Îngeri și demoni. Capitolul 7-'Demonii sunt îngeri cărora li s-au tăiat aripile'

Îngeri și demoni.
Capitolul 7-'Demonii sunt îngeri cărora li s-au tăiat aripile'
>>Din perspectiva Martinei<<

Îmi las capul rezemat de geamul maşinii lui Jorge. Niciunul dintre noi nu a mai scos un cuvânt. Se auzea doar radioul care indica că următoarele zile vor fi ploioase emoticon unsure

Jorge: Tu mai ai încredere în Jake? -întrerupe tăcerea-
Eu: De mult nu mai am încredere în Jake.-privind pe geam-
Jorge: Cred că am ajuns. -parcând maşina-
Eu: Mulţumesc! -ieşind-
Jorge: Vrei să vin să te iau?
Eu: Ce?
Jorge: Să vin să te iau emoticon confused_rev
Eu: Nu.-aşezându-mi mai bine geanta pe umăr-
Jorge: Cât timp mă vei evita?
Eu: Cât timp vei fi tu un nepăsător.-plecând spre intrarea Academiei-

Am intrat în marea clădire şi am inspectat holurile. E plin de tablouri, diplome, trofee, toate ale elevilor cred. Oare voi avea şansa ca ceva ce am câştigat pe meritul meu să fie expus aici? emoticon colonthree Mă învârt pe holuri privind fiecare vitrită şi întâmpin un profesor. Acesta mă conduce în sala unde ar trebui să iau cursurile. Pentru azi am ales să folosesc doar un creion negru şi o foaie albă.
Alţi studenţi îşi fac loc în încăpere şi fiecare îşi alege instrumentele.

După două ore de curs, unde o profesoară drăguţă ne-a explicat cât de importantă este arhitectura în ziua de azi şi ne-a lăudat pe fiecare în parte.

>>Din perspectiva lui Jorge<<

După ce am dus-o pe Lodo la Academie, m-am dus în barul unde m-am întâlnit ultima oară cu Jake. De cum am intrat mai multe priviri au fost aţintite asupra mea . M-am aşezat la o masă liberă cu două scaune. Chelnerul, un vechi prieten, îmi face cu mâna iar eu îl ignor -.- Ce, sunt femeie ca să-mi faci cu mâna?

O tipă blondă, care purta o rochie sumară, roşie cu un decolteu generos, nu prea înaltă se îndreaptă spre masa mea încercând dă-mi atragă atenţia. 'Paraşută!'-mi-am zis în minte-
Vine pe la spatele meu şi îmi înconjoară gâtul cu braţele sale, lăsându-şi abdomenul pe spatele meu. Mă sărută pe gât lăsându-mi mici urme roşii de ruj. O prind de încheietura mâinii drepte şi o dau de pe mine. Ea se uită confuză la mine şi se aşează pe scaunul din faţa mea.

Fără să spună ceva îmi întinde o scrisoare , un plic alb. Eu mă uit la plic, şi mai apoi la ea. Blonda lasă plicul pe masă şi se ridică.

Ea: Data viitoare va veni personal. -plecând-

Analizez plicul şi apoi îl iau în mână rupându-l şi rămânând cu o mică foaie pe care scria :

'Vechiul meu amic... Cum o mai duci? Dacă te întrebi, am scăpat cam greu de micile semne pe care mi le-ai făcut. Şi rău ai mai făcut! Nu există fată care să mi se opună, care să nu mă vrea. Dacă tu vei mai sta în calea mea spre Tini, jur că voi uita că am fost cândva prieteni. Apropo, sper că îţi place noul meu local ! Nu te obişnui, vei primi interdicţie să mai vii aici. Mă voi ocupa personal de asta!
FOSTUL TĂU PRIETEN, Jake.'

Îmi încleştez maxilarul şi mă ridic brusc făcând scaunul să cadă zgomotos. Rup mica 'scrisoare' în bucăţi şi le arunc pe jos. Mă uit într-un colţ al barului şi îl observ pe Jake stând pe o canapea înconjurat de vreo 6 fete şi trâgând cu putere dintr-o ţigară. Expiră fumul uitându-se la mine. Un zâmbet malefic îi apare pe faţă şi eu mă încrunt mai tare la el. Jake îşi îndreaptă atenţia spre tipele care-l înconjoară şi mă ignoră. Eu ies nervos pe uşa barului trântind-o.
În ce m-am băgat? De ce? Viaţa mea era mai bună, chiar perfectă înainte să apară Jake şi să îmi distrugă relaţia cu... Oh, nici nu vreau să îmi aduc aminte. emoticon upset Mi-e dor de zilele în care prefera stătea cu mine, decât să se întâlnească cu prietenele ei, mi-e dor de modul cum parfumul ei era oxigenul meu, mi-e dor de vocea ei care o făcea să fie perfectă. Mi-e dor de ea! Ea era singurul înger care mă stăpânea. Era totul! -gândesc în timp ce trântesc portiera maşinii-

Cred că sunt prea nervos să fac asta, dar mă voi duce după ea. Plouă şi transporturile publice sunt prea glomerate. Sper că nu va profita de situaţie, şi va înţelege că m-am apropiat de ea doar ca să am un pretext pentru a-l distruge pe Jake.
Scârţâitul ştergătoarelor e un sunet enervant. Am fost acompaniat tot drumul de asta.
Parchez în parcarea Academiei şi ies căutând-o pe Martina. O văd cum aleargă ferindu-se de picăturile mari de ploaie şi îi fac semn să urce. Se conformează fără să comenteze că am venit după ea, în ciuda micii scăpări de dimineaţă.

Tini: De ce ai venit dacă ţi-am spus să nu o faci?
Eu: Ai fi preferat să fii udă? -ieşind din zona Academiei-
Tini: -analizând asfaltul ud-
Eu: Şi, cum a fost prima zi?
Tini: Minunată! -citindu-i sarcasmul din voce-
Eu: S-a întâmplat ceva? emoticon confused_rev
Tini: Nu, doar nu înţeleg ce e cu tine.
Eu: Ce e cu mine?
Tini: Nu te înţeleg! Ţipi la mine, mă critici iar câteva ore mai târziu te porţi ca un îngeraş de copil de parcă nimic nu s-a întâmplat! emoticon upset -dând cu capul de geam-
Eu: Aşa sunt eu emoticon confused_rev Te-ai lovit?
Tini: Văd că aşa eşti, şi nu , nu m-am lovit.
Eu: Dacă nu-ţi convine, taci din gură! emoticon upset
Tini: Eu? Eu să tac?
Eu: Da emoticon upset
Tini: Oh, uită-te la noi! emoticon upset Ţi-am zis să nu vii după mine, dar nu m-ai ascultat . Acum mi-ai stricat ziua de tot!
Eu: Deci preferi să fii udă, asta se poate rezolva!
Tini: Chiar te rog!
Eu: Nu vrei să fac asta, nu vrei.
Tini: Huh! -lipindu-şi capul de geam-

Tot drumul a existat tensiunea asta între noi. Îmi distrăgeam atenţia de la condus şi mă mai uitam la ea dar nici nu-şi dezlipea faţa de geamul plin de picături. Căldura s-a intensificat creând mci vapori de apă pe geamuri, iar ea şi-a îndreptat privirea spre mine.

Tini: Tu... tu de unde îl cunoaşti pe Jake?
Eu: Poate nu e cazul să vorbim despre asta tocmai acum.
Tini: Va trebui! am nevoie de nişte explicaţii.
Eu: Şi le vei avea, dar nu azi.
Tini: Mâine? -curioasă-
Eu: Nu! -pe un ton rece-
Tini: Atunci când, Verdas?
Eu: Nu-mi mai zi 'Verdas', da?!
Tini: De ce? Doar e numele tău, nu? -calmându-se-
Eu: Dar eu nu îţi zic ţie Stoessel. Sună ridicol! -ajungând în faţa casei 306-
Tini: Uf... mersi că m-ai adus.-ieşind-

Nu i-am răspuns la gestul ei ştiind că voi răbufni din nou şi voi zice altă prostie care o va îndepărta. Tot timpul a fost aşa? emoticon upset Înţeleg de ce a lăsat-o Jake. E prea ... inocentă şi câteodată pare răsfăţată, are un limbaj mult prea educat, sâcâitoare, enervantă, inabordabilă... şi multe altele.

>>Din perspectiva Martinei<<

Chiar a trebuit să vină după mine? Chiar a trebuit să îmi strice ziua? Aş fi preferat să stau cu mama mea care speră să ajung o doamnă care nu se va lăsa călcată în picioare de un bărbat dar e vina mea. E doar vina mea. Mi-a dor de pisica mea! emoticon upset Ea mă calma mereu şi asta se întâmpla rar. Locuitul singură nu mai sună aşa bine acum.
Am nevoie de Lodo ca să mă calmez. Fericirea şi entuziasmul ei îmi încarcă puterile rămase. Ştiu doar că termină cursurile la aproximativ o oră după mine aşa că ar trebui să ajungă.
Am să îi trimit un mesaj, în timp ce fac ceaiul nostru preferat.

Am aşezat ceştile pe masa de sticlă din sufragerie şi am aşezat şi câte un biscuite lângă farfuriuţe :o3
Am auzit un mic ciocănit şi am strigat un 'Intră!' . Lodo intră fluturându-şi rochiţa roz şi pare să aibă o stare de oboseală.

Lodo: Bună, Tini! -îmbrăţişându-mă scurt-
Eu: Bună!
Lodo: Am primit mesajul tău şi am venit. Despre ce e vorba? -aşezându-se jos-
Eu: Mă simt foarte singură emoticon unsure
Lodo: Ţi-a mai făcut ceva...ştii tu.. Jorge?
Eu: Oh, el îmi face multe.
Lodo: Deci jur că am să am o discuţie cu el! În fiecare zi eşti aşa din cauza lui.
Eu: Nu, nu e doar asta. Hai să uităm de el, şi nu-i ţine o altă morală pentru că va fi mai rău. Serveşte-te!-arătând spre căni-
Lodo: Mulţumesc! -luând o cană-
Eu: Mă gândeam dacă îi poţi chema pe prietenii tăi aici. -luând o gură din băutura mea-
Lodo: Aici? Eşti sigură?
Eu: Da, sunt!
Lodo: Şi pe Jorge? emoticon confused_rev
Eu: Mda.. vreau să îi spun ceva.. emoticon unsure
Lodo: Oh... bine.
Eu: Şi, cum a fost azi pe lângă faptul că aţi dormit la Diego?
Lodo: La academie a fost super dar la Diego a fost îngrozitor!
Eu: Săracul de el! Ce zi de naştere a vut...
Lodo: A zis că îi place tabloul! :o3
Eu: E o nimica toată.

Lodo: Să o sun pe Ludmila. -scoţându-şi telefonul din geantă-

>>Din perspectiva Lodovicăi<<

Eu: Bine. Să aduceţi un film bun emoticon colonthree
-:.....
Eu: Nu, nu de groază!
-:....
Eu: Perfect! emoticon grin Bine, pa! emoticon smile -închizând-

Tini: Şi ce au zis?
Eu: Sunt încântaţi emoticon colonthree
Tini: Ce bine! Trebuie să pregătim gustări sau ceva?
Eu: Doar muzică şi popcorn. Vor fi aici peste 2 ore.
Tini: Două ore... mă ajuţi?
Eu: Le voi aduce eu şi Xabi.
Tini: Cheamă-l şi pe el... Jorge!
Eu: Bine emoticon confused_rev Mă duc să mă pregătesc!
Tini: Şi eu.
Eu: Ne vedem mai târziu. -deschiznd uşa-
Tini: Abia aştept!

Am intrat în casa noastră şi Marco era la TV ca întotdeauna. E înebunit după fotbal dar totuşi îi plac artele.

Eu: Marco, îmbrăcarea! Mergem la Tini :o3
Marco: Aha!
Eu: Vorbesc serios, Marco! De când nu am mai făcut ceva împreună? Poate dacă fotbalul te interesează aşa mult eu nu mai am loc în inima ta emoticon frown
Marco: Glumeşti? Mă uitam la emisiuni de gătit. Ştii că te iubesc, nu?
Eu: Ştiu, dar ar fi mai drăguţ să o arăţi mai des emoticon unsure
Marco: Scuze... e prima mea relaţie serioasă şi nu ştiu defapt ce să fac.-punându-şi mâna la ceafă-
Eu: Sărută-mă!
Marco: Ce?
Eu: Sărută-mă,Marco!

Îmi prinde faţa în mâini şi mă sărută apăsat. Probabil cel mai frumos sărut de până acum, pentru că eu i-am cerut să o facă. Ne desprindem şi mă duc să îmi iau o altă rochiţă roz emoticon kiki

După ce îmi îndrept părul şi îmi pun o diademă mă duc să bat la uşa lui Jorge. Nu am fost niciodată în camera lui emoticon confused_rev

Eu: Jorge, sunt eu! -bătând lal uşă-
Jorge: Vin acum! -oftând-

Uşa se deschide şi în faţa mea pare un Jorge pe care nu l-am mai văzut. Pare obosit, cearcănele îi sunt vizibile, părul îi e foarte dezordonat şi poartă un tricou mototolit.

Eu: Hei, ce s-a întâmplat cu tine?
Jorge: Chiar nu am chef azi! -încercând să închidă uşa-
Eu: Stai, stai! Ne adunăm toţi la Tini, vrei să vii?
Jorge: Chiar totul depinde de fata asta?
Eu: Doar dă-i o şansă, Jorge! O şansă la o prietenie normală. Ce impresie crezi că i-ai făcut.
Jorge: Nu contează ce cred eu.
Eu: Pentru unii da! Aşa că îmbracă-te şi încearcă să ascunzi faptul că a trecut un tanc peste tine.
Jorge: Tancul ăla se numeşte Lara!
Eu: Doar nu...
Jorge: Nu, nu am văzut-o! Pur şi simplu mi-a invadat din nou mintea şi imagini cu ea mi-au apărut în minte.
Eu: Îmi pare rău! Sper că vii!
Jorge: Mdea.. voi veni emoticon unsure

>>Din perspectiva Martinei<<

Muzica răsună în noua mea casă. Se pare că cei 7 invitaţi ai mei se distrează. Chiar am vorbit cu unii dintre ei şi ne-am cunoscut bine. Cande e din Italia şi are o carieră asigurată către modeling, iar Fede e un cântăreţ care nu vrea să arate lumii cine este el cu adevărat.

Disting sunetul soneriei printre muzică. Toţi prietenii mei bat de obicei la uşă, nici nu ştiam că am sonerie. Şi cine ar mai putea fi la ora 9?

Eu-deschizând uşa-: Ce? O_O .....