Îngeri și demoni. Capitolul 9- 'Totul se întâmplă cu un scop, iar scopul ni se va răta la sfârșit.'

Îngeri și demoni.
Capitolul 9- 'Totul se întâmplă cu un scop, iar scopul ni se va răta la sfârșit.'
Eu: emoticon confused_rev
Lodo: Tini! Unde ai fost? Mi-am făcut griji!
Eu: Doar am fost în oraş emoticon confused_rev
Lodo: E periculos să mergi singură.
Eu: Periculos? emoticon confused_rev Lodo, eşti bine?
Lodo: Da, dar tu s-ar putea să nu fii. Jake umbă pe toate străzile.
Eu: Fii serioasă! Jake nu mi-ar face nimic în mijlocul străzii.
Lodo: Nu înţelegi!
Eu: Ce ar trebui să înţeleg? emoticon confused_rev
Lodo: Jake a fost aseară aici cu un scop, pe care nu-l ştim. El ştia că noi eram aici, şi ţi-a arătat că poate veni oricând vrea.
Eu: Nu înţeleg ce vrei să spui :|

Lodo: Argh emoticon upset Doar stai departe de el!
Eu: Ştiu asta deja! Ce ar fi să nu vă mai băgaţi în viaţa mea, oameni buni? -ridicând tonul-
Lodo: Doar ştii că e spre binele tău! emoticon upset
Eu: Binele meu?! Pot să am şi eu gijă de mine, să ştii!
Lodo: Bine! emoticon upset
Eu: Bine! -.-
Lodo: Fie! Am plecat.-nervoasă-
Eu: Fie emoticon upset

Şi pleacă trântind uşa după ea. M-am săturat să îmi facă tot timpul reproşuri asupra lui Jake. Ştiu de ce e în stare şi ştiu să mă apăr de el, şi fără ajutorul lor. Ce nu aş da să am un prieten bun, care să aibe încredere în mine. Nu spun că Lodo nu e prietena mea cea mai bună, dar nu ar strica dacă nu m-ar dădăci atât. Telefonul îmi vibrează şi sigur trebuie să fie un mesaj de la Lodo prin care îşi cere scuze, dar spre surprinderea mea e un număr necunoscut.

'Bună, Tini! Îmi pare rău, dar meciul la care trebuia să mergem mâine s-a anulat din cauza unui accident a unuia dintre jucători. Şi mă gândeam că în loc să mergem la meci, am putea în după-amiaza asta să mergem în grădină.. sau.. oriunde vrei tu . Jorge.'

Ideea de a petrece timpul în grădină sună mai distractiv decât hocheiul. Probabil m-aş fi făcut de râs pentru că nici nu ştiu echipele participante. Aş fi mers doar pentru că m-a invitat Jorge, şi eu cred că se poate schimba, în bine. Îi trimit un mesaj înapoi, întrebându-l la ce oră şi am salvat numărul în agendă. Îmi iau hainele comode de dimineaţă şi mănânc rapid ceva.
Îmi iau agenda şi mă aşez pe canapeaua pufoasă , ca să-mi administrez timpul liber după orele de curs, dar şi să-mi organizez activităţile. Academia e un loc minunat! Sper că mă voi descurca pe parcursul orelor, mai ales că deja profesorii îmi apreciază munca.

-Tini, eşti acasă? -se aude vocea lui Jorge din spatele uşii-
Eu: Da, intră!
Jorge: Bună! emoticon colonthree -intrând-
Eu: Heii!
Jorge: M-am gândit că acum e momentul potrivit pentru a ieşi. Avem o privelişte minunată la apus.
Eu: Oh, deja e 7? Scuze, m-am ocupat de şcoală. Mă duc să mă schimb şi vin imediat.-gesticulând-
Jorge-prinzându-mă de încheietură-: Nu e nevoie să te schimbi.
Eu: Ai dreptate. Haide, ieşim prin spate. -indicându-l-

Ieşeam pe uşa din spate şi simt cum mâna îmi e încălzită de cea a lui Jorge. Mi-o ţine uşor, mai mult cu vârfurile degetelor. Mă întorc şi mă uit ciudat la el, în timp ce el are aceeaşi privire care nu-ţi indică nici-un sentiment. Aş vrea să ştiu de ce tot face gesturile astea drăguţe, dar cel mai probabil ştiu deja. Lodo l-a pus să se comporte frumos cu mine, sigur asta e. Mă întorc şi ies pe uşă cu el, ţinându-ne mai bine de mână.
Ajungem sub stejarul bătrân şi eu îi fac semn să ne aşezăm pe bancă. Dar el mă trage de mână şi mă aduce mai aproape de el. Aşa de aproapae încât îi pot simţi respiraţie rece, în părul meu.

Jorge: Nu vrei să stăm pe iarbă? Imediat apar stelele.
Eu: Oh.-aşezându-mă turceşte pe iarbă-

Jorge îmi dă drumul la mână şi se întinde pe spate privind cerul printre ramurile copacului.

Jorge: E mult mai bine aşa. Întinde-te!
Eu: Bine.-aşezându-mă ca el-
Eu stau întinsă în stânga lui şi mă concentrez asupra cerului. El îmi prinde din nou mâna dreaptă şi mi-o ţine strâns.

Jorge: Cine vede primul o stea primeşte un pupic emoticon colonthree
Eu: Mhm? :)) -întorcându-mi faţa spre el-
Jorge: Uită-te! :o3
Eu: Bine.
Jorge: Nu e frumos? -fascinat-
Eu: Foarte.
Jorge: Parcă e magic.-profund-
Eu: Magia nu e realitate. -zărind o stea-
Jorge: Asta credeam şi eu până când ascultam poveştile bunicii
Eu: Ce zicea?-uitându-mă mai atent la stea-
Jorge: Că, dacă nu ar fi existat magie, oamenii nu ar mai fi spus despre ea.
Eu: Ce? emoticon confused_rev
Jorge: Dacă nu ar fi existat toate personajele de legendă, miturile, magia , nu s-ar fi scris poveşti despre asta.
Eu: Ai o bunică înţeleaptă.
Jorge: Ştiu. Cred că acum se uită la noi.
Eu: Oh emoticon unsure -atentă la stea-
Jorge: Ce îţi distrage atenţia? Ai văzut o stea, nu? emoticon colonthree
Eu: :))) -râzând-
Jorge: Şi eu am văzut-o. :o3
Eu: Lodo s-a supărat? emoticon unsure
Jorge: Nu am văzut-o. De ce?
Eu: Nu, nu e nimic.-oftând-
Jorge: Dacă încă îţi mai faci griji în privinţa lui...
Eu: Nu mai vreau să aud nimic de Jake, ok? emoticon upset
Jorge: Bine, scuze. Eşti ok după tot ce s-a întâmplat?
Eu: Da. Nici eu nu ştiu cum, dar da.
Jorge: Asta e tot ce contează. -suspinând-

Se întunecă din ce în ce mai tare permiţând stelelor să lumineze cerul. Nici nu am sesizat trecerea timpului.

Eu: Cât e ceasul?
Jorge: Contează? Doar nu ai un serial sau ceva la care să te uiţi, nu? :)))
Eu: Nu :|
Jorge: Atunci mai stai cu mine.
Eu: Nu am spus că vreau să plec. Doar mi-e puţin frig.
Jorge: Vino mai aproape!
Purtam doar un tricou simplu şi subţire şi pielea mi se făcea de găină. Iarba e la fel de rece şi nu ştiu cât mai pot sta.
Mă apropii de el, şi Jorge îşi pune mâna în jurul meu. Eu îmi aşez capul pe pieptul lui şi continui să privesc cerul.

Jorge: E mai bine?
Eu: Da emoticon heart -chiar era mai bine-
Jorge: Acum se văd mai multe stele.
Eu: Da,e minunat!
Jorge: Obişnuiam să fac asta de multe ori.
Eu: Să faci ce? -uitându-mă la ochii lui sclipitori, citind iubire-
Jorge: Să privesc stelele. -uitându-se la mine şi apropiindu-şi faţa de a mea-
Eu. Poate ar trebui să mă duc.-întrerupând momentul-
Jorge: Cum vrei tu. Te conduc.-retrăgându-şi mâna-
Eu-ridicându-mă-: Mulţumesc! Chiar a fost frumos emoticon colonthree
Jorge: A fost, nu? emoticon grin -ridicându-se-
Eu: emoticon colonthree Haide!

Mă conduce până la uşa din spate şi îi mai mulţumesc încă o dată.

Eu: Mi-a plăcut! :o3
Jorge: Şi mie emoticon grin -venind mai aproape-
Eu: Ar trebui să facem mai des asta.-jucându-mă cu brăţara mea-
Jorge: Da, ar trebui. -prinzându-mă dă umeri-
Eu: Jorge, ce vrei să...?
Sunt întreruptă de buzele lui, care le ating uşor pe ale mele. Se desprinde imadiat şi îşi coboară privirea spre mine.
Jorge: Ai văzut prima steaua aia, aşa ne-a fost înţelegerea. Noapte bună! -sărutându-mă pe frunte-
Eu: Noapte bună!

Mă mai uit o dată dulce la el şi inima îmi bate foarte tare. Fluturi dansează în stomacul meu, iar mintea mea se scaldă în vorbele lui. Îmi era teamă că o să se întâmple asta, dar m-am îndrăgostit de Jorge. Jorge cel bun, care era acum câteva minute, nu Jorge cel de ieri şi din prima zi în care ne-am cunoscut. E posibil ca două persoane să se îndrăgostescă aşa repede? E posibil ca el să fie defapt demonul care mi-a invadat inima?

Întunericul îşi face simţită prezenţa în casă şi mă face să tremur şi mai tare. Sunetul unei vaze căzând jos mă face să tresa şi să mă opresc. Aud o respiraţie, şi apoi o simt în ceafa mea.

Eu: Cine e? -cu o voce răguşită şi plină de teamă-

>>Din perspectiva lui Jorge<<

Cât trebuie să o mai suport pe Martina?! emoticon upset Fac asta doar pentru a câştiga pariul cu Jake şi a aduce pe Lara înapoi emoticon heart Îmi e aşa dor de ea! Şi Martina nu face decât să-mi amintească de fata care o iubeam şi încă o iubesc cu adevărat! Dar, dacă fac asta, o recâştig pe Lara şi îi dau o lecţie lui Jake.

Lodo: Hei ! Unde ai fost? -intrând în bucătărie-
Eu: De parcă nu ai şti deja...
Lodo: Nu îi face asta emoticon unsure -dând dezaprobator din cap-
Eu: Trebuie!
Lodo: Pentru ce? Ca să te dai mare în faţa lui Jake?!
Eu: Lara!-ridicând tonul-
Lodo: Tu chiar nu te gândeşti? Au trecut 2 ani, crezi că te mai iubeşte? Îşi mai aminteşte de tine? Îi pasă măcar de tine sau i-a plăcut că a devenit una de-a lui Jake? -vorbind tare-
Eu: Încetează! Mi-a promis. emoticon frown
Lodo: Ţi-a promis ce?
Eu: Că nu mă va părăsi.
Lodo: Te-a părăsit de mult timp! -arucându-mi o privire urâtă-
Eu: Şi ce? Poate mai am o şansă, din moment ce voi câştiga pariul.
Lodo: Dacă e o capcană?
Eu: Ce fel de capcană poate fi?
Lodo: Nu ştiu... sigur are el un as în mânecă.
Eu: Când vine vorba de Tini eu am un avantaj.
Lodo: Avantaj? emoticon confused_rev
Eu: Am sărutat-o azi.
Lodo: Că prost mai eşti! Acum sigur va fi din nou retrasă şi îi vei frânge inima dacă vei câştiga. emoticon upset
Eu: Şi ce preferi, să câştige el?
Lodo: Prefer să te dai bătut! -lăsându-mă singur-

emoticon squint Îţi dă omul un deget şi îi iei toată mâna. Ce treabă are ea în pariul meu şi al lui Jake? Atâta timp cât eu sunt mul mai aproape de inima Martinei decât este el în prezent.

Marco-intrând n bucătărie-: Hei, frate! Ce....?
Eu: Ce mai vrei şi tu? emoticon upset Nu mai am chef de o altă morală, ştiu că nici ţie nu-ţi convine că m-am băgat în rahatu' ăsta cu Jake, dar chiar am nevoie de o singură personă să mă susţină. Cer prea mult? -vorbind repede şi trântindu-mi mâinile pe masă-
Marco: ....mâncăm în seara asta? emoticon confused_rev
Eu: Lasă-mă singur!
Marco: Lasă-mă tu să mănânc. Ştiu că vrei să te susţinem, dar e greşit ce faci.
Eu: Taci şi mănâncă! emoticon squint
Marco-punându-mi mâna pe umăr-: Eşti prietenul meu cel mai bun, dar eşti un prost :|
Eu: emoticon squint
Marco: Greşesc? emoticon confused_rev
Eu: Mnu.. ai dreptate! Urăsc că aveţi dreptate, dar oameni buni, vedeţi-vă de-ale voastre! >.<-ridicându-mă şi plecând-
Marco: Aş ai făcut întotdeauna. Ai fugit de adevăr, Jorgito. :|