Îngeri și demoni. Capitolul 15-How strong do you think I am? I'm a rock or a rose or fist? Or the breath to the end of a kiss?

Îngeri și demoni.
Capitolul 15-How strong do you think I am? I'm a rock or a rose or fist? Or the breath to the end of
a kiss?

Eu: Nu pot... Jerry e profesorul meu de psihologie.
Jorge: Ce?
Eu: Îhî... emoticon unsure
Jorge: Nu se poate! Sigur e un truc de-al lui. Nici nu are şcoală.
Eu: Se pare că da.
Jorge: Ţi-a spus ceva?
Eu: Ce să-mi spună?
Jorge: Legat de mine sau Jake?-mişcându-mi degetele pe braţul meu-
Eu: Nu. De ce? Ar trebui să îmi spună ceva?
Jorge: Nu.-dând negativ din cap-
Eu: Îmi dai drumul?
Jorge: Da, scuze. Nu intri?
Eu: emoticon unsure -încrucişându-mi mâinile la piept-
Jorge: Îmi pare rău, bine? Eram îngrijorat... ei nu sunt oameni buni.
Eu: Şi tu cum eşti,huh?-răstindu-mă la el-
Jorge: Nu mai sunt cum am fost?
Eu: Asta încerc să aflu. Cum ai fost?!
Jorge: Intră! -făcând semn cu capul-

Am intrat şi Jorge a închis uşa în urma mea. M-am aşezat timid pe canapea şi mi-am pus mâinile în poală. S-a aşezat pe un scaun în faţa mea şi şi-a sprijinit coatele de genunchi.
Eu: Începe!
Jorge: Nu ştiu cu ce...
Eu: Cu începutul.
Jorge: -oftând- Aveam 14 când l-am întâlnit pe Jerry. Amândoi eram.... ce eram. Chiuleam de la şcoală, mă certam cu profesorii şi cu părinţii mei, plecam de acasă... De atunci tatăl meu a plecat în alt oraş, în speranţa că va aduce mai multe venituri în casă. Mamei îi era greu să mă crească singură dar avea destul ajutor din partea bunicii. Singurul care nu o ajuta eram eu. Făceam exact opusul la ce spunea ea. Stăteam toată ziua cu Jerry şi căutam noi porcării pe care să le facem. Când am făcut 16 ani, aşteptam ca tata să vină acasă. Dar nu a mai venit.... L-am aşteptat în faţa casei toată ziua şi am adormit la poartă. Am început să plâng, îmi promisese emoticon unsure Nici nu a mai venit de atunci. Probabil şi-a făcut o familie, cu alţi copii. De care să fie mândru.-privind în jos- La câteva zile, Jerr mi l-a prezentat pe Jake. Mereu au existat conflicte între noi pentru că el vroia să fie conducătorul grupului nostru de golani. Jerr i se supunea, dar eu nu. Jake a fost şi primul care m-a îndemnat să... să îmi bat joc de o fată-strângând din ochi şi muşcându-şi buza inferioară- Era ca o provocare. Spunea că nu aveam curaj, dar ego-ul meu nu-l lăsa să spună asta. După ce am făcut asta, m-am liniştit puţin. Nu mai stăteam cu ei, mergeam la şcoală şi nu prea vorbeam cu nimeni. Mama nu ştia ce făceam şi probabil, dacă ar fi ştiut nu putea să facă ceva. La 17 ani l-am cunoscut pe Marco, la şcoală. El eratipul nou şi cu capul pe picioare. Prietenul perfect! Trebuia să stau mai mult timp cu el şi să învăţ să fiu ca el. Probabil părinţii lui erau foarte mândri. Avea o carieră asigurată în viitor iar eu aveam un trecut de neuitat. Petreceam mai mult timp împreună, şi nu ştia nimic de adevăratul eu. În anul ăla a murit bunica. Marco mi-a fost alături şi mama îl adora. Aveam o mică furie pentru ea, dar era de înţeles că îl plăcea. După moartea bunicii, mama s-a mutat. Nu mi-a spus unde, pentru că nu vroia să o caut. Mi-a spus că mă iubeşte dar... emoticon unsure Atunci, m-am mutat cu Marco, aici.
Jake mă căuta. Venea aici şi vorbea cu Marco. I-a spus tot. Totul despre mine. M-a urât puţin, dar a acceptat că mă schimbasem. Singura problemă era Jake acum. El se prefăcea că era mieluşelul care îmi zicea că ar trebui să fiu mai bun. Bineînţeles că l-a crezut. Apoi s-a îndrăgostit de Lodo. Nu doarmea noaptea! Când în sfârşit au devenit iubiţi, i-am cunoscut prietenii şi ei l-au cunoscut pe Jake. Devenea rău în faţa lor şi o fată din gaşca noastră a trecut de partea lui emoticon frown .....

Eu: Tu eşti sigur că ştii ce e iubirea?-ridicându-mă-
O lacrimă îşi făcu drum pe obrajii mei şi a căzut pe covor.
Jorge: Tini, nu te-am putut minţi!
Eu: Nu-mi spune aşa! -vrând să ies-
Mă prinde cu o mână de mijloc şi mă scutură puţin.
Jorge: M-am schimbat!
Eu:...-dând negativ din cap-

>>Din perspectiva lui Jorge<<

A ieşit plângând din casă. Ştiam că aşa va reacţiona şi de aceea nu am vrut să îi spun decât după ce va afla de pariu şi mă voi despărţi de ea. emoticon unsure De ce simt un cuţit în inimă când mă gândesc că ne vom despărţi?
Marco-venind din spatele meu-: Ştiam eu că stăteai cu mine doar ca să fii ca mine.
Eu: Nu-mi face ziua mai proastă, te rog!
Marco: Cu asta, ai distrus-o! Parcă spuneai că eşti împreună cu ea. Acum sigur nu mai sunteţi.
Eu: Caracterul ei e destul de puternic, sigur va trece peste asta.
Marco: Nu o spune aşa, e femeie! O doare...
Eu: Ştiu, dar e diferită de celelalte.
Marco: Nu o cunoşti aşa bine.
Eu: O cunosc mai bine decât crezi.
Marco: Aşa ziceai şi cu Lodo, şi acum e supărată pe tine.
Eu: Eh, îi va trece.
Marco: Nu e aşa uşor. E foarte supărată pe tine. Chiar îmi spunea că se gândeşet să îi spună Martinei adevărul.-accentuând ultima propoziţie-
Eu: Ce? .... Nu, nu, nu! Opreşte-o!
Marco: Ştii că nu o va face,nu?
Eu-oftând-: Poate Tini avea dreptate. Nu ştiu să iubesc!
Marco: Şi cu Lara ce a fost?
Eu: Poate... Magie sau un miracol.
Marco: Fiecare dintre noi ştie să iubească. Trebuie doar să găseşti persoana potrivită căruia să-i dăruieşti acea iubire.
Eu: Şi dacă nu ştii care e persoana?
Marco: Atunci, persoana nu există pentru tine?
Eu-uitându-mă la el-
Marco: Stai liniştit. Mi-am dat seama că Martina ţi-a căzut cu tronc. Şi apropo, în discursul pe care l-ai ţinut mai devreme, ai uitat să menţionezi că fata pe care a luat-o Jake era iubita ta! -strigând ultimele 2 cuvinte-
Eu: Ne-ai ascultat conversaţia? -.-
Marco: Doar partea în care vorbeai tu emoticon colonthree
Eu: Lasă-mă singur!
Marco: Şi eu locuiesc aici.-dând încontinuu din cap-

>>Din perspectiva Martinei<<

Mi-a zis-o aşa... de parcă juca într-o piesă de teatru. El chiar nu îşi dă seama că am şi eu sentimente? Cum să îmi spună în faţă că a violat fete? Şi-a bătut joc de ele şi le-a lăsat ca un gunoi... emoticon cry Ar fi putut face asta şi cu mine, poate ăsta era şi scopul lui de la bun început. Nici nu mai ştiu dacă suntem împreună. Eu îl iubesc, dar nu ştiu ce simte el pentru mine. De ce e viaţa aşa nedreaptă? Întâlneşti pe cineva şi afli de ce totă lumea îl consideră rău şi .... un demon. Asta e, un demon care răneşte îngeri.

Lodo: Tini? Eşti acasă?-bătând în uşă-
Eu: Intră!-suspinând-
Lodo: Ce ţi s-a întâmplat?
Eu: Jorge... mi-a spus toate lucrurile oribile din trecutul lui...
Lodo: Oh, credeam că ţi-a spus asta înainte să fiţi împreună.
Eu: Nu, nu mi-a spus nimic.
Lodo: Uite, Tini. El chiar te iubeşte şi s-a schimbat. Nu mai stă cu Jake sau Jerry.... nu mai face ce făcea.
Eu: Se presupune că îl cunoşti, te cred dar am şi eu bănuieli. Inima îmi spune să nu te ascult.
Lodo: Inima ta crede că Jorge e rău, dar gândeşte-te! Eu şi Marco nu îţi spunem degeaba că nu e un om rău.
Eu: Ştiu.
Lodo: Atunci, ce mai aştepţi?
Eu: Ar trebui să fac eu primul pas?
Lodo: Jorge e cam.... timid emoticon unsure
Eu: Îl consideri timid? Jorge Blanco e timid?
Lodo: Da, mai timid ca Marco ^.^ Sau ca mine emoticon unsure
Eu: Timiditate şi Lodo în acelaşi timp nu prea se potriveşte.
Lodo: Asta spui acum trebuia să mă vezi în eram în clubul de teatru al şcolii :)) -râzând-
Eu:-chicotind-
Lodo: E frumos să fii fericit, nu?
Eu: Normal.-lovind-o prieteneşte-
Lodo: Şi vrei să fii fericită tot timpul?
Eu: Oricine îşi doreşte asta...
Lodo: Atunci dute la el.
Eu: ....
Lodo: Îhî emoticon smile Hai!
Eu: Huh, mă duc emoticon colonthree

>>Din perspectiva lui Jorge<<
Eu: Sunt un idiot. Sunt un idiot. Sunt un idiot. Sunt un idiot.-lovindu-mă încontinuu cu capul de tocul uşii-
Marco: M-am prins de acum cinci minute :|
Eu: Scuze, nu mai rezist. Trebuie să mă descarc.
Marco: Nu pe tocul uşii. E scump lemnul în ziua de azi... să nu mai spun de o operaţie la cap.
Eu: Sunt tare de cap.
Marco: Oh, poţi să o mai zici o dată.
Eu: SUNT TARE DE CAP!-dând din umeri-
Marco: Încă o dată ^.^
Eu: Nu, nu o mai zic.
Marco: Ştii ce spun eu?
Eu: Huh?
Marco: Dute la ea!
Eu: Ce? Nu!
Marco: Ba da! -punându-se lângă uşă, jos-
Eu: Şi ce să-i spun? -aşezându-mă lângă el-
Marco: Că nu poţi trăi fără ea. Că e tot ce ai mai scump pe lume... dulcegării...
Eu: Marco, dă-mi voie să-ţi spun ceva.
Marco: Orice- sughiţând-
Eu: Chiar şi când eşti beat eşti deştept.-bătându-l pe umăr-
Marco: Mersi :3Fac tot ce pot. Sunt ceea ce vreau .-întinzându-şi braţele-

A exagerat puţin, poate nu trebuia să-l enervez aşa tare. Lodo o să facă urât când va vedea în ce stare l-am adus. dar mie îmi pasă doar să fiu în regulă cu Tini.
Deschid uşa şi Tini era în faţa mea gata să mă lovească ca pe o uşă emoticon confused_rev Când îşi dă seama că i-am deschis sare în braţele mele şi mă strânge tare din spatele cefei.
Tini: Te iert.
Eu: Nu mi-am cerut scuze.
Tini: Oh....-retrăgându-şi mâinile-
Eu: Dar îmi pare rău. emoticon unsure Suntem în regulă?
Tini: Ahâ emoticon colonthree -dând aprobator din cap-
Eu: Haide, să mergem în camera mea!-prinzând-o de talie-
Tini: Unde vroiai să te duci? -intrând-
Eu: La tine, Marco m-a trezit la realitate.
Tini: Şi p emine, Lodo.

Marco-rezemat de uşă-: Lodo? Unde-i bunăciunea?-sughiţând-
Tini: Marco? Tu eşti?
Eu: Mda.. el e.
Tini: Ce i s-a întâmplat?
Eu: Îţi spun în cameră.-trăgând-o după mine-
Martina se uita în continuu la Marco. Nu prea ai ocazia să îl vezi aşa. Doar eu l-am văzut. Ultima oară s-a îmbătat l aziua de naştere al lui Jake, unde eu am avut grijă de el -.-
M-am aşezat cu Martina pe pat şi ea s-a aşezat cu capul pe pieptul meu. Mi-am pus mâna în jurul ei şi s-a strâns în jurul meu. Îmi analiza camera, colţişor cu colţişor. Sper că posterele cu trupele rock nu ies în evidenţă prea tare!
Tini: Deci, ce a păţit Marco? Mi se pare de treabă, nu l-am mai văzut aşa.
Eu: Nici nu ai să-l mai vezi. L-am enervat azi şi trebuia să-l liniştesc într-un fel. Ţipa prea tare la mine.
'Flash back'

Marco: Eşti un nemernic! Mai ştii ce mi-ai făcut mie şi lui Lodo? Huh?
Eu: Ia de aici, te aujută se te calmezi.-dându-i un pahar cu o băutură transparentă-
Marco-dând paharul pe gât şi trântindu-l pe masă-: De ce, mă? De ce? Nu am putut să îmi aleg un prieten bun, te-am ales pe tine şi mi-am ruinat viaţa.
Eu: Poate ar trebui să îţi dau o doză mai mare de medicament, să te calmezi mai repede O_O -turnându-i mai multă vodcă în pahar-
Marco-făcând la fel şi cu paharul ăsta-: Poate ar fi trebuit să fiu mai dur cu tine! Să te bat. -ameţind şi devenind mahmur-
Eu: Mai ia, Marco. Îţi va face bine.
Marco: Mersi! -luând sticla-
A băut-o pe toată dintr-o înghiţitură şi s-a ridicat de pe scaun. L-am ajutat puţin să se aşeze pe canapea şi a început să clipească rar.
Eu: Azi am dat-o în bară rău.
Marco: Vrei un sfat?
'End flah back'

Tini: Ciudat... emoticon confused_rev
Eu: Mda.. foarte ciudat.
Tini: Ce vei face când îşi va reveni?
Eu: Suport.. consecinţele, cred O.o-făcând pauză între cuvinte-
Tini: Mult noroc. La cum îl ştiu pe Marco, îţi va ţine o predică.
Eu: Şi Lodo îmi va ţine una, dacă află.
Tini: Lodo e o fată bună!
Eu: Mai bună ca tine?
Tini: emoticon colonthree -roşind-
Eu: Ce culoare drăguţă au obrajii tăi! :o3
Tini: Roşesc des.
Eu: E o calitate, nu un defect.
Tini: Ce vom face cu Jerry? Îl voi vedea în fiecare zi...
Eu: Cred că voi veni cu tine în fiecare dimineaţă la Academie.
Tini: Nu poţi face asta.
Eu: Găsim noi altă soluţie. Rezolv eu.
Tini: Nu fă nimic prostesc, te rog. Nu te du la Jake! -ridicându-şi capul-
Eu: Îţi promit. -sărutându-i nasul-
Tini: Nici eu nu vreau să păţeşti ceva emoticon unsure
Eu: Nu îmi poate face nimic.
Tini: Dacă îţi va face ceva, îi voi omorî!
Eu: Eşti prea inocentă ca să omori pe cineva :))
Tini: Aşa crezi tu.

>>Din perspectiva Martinei<<

Eu: Mergem în grădină, te rog? emoticon colonthree
Jorge: Sigur emoticon colonthree E locul meu preferat.
Eu: Şi al meu.-ridicându-mă de pe pieptul lui-
Jorge: Ştiam.
Îl iau de mână şi îl trag după mine prin living.
Lodo-ridicând un deget-: Jorge?! emoticon upset
Jorge: Mda.. Ce? -întorcându-şi capul-
Lodo: Ţi-am zis să nu mai aduci băutură în casă!
Jorge: Şi eu cu ce-l mai liniştesc pe Marco?
Lodo: E vina ta, suporţi asta. Nu ţipa la tine degeaba. Ar trebui să-ţi dai seama că îţi vrem binele.
Jorge: Mdea, ştiu.
Eu:-dându-i un cot în stomac-
Jorge: Ce? -şoptind-
Eu: Comportă-te frumos cu ea! -şoptind-
Jorge: E Lodo, orice aş spune nu rezolvă nimic-
Lodo: Vă aud -.-
Eu: Scuze, Lodo! Noi suntem în regulă, sper că şi Marco va fi la fel mâine...
Lodo: Mda... mâine. Haide, Marco! La somnic.-ajutându-l să se ducă în cameră-
Jorge: A ieşit bine.-dând din cap-
Eu: Haideee! emoticon colonthree emoticon heart -trăgându-l prin spate-