Îngeri și demoni. Capitolul 8- Iar se bagă în viața mea.

Îngeri și demoni.
Capitolul 8- Iar se bagă în viața mea.
>>Din perspectiva Martinei<<

Muzica răsună în noua mea casă. Se pare că cei 7 invitaţi ai mei se distrează. Chiar am vorbit cu unii dintre ei şi ne-am cunoscut bine. Cande e din Italia şi are o carieră asigurată către modeling, iar Fede e un cântăreţ care nu vrea să arate lumii cine este el cu adevărat.

Disting sunetul soneriei printre muzică. Toţi prietenii mei bat de obicei la uşă, nici nu ştiam că am sonerie. Şi cine ar mai putea fi la ora 9?

Eu-deschizând uşa-: Ce? O_O ..... Ce cauţi aici?

Totul se opreşte. Prietenii mei se opresc din tot ce făceau şi se uită atent la reacţia mea şi la cel din faţa uşii.

-Dispari, Jake! -se auzi vocea lui Diego din spatele meu, trezindu-mă la realitate-

Mă simt ruşinată să îl văd după ce s-a întâmplat în acea seară. Şi mai ruşinată pentru că prietenii mei sunt de faţă. Oare ei ştiu? Ştiu ce mi-a făcut Jake?

Jake: Tini? -pe un ton jucăuş-
Eu: Ce mai vrei? -încercând să îmi ascund ruşinea-
Jake-aşezându-şi ochelarii de soare-: De ce crezi că vreau întotdeuna ceva?
Eu: De ce ai venit? Nu ţi-a ajuns ce ai făcut ?
Jake: Ce? Că aproape te-am violat sau că aveam şansa să-l omor pe Verdas?
Jorge-dându-mă la o parte şi înpingându-l afară pe Jake-: Hei, Moore! Ţi-a fost dor de mine?
Jake: Verdas, asta e între mine şi Martina. Nu te băga.-prinzându-l de umeri-

Tot ce fac e să mă dau mai în spate şi să fug speriată în camera mea. Restul au rămas şocaţi când l-au văzut pe Jake la uşă şi au preferat să stea într-un loc în timp ce Jorge îi 'dădea o lecţie'.

>>Din perspectiva lui Jorge<<

Eu: Frumos biletul Jake, nu mă aşteptam că tu ştii să scrii.-stând în faţa casei lui Tini-
Jake: De ce nu rezolvăm asta ca doi oameni maturi?
Eu: Nu cred că te descurci la capitolul 'adult'.
Jake: Verdas, Verdas, Verdas.... când o să accepţi că eu sunt mai bun ca tine?
Eu: Mai bun ca mine la ce?
Jake: La tot! Cât crezi că Martina aia va mai sta pe lângă tine?
Eu: Nu stă pe lângă mine. Defapt stă alături de mine dar nimic mai mult.
Jake: Nimic mai mult... Hm.. aşa a fost şi cu Lara, nu? Şi uite unde s-a ajuns emoticon grin -pe un ton batjocoritor-
Eu: Ştim amândoi că s-a întâmplat din vina ta. Mereu din vina ta, Jake! -ridicând tonul- Ştii ceva? M-am săturat de tine şi de toţi din jurul tău care te cred liderul lor, pentru că defapt eşti cel mai jalnic dintre toţi. Eşti un nimeni. -prinzându-l de gulerul tricoului-
Jake: Hopa! Verdas are gheare :))) Este doar un mod în care putem rezolva asta, prietene. Şi trebuie doar să mă laşi să intru.
Eu: Nu e casa mea şi nici a ta.
Jake: Nu. Dar ne implică pe toţi, şi Martina. Şi apoi vă voi lăsa în pace.-încercând să-mi dea mâinile de pe gulerul lui-

Îi dau drumul şi mă gândesc de două ori înainte să acţionez. Mă întorc cu privirea spre casa Martinei. Şi îi fac semn să mă urmeze. Urc treptele şi mă întorc spunându-i:

Eu: Dacă spui ceva nepotrivit, jur că nu mai vezi lumina soarelui!
El aprobă din cap, şi deschid uşa. Intru primul şi toţi se ridică panicaţi.

Jake: Vechii mei prieteni. V-a fost dor de mine? emoticon colonthree -ieşind din spatele meu-
Diego: Doar nu l-ai adus aici! Jorge?
Eu: Ne va lăsa. Doar ascultaţi-l!
Jake: Pot să iau un loc? -uitându-se la Lodo-
Lodo: I-a vezi! Poţi? -nervoasă-
Jake: Ţi-a trecut tupeul de când nu ne-am văzut.
Lodo: Nu, am fost aşa dintotdeauna.

Eu: Zi odată ce vrei! -încruntându-mă-
Jake: Bine, bine. -tăcere- Ştim cu toţii ce s-a întâmplat cu Lara, nu? Hai să facem un mic pariu emoticon grin V-om profita de faptul că suntem toţi aici, ca martori, înafară de Martina. Ea chiar nu trebuie să ştie!

'După două ore'
>>Din perspectiva Martinei<<

Nu mai aud voci de la parter. cred că toţi au plecat emoticon unsure Îmi pare rău! îmi pare rău că nu am putut vorbi cu ei dar Jake ăsta tot încearcă să se bage în viaţa mea. Mi-a distrus copilăria şi acum nici nu mă lasă să devin un adult normal .

Lodo-bătând la uşă-: Tini, e în regulă, eu sunt.
Eu-aşezându-mă mai bine în pat-: Intră!
Lodo-închizând uşa-: Cum eşti? emoticon unsure
Eu: E greu de zis. -oftând-
Lodo: Fă-mi loc! -referindu-se la pat-

Eu: Haide, vino aici!
Lodo: Să ştii că a plecat dacă asta te macină.
Eu: Au plecat toţi?
Lodo: Da, au rămas doar Jorge şi Marco care fac curat.
Eu: Oh, nu e nevoie. Strâng eu mâine.
Lodo: Nu, tu trebuie să te odihneşti!
Eu: Mulţumesc, Lodo! Tu eşti prima şi singura mea prietenă! -îmbrăţişând-o-
Lodo: Şi tu la fel!
Eu: Serios? -dându-i drumul-
Lodo: Da emoticon heart -ridicându-se- Noapte bună! Îţi las cheia unde o pui de obicei, bine?
Eu: Bine, noapte bună! emoticon heart -învelindu-mă-

>>Din perspectiva Lodovicăi<<

Eu-coborând scările-: Băieţi, aţi terminat?
Marco: Da, totuşi au mai rămas paharele murdare, dar cred că se poate ocupa singură.-înaintând spre uşă-
Eu: Bine. -coborând ultima treaptă- Atunci să mergem!
Jorge: Doarme?
Eu: Aproape.
Jorge: Oh emoticon unsure
Eu-prinzându-l pe Jorge de încheietură, ca să nu plece-: Doar nu te vei băga în pariul stupid al lui Jake, nu?
Jorge: emoticon unsure Scuze... dar..
Eu: Nici-un dar! Nu o vei face!
Jorge: Ei bine, o voi face! Tu ce ai alege în locul meu, huh[ăh] ?
Eu: Să nu îmi trădez prietenii. emoticon frown -lădându-i mâna-
Jorge: Martina nu e prietene mea! -strigând din spatele meu-
Eu: Atunci ce mai cauţi aici? De ce eşti în casa ei?
Jorge: Tu şi logica ta! emoticon upset -plecând înainte mea-

Încui uşa şi păstrez o cheie în caz de ceva. Mă îndrept spre casa lui Jorge, rugându-mă ca totul să se termine cu bine, pentru Martina.

>>Din perspectiva Martinei<<

O nouă dimineaţă în noua mea casă. Cam toate dimineţile au început să fie triste. emoticon unsure Am auzit aseară cuvintele lui Jorge şi nu mi le pot scoate din cap. 'Martina nu e prietena mea'. Măcar nu am cursuri azi şi pot face ceva de una singură, cum ar fi să-mi decorez casa mai pe gustul meu emoticon grin Mno, e deja pe gustul meu :o3 Mă schimb în nişte haine de casă şi cobor jos să văd câtă curăţenie au făcut băieţii.

Aşez mai bine covoraşul pufos, şterg cu o cârpă măsuţa de sticlă, şterg praful de pe ecranul televizorului şi aşez o pătură albă şi moale pe canapea.
Oare ce a vrut Jake aseară şi ce l-a făcut să plece? emoticon confused_rev Imaginile cu el, desupra mea şi încercând să mă dezbrace îmi colindă mintea. Trebuie să mă liniştesc şi doar o cană cu ceai şi stejarul bătrân din spatele casei o pot face.
Îmi iau termosul cu ceai cald, un hanorac roz şi subţire, şi ies în curtea din spate. Frunzele s-au aşezat într-un covor gros şi rubiniu. Poate ar trebui să le strâng, cred că sunt din vara trecută emoticon confused_rev Sau pun pe cineva să o facă emoticon kiki

Jorge-din curtea lui-: Bună! emoticon colonthree
Eu: Bună emoticon confused_rev
Jorge: Cum eşti? -venind în curtea mea-
Eu: Destul de bine.
Jorge-venind şi mai aproape-: Oh, atunci e bine.
Eu: Mda..
Jorge: În caz că te întrebi... Jake, am vorbit cu el şi vroia acelaşi lucru ca de obicei. Să se bage în vieţile altora.
Eu: Ăsta e scopul lui în viaţă. -ridicându-mi picioarele pe bancă-
Jorge: Pot să stau?
Eu: Mhm? emoticon confused_rev
Jorge: emoticon confused_rev
Eu: Da, sigur.
Jorge: Mulţumesc! -aşezându-se-

Jorge: Şi... frumoasă zi, nu? -uitându-se la cer-
Eu: Dap. -uitându-mă la cana mea-
Jorge: Te-ai acomodat în noua casă?
Eu: Să zicem. M-am acomodat cu vecinii mai mult :))) -lovindu-l prieteneşte în umăr-
Jorge: Ai vrea să... să mergi cu mine la un meci de hochei? emoticon unsure Am două bilete şi mna...
Eu: Hochei ? Vara? :))) -chicotind-
Jorge: Da emoticon confused_rev -uitându-se ciudat la mine-
Nu te pierde, Martina! Nu te pierde în ochii lui.
Eu: Da, vreau emoticon colonthree
Jorge: Oh... Ăăă, super cred emoticon smile Meciul e mâine la 4. Te iau eu.
Eu: Ce trebuie să fac la un meci? Adică , ce să port?
Jorge: Doar fii tu însăţi şi va fi bine.
Eu: Mulţumesc! -plasându-i un mic pupic pe obraz-
Jorge-punându-şi mâna în acel loc-: De ce ai făcut asta? emoticon confused_rev
Eu: Nu ştiu.. scuze emoticon unsure
Jorge: Mnu.. îmi place !
Eu: emoticon colonthree
Jorge: Cred că mă duc, mă aşteaptă Marco.
Eu: Da, şi eu trebuie să vorbesc cu Lodo emoticon colonthree -minţind-
Jorge: Pe mâine!- ridicându-se-
Eu: Pe mâine!

Îl urmăresc cum intră în casă iar eu nu pot face altceva decât să-mi dau palme emoticon upset
Tot ce a făcut băiatul ăsta a fost să mă enerveze din prima zi în care ne-am cunoscut. Prima zi.... Ştia! El ştia. Ştia că Jake va încerca să facă ceva prostesc. De asta mi-a zis 'Vei fi sigur pradă'. Aşa a făcut cu toate fetele? emoticon unsure

Îmi termin ceaiul şi mă reântorc în casă unde spăl puţin vasele şi mă schimb. Vreau să ies în oraş, nu am mai făcut-o de săptămâni. O_O
Mă încalţ cu sandalele mele albe fără toc şi îmi las părul desprins. Îmi iau o gentă mai mare în care să încapă umbrela mea, în caz că plouă.

Încui uşa şi pun cheia sub ghiveciul cu flori, dar nimeni nu trebuie să ştie O_O Pornesc pe alee şi mai admir micile flori pe care ar trebui să le ud emoticon kiki Din fericire, găsesc un taxi care să mă ducă până în centru, unde e mall-ul meu preferat emoticon colonthree

Când ajung în faţa mall-ului, plătesc şoferul şi intru.
Mă plimb pe lângă standurile cu bijuterii şi mă întreb dacă ar trebui să îmi iau ceva nou pentru mâine, dar Jorge a spus că e în regulă aşa cum sunt emoticon unsure

-Tini? -se aude o voce familiară din spatele meu-
Îmi întorc capul şi îmi văd părinţii ţinându-se de braţ. Cu mine nu vroiau să vină la mall, şi acum înţeleg de ce -.-

Eu: Mamă, tată emoticon grin -zâmbind fals-
Tata: Tini emoticon kiki -venind mai aproape- De când nu am mai vorbit noi?
'De când ţi-ai pus serviciul şi cariera pe primul loc'-îmi spun în minte-
Eu: De câteva săptămâni, cred.
Mama: Ce mare şi frumoasă te-ai făcut! emoticon colonthree Uită-te la tine!
'Daaa emoticon heart Şi tu te-ai făcut aşa rea şi pun pariu că nici nu-ţi pasă că aproape am fost violată'-mă gândesc-
Eu: Şi tu mă uimeşti cu frumuseţea ta! Pari din ce în ce mai tânără. :o3
Tata: Ne pare rău că nu am venit în vizită. Sper că ţi-ai făcut prieteni şi te înţelegi cu vecinii.
'Normal nu aţi venit în vizită. De când aşteptaţi voi să scăpaţi de mine... -.-'-gândind-
Eu: Oh, nu e nimic! Vă iubesc! emoticon heart
Mama: Şi noi! Acum, scuză-ne! Trebuie să mergem acasă.
Eu: Nu e nimic. Ne mai vedem! :3-îmbrăţişând-o-

Întâlnire cu părinţii.Ce mai urmează? emoticon squint Eh, poate nu e una dintre zilele mele bune. Mă întorc fără să cumpăr nimic şi nici nu plouă emoticon kiki
Când ajung acasă găsesc uşa deschisă şi când intru o găsesc pe Lodo care se agita prin cameră.

Eu: O.o
Lodo: Tini! Unde ai fost? Mi-am făcut griji!
Eu: Doar am fost în oraş O.o
Lodo: E periculos să mergi singură.
Eu: Periculos? O.o Lodo, eşti bine?
Lodo: Da, dar tu s-ar putea să nu fii. Jake umbă pe toate străzile.
Eu: Fii serioasă! Jake nu mi-ar face nimic în mijlocul străzii.
Lodo: Nu înţelegi!
Eu: Ce ar trebui să înţeleg? O.o