu ţinte şi cobor jos.

Eu: Gata.-mai mult şoptind-
Jerry: Bine atunci.-rânjind şi ridicându-se-
El poartă blugi negri şi un tricou de aceeaşi culoare. Are şi o geacă de piele cu un craniu pe spate care îmi dă fiori. Nu e genul meu.
Eu: Măcar poţi să-mi dai un indiciu? -încuind uşa-
Jerry: Şi să stric surpriza? Nu!
Eu: Bine.
Jerry: Vor veni şi nişte prieteni, sper că nu te deranjează.
Eu: Nu.-minţind-
Am început să mergem şi păstram distanţa faţă de el. Nu îmi place deloc tipul. Pare... malefic. Şi chiar e. E de partea lui Jake, nu? Am mers printre casele din vecini şi am ajuns în centru. Jerry era la un pas în faţa mea şi eu eram în spatele lui. Mai mult mă ascundeam. Se opreşte şi intră într-un mic bar, ia eu îl urmez.

Jerry: Aşează-te! Vin imediat.

Am făcut cum a zis şi l-am urmărit cum se duce într-un loc retras. Îl văd vorbind cu cineva şi când îi observ mai bine trăsăturile feţei, e Jake. Oh, nu. Ăsta era planul lui, să mă aducă la Jake. Am profitat de faptul că e cu spatele la mine şi am ieşit cât de repede am putut. Alergam cât de tare puteam şi nu mă uiat în spate. Probabil voi păţi ceva că am fugit acum, dar nu mai contează. Nu trebuia să vin cu el din prima. Ocoleam casele vechi şi am luat-o pe alt drum, nu pe cel pe care am venit. Am luat-o prin parcul central şi am ajuns acasă pe alt drum.
Maşina lui Jorge era în faţa casei şi puteam să-i văd ochii prin geamul de la bucătărie. Îmi aruncă o privire urâtă. Foarte urâtă. Se întoarce cu spatele şi nu îi mai văd umbra.
După toate câte s-au întâmplat, el e cel furios?
Jorge: Martina!-din pragul uşii-
Eu: Mda...
Jorge: Vino!-făcându-mi semn-
Intru în curtea lor şi mă duc la uşă. Jorge mă prinde de mână şi îşi apleacă capul să se uite mai bine în ochii mei.
Jorge: De ce Jerry a fost aici?
Eu: Nu ştiu ce vroia.
Jorge: De ce ai plecat cu el?-strângându-mă mai tare de braţ-
Eu: A spus că mă va lăsa în pace...
Jorge: Oh, Doamne! emoticon upset Tu! Tu îţi dai seama ce îţi putea făcea? Huh?
Eu: Da, dar...
Jorge: Nici-un dar! Putea să te răpească sau ceva... sunt oameni răi, Tini. Stai departe de ei.
Eu: Nu pot... Jerry e profesorul meu de psihologie.
Jorge: Ce?
Eu: Îhî... emoticon unsure
Jorge: Nu se poate! Sigur e un truc de-al lui. Nici nu are şcoală.
Eu: Se pare că da.
Jorge: Ţi-a spus ceva?
Eu: Ce să-mi spună?
Jorge: Legat de mine sau Jake?-mişcându-mi degetele pe braţul meu-