Îngeri și demoni. Capitolul 13-Credeam că nu mai întrebi!

Îngeri și demoni.
Capitolul 13-Credeam că nu mai întrebi! emoticon colonthree
Jerry-Damien Lauretta.

>>Din perspectiva Lodovicăi<<

Jorge: De ce? Ca să te duci repede la Martina şi să-i spui de ce sunt un nemernic?
Eu: Ştii că nu i-aş spune. Vreau ca tu să îi spui. Ştii bine că dacă află de la altcineva, nu te va ierta.
Jorge: Îmi e greu, îmi e foarte greu.
Eu: Ştiu. Pariul s-a dovedit a fi o prostie.
Jorge: Nu! I-am spus că Lara e verişoara mea şi că a murit din cauza cancerului.
Eu: Oh, Doame! Cum ai putut? Nu vreau să te mai văd! Eşti un nemernic, Jorge. Un nemernic! emoticon unsure -plecând de lângă el-
Jorge: Nu mai vreau să trăiesc! emoticon upset -îl aud strigând din spatele meu-

E o persoană oribilă. Nici nu ştiu cum s-a transformat aşa dintr-o dată într-o persoană rea. Frânge inimi, răneşte oameni. Nu orice oameni, prietenii lui. Ce, credea că îi v-om suporta la nesfârşit comportamentul? Nu pot să-i mai înghit minciunile, nici nu ştiu cum de locuiesc cu el în casă. Totuşi nu mai am unde să mă duc, decât la Tini. Şi nu vreau să stau pe lângă ea. Dacă va afla că eu am fost la mijloc cu pariul ăsta... emoticon upset

>>Din perspectiva Martinei<<

Şi desenul e gata emoticon colonthree Îmi place să fiu cu temele la punct şi sper că v-oi lua o notă mare. Am desenat chiar şi stejarul şi banca pe care obişnuiesc să stau. Primesc un alt mesaj, şi îmi caut telefonul prin geantă.
Jorge-'Trebuie să îţi spun ceva. Ne vedem la stejar.'
'Ne vedem la stejar'? El intră în curtea mea când şi cum vrea el? Îmi pun lucrurile , sau mai bine zis îmi arunc lucrurile pe masa de cafea şi mă încalţ.
Vântul adie, dar nu e aşa frig pe cum credeam. E totuşi vară. Îl văd stând pe bancă, cu coatele sprijinite de genunchi. Părul îi stă în diferite direcţii iar cămaşa puţin largă îi flutură din cauza vântului.
Eu: Hei.-aşezându-mă-
Jorge: Bună!
Eu: Ce cauţi aici?
Jorge: Vreau doar să vorbim, nimic mai mult.
Eu: Bine. Vorbeşte!
Jorge: Să vorbim amândoi.
Eu: Despre ce?

Jorge: Despre noi.
Eu: Despre noi? Bine, ce vrei să ştii despre mine?
Jorge: Nu separaţi! Despre noi... împreună.
Eu: Nu există 'noi'.
Jorge: De asta am venit. Să te întreb dacă ar exista vreodată.
Eu: Întreabă-mă!
Jorge: Oh, nu o face să fei mai complicat. Doar răspunde!
Eu: La ce să răspund? La faptul că vii aici cu faţa asta serioasă care e mai mult enervată, şi ÎNCERCI să mă întrebi dacă vreau să fiu cu tine?
Jorge: Nu am mai făcut asta înainte, bine?

Oftez şi mă calmez. Nu a mai făcut ce? Nu s-a mai îndrăgostit? emoticon unsure

Eu: Da, ar putea exista 'noi'. Depinde de tine.
Jorge: De mine?
Eu: Depinde dacă vrei.
Jorge: Da, vreau!-răspunzând rapid-
Se întoarce cu privirea la mine. Ochii îi licăresc şi îi pot citi din nou. E una din dăţile în care Jorge cel bun e prezent. Îşi pune mâna peste a mea şi mă trage într-o îmbrăţişare strânsă. Respiră în părul meu şi îmi mângâie spatele cu o mână.
Jorge: Deci suntem... împreună?
Eu: Cred că da...
Îmi dă o şuviţă de păr după urechea mea dreaptă şi îşi pune o mână pe obrazul meu. Mă mai priveşte o dată în ochi şi îşi apropie buzele de ale mele. Prind curaj şi pentru prima dată îl sărut. A fost un sărut scurt pentru că ne-am retras amândoi părând jenaţi.

Jorge: Hai să o luăm încet.
Eu: Sunt de acord emoticon colonthree

Se ridică şi îmi întinde şi mie o mână. Îmi cuprinde mâna şi mă ajută să mă ridic. Apoi îşi pune mâna în jurul meu şi mergem. Încotro, nu ştiu. Suntem doar noi doi. Acum câteva zile mă întrebam ce simt pentru el, iar acum i-am dat o şansă. Încă mai am timp să-mi dau seama de sentimentele mele pentru el. Sper că şi el simte la fel în momentul ăsta.

Jorge: Ce vrei să facem mâine?
Eu: E vineri... ca de obicei.
Jorge: Mă gândeam că am putea face ceva mai special vinerea asta... poate tot weekend-ul.
Eu: Ce putem face special?
Jorge: Lasă asta în seama mea. Mă voi ocupat de tot.
Eu: Ar trebui să mă surprinzi?
Jorge: Cam aşa ceva emoticon colonthree
Eu: Atunci, sper să îţi iasă surpriza.
Jorge: Sper că ştii să înoţi!
Eu: Înot? Jorge! emoticon upset Nu îmi place.
Jorge: Găsesc eu ceva...
Eu: Vreau înăuntru, se întunecă!
Jorge: Şi eu vreau. Nu pot să te conduc, trebuie să vorbesc cu Marco.
Eu: E ok.Du-te!

Mă mai strânge o dată la pieptul lui şi se îndepărtează. Eu fug repede în casă şi mă asigur că am încuiat uşa. Nu vreau să mă mai trezesc cu Jake sau unul din oamenii lui. Încă îmi aduc aminte seara în care l-a pus pe aşa zis-ul Jerry să mă prindă. Omul ăla e de două ori cât Jake, nu înţeleg cu ce îl are la mână ca să lucreze pentru el.

Îmi aşez tema de la arhitectură în dulap şi îmi pun în geantă lucrurile de care v-oi avea nevoie mâine. Nu e aşa târziu dar se întunecă. Îmi fac o mică salată şi mănânc. Apoi clasica cană cu ceai înainte de somn.
'Dimineaţă'

Mă trezesc cu un minut înaintea telefonului şi îmi fac rutina de dimineaţă. Azi nu mai beau ceai, nu am de ce. De obicei ceaiul mă calma dar azi presimt că va fi o zi mai bună. Îmi aşez geanta pe umăr şi ies.

Jorge-stând în faţa casei-: Bună!
Eu: Bună! -zâmbind uşor-
Jorge: Te duc eu azi.
Eu: Bine emoticon colonthree

Pe drum am menţinut tăcerea. Nu a spus nimic despre aseară, doar observaţii cum ar fi vremea sau traficul. M-a lăsat în faţa Academiei şi i-am mulţumit. Mi-a lăsat un sărut pe frunte şi m-a urmărit urcând pe scări. Intru pe hol şi mă duc la dulapul meu. Elevii nu sunt aşa agitaţi mai ales că e vineri. Îmi las geanta şi haina, şi îmi iau doar manualul şi câteva pixuri. emoticon colonthree Mai sunt 5 minute până se sună de clasă iar eu vreau să ajung mai devreme la oră.
În sala de curs, m-am aşezat în prima bancă din mijloc şi mi-am pus lucrurile pe bancă. Lodo mi-a zis că şi Cande studiază aici dar se pare că nu am ore cu ea. Clasa se aglomerează repede şi cele 5 minute trec. Colegii mei par să se cunoască între ei, dar e imposibil să fiu singura care e în primul an. Lângă mine se aşează o fată şi îmi zâmbeşte uşor şi timid. Îi răspund cu acelaşi zâmbet şi uşa se deschide.
'Nu se poate! Ce caută aici?' mă gândeam în timp ce profesorul de psihologie intră în clasă. Intră relaxat şi nu şi-a întors capul spre elevi sau spre mine. Îşi pune lucrurile la catedră şi începe să vorbească.

Profu': Bună, clasă! Eu sunt profesorul.... -se opreşte când mă observă-
Se uită cu gura deschisă la mine şi nu mai zice nimic. Inima începe să îmi bată tare şi mă rog în minte să nu zică nimic.
Profu': Sunt profesorul Jerry.-întorcându-se cu spatele la clasă-
Chiar Jerry în persoană. Acel Jerry, omul lui Jake emoticon unsure
Jerry: Şi azi v-om desbate tema 'Drame'. Vreu să faceţi un eseu care să cuprindă toate tipurile de drame. În familie, certuri, agresiuni, violuri -uitându-se serios la mine- şi să spuneţi cum se pot îndepărta fără să rămână traume. Asta e tema voastră pentru săptămâna viitoare.
Îmi lăs capul în jos şi mă joc cu coperta cărţii. Îi simt privirea asupra mea şi obrajii mi se încălzesc. Oh, acum mi-am adus aminte că am pregătire cu el, după ora asta emoticon upset Doar eu şi el.

Jerry: Acum, să ne cunoaştem mai bine emoticon colonthree
'Oh, nu mă mai ştii? Sunt fata pe care aproape ai sechestrato şi cred că vroiai să mă violezi... Sau nu mă mai ţii minte pentru că ai făcut asta tuturor fetelor, e ceva obişnuit.' Gândesc.
Jerry: Eu am 22 şi e primul meu an ca profesor. M-am mutat aici,cu famila, acum 3 ani. Sunt din Europa.
A uitat să menţioneze că lucrează pentru un mafiot.
Jerry: Acum, să vă prezentaţi şi voi.

Cei mai curajoşi au început să vorbească despre ei şi să spună tot felul de lucruri banale. Când s-a uitat la mine am fost salvată de clopoţel. Îmi strâng cartea la piept şi încerc să mă amestec în mulţime.
Jerry: Martina! -punând o mână pe umărul meu-
Ceva îmi spune că am o senzaţie de deja-vu.
Eu-întorcându-mă: Da.
Jerry: Avem oră după, nu?
Eu:-dând aprobator din cap-
Jerry: Şi... ştii tu... să nu amestecăm viaţa personală cu şcoala, bine?
Mi-am strâns mai tare cartea şi am continuat să merg. Cum v-oi rezista cu el ştiind că e duşmanul? Că e un demon? Mă duc din nou la dulap şi îmi iau toate lucrurile cu mine. Mai pierd puţin timp pe hol şi înainte să se sune intru în clasă. Ar fi trebuitt să mă gândesc la un plan, dar iată- l pe profesorul meu stând comod la catedră.

Jerry: Intră, te aşteptam!
Mă aşez în banca în care am stat şi realizez că e incredibil de aproape de catedra la care stă.
Jerry: Azi nu facem ore.
Eu: Pot să te întreb ceva? -făcându-mi curaj să vorbesc cu el-
Jerry: Depinde.
Eu: Ce legătură ai cu Jake?
El râde sarcastic şi îşi sprijină coatele pe masă.
Jerry: Multe.-zâmbind-
Se pare că nu se mai comportă ca un profesor, iar aerul devine irespirabil pentru mine.
Eu: Multe? -privindu-l cu subînţeles-
Jerry: Foarte multe? :)) Dacă încerci să aflii ceva, nu-ţi merge. Vezi-ţi de treaba ta, păpuşă.
Eu: Încă suntem la şcoală, domnule.
Jerry: Mă scuzi, domnişoară Stoessel. Vreau să nu spui nimic nimănui.
Eu: Ce te face să fii sigur că tac?
Jerry: Mai ştii seara aia când am fost în vizită la tine? -ridicându-se şi venind în faţa mea- Vrei să continui ce tocmai începusem?-zâmbind sarcastic-
Eu: Nu v-oi zice nimic, dar am şi eu o condiţie.
Jerry: Să aud!
Eu: Îl ţii pe Jake departe de mine.
Jerry: Mă faci să râd, serios! :))) Nu îl ţin pe Jake departe de tine. Scopul meu e să vă apropii. Nu prea suntem pe aceeşi lungime de undă, nu?
Eu: V-om avea ore normale?
Jerry: Sigur.
Eu: Şiii... mă vei trata ca un elev obişnuit?
Jerry: Da.-ridicând din umeri-
Eu: Cum de poţi fi profesor de psihologie dacă tu în viaţa reală eşti opusul cuvântului psiholog.
Jerry: Nu sunt chiar un criminal sau altceva, ok? -ridicând un deget-
Eu: Bine...
Jerry: Acum poţi să pleci. Hai! -făcând semn cu capul spre ieşire- Şi poate dacă îmi faci nişte favoruri, primeşti note mari emoticon wink
Eu:-încruntându-mă la el-
Jerry: Nu uita să-ţi faci tema! :)) -strigând în spatele meu-

>>Din perspectiva lui Jorge<<

Ştiu că Tini termină cursurile la 11 aşa că am venit înaintea ei şi să o duc unde vroiam să o duc *-* Vreau să-mi duc planul la bun sfârşit pentru a câştiga pariul. O văd ieşind din Academie şi îi fac semn să urce. Ea se aşeză comod pe scaun şi mă salută.
Eu: Ce e cu faţa asta?
Tini: Nimic.
Eu: Ai avut o zi bună?
Tini: Mdea...
Eu: Sigur eşti bine?
Tini: Da, sunt.
Eu: Bine. Pentru că vreau să te duc în locul despre care ţi-am zis aseară.
Tini: Dar nu mi-am zis nimic.
Eu: Ţi-am zis că e surpriză.
Tini: Dar vreau să trecem pe acasă, să mă schimb.
Eu: Arăţi perfect aşa şi nici nu mai am timp să mergem acasă.
Tini: Bine emoticon unsure

Tini: Ce ştii despre Jerry?
Eu: Jerry?! De ce întrebi?
Tini: Spuneam doar...
Eu: Ştiu că e European şi e mâna dreaptă a lui Jake. Ştiu, te întrebi cum de el e mâna lui dreaptă. Ei bine, Jerry i-a fost dator cu bani iar Jake l-a şantajat. Acum sunt o echipă.
Tini: Oh... emoticon unsure
Eu: Nu îţi v-or face nimic, nu te teme!
Tini: Nu mă tem de ei.
Eu: Atunci eşti foarte curajoasă :))
Tini: Tu te temi de ei?
Eu: Nu.

Nu aveam cum să-i spun totul despre Jerry... ca atunci când eu şi Jerry eram prieteni buni şi din cauza mea i-a rămas dator lui Jake. Nu, mă va urî mai tare. Sper că va fi bine după ce va afla de pariu. E totuşi fragilă şi nu vreau să o rănesc.

>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: Unde mă duci? -cred că e a 5-a oară când întreb-
Jorge: Am ajuns emoticon colonthree
Eu: Suntem la marginea oraşului :|
Jorge: Mai trebuie să mergem pe jos două minute.

Spune şi mă prinde de mână. Încuie maşina şi începem să mergem încet. Marginea oraşului=pustietate. Tot ce văd e un lan de grâu şi lângă e o pădure. Sper că nu mergem acolo, îmi e frică. Mă ţine strâns de mână şi îmi zâmbeşte. Din nou, am de-aface cu Jorge cel bun emoticon colonthree

Jorge: Nu mai avem mult. Se vede locul, uite! -arătându-mi-
Eu: Oh, e aşa frumos emoticon colonthree
Jorge: Sper că nu te superi că nu am luat o pătură.
Eu: Nu, nu e nimic. Îmi place locul.
Jorge: Mă bucur. L-am ales special pentru tine!
Ajungem pe o pajişte, înconjurată de flori. Ne aşezăm jos şi ne întidem pe spate.
Jorge: Ţi-aş da o floare, dar toate sunt deja ale tale.
Eu: Ce? :)))
Jorge: Florile... sunt ale tale .
Eu: emoticon colonthree :))
Jorge: Hai să facem poze! -scoţânduşi telefonul din buzunar-
Mi-a făcut mai multe poze mie dar am reuşit să facem o poză împreună. Şi tocmai atunci m-a sărutat. Cred că am ieşit roşie în poză :))
Jorge: Locul ăsta e minunat. Bunica mi l-a arătat.
Eu: Bunica ta care crede în magie, la fel ca tine?
În capitolul următor:

Eu: În lumea mea, oamenii nu cred în magie.
Jorge: Lumea ta? -încruntându-se- Există un infinit de lumi, care nici nu sunt descoperite...
Simt că e încordat şi încearcă să nu se enerveze. Mai bine nu aş fi spus nimic şi continuam să facem poze. Îmi ridic capul de pe pământ şi mă uit la el.
............................................................
Jorge: Hai să facem poze! -scoţânduşi telefonul din buzunar-
............................................................