Îngeri și demoni.Capitolul 10- Întunericul pune stăpânire pe mine
Marco-intrând n bucătărie-: Hei, frate! Ce....?
Eu: Ce mai vrei şi tu? emoticon upset Nu mai am chef de o altă morală, ştiu că nici ţie nu-ţi convine că m-am băgat în rahatu' ăsta cu Jake, dar chiar am nevoie de o singură personă să mă susţină. Cer prea mult? -vorbind repede şi trântindu-mi mâinile pe masă-
Marco: ....mâncăm în seara asta? emoticon confused_rev
Eu: Lasă-mă singur!
Marco: Lasă-mă tu să mănânc. Ştiu că vrei să te susţinem, dar e greşit ce faci.
Eu: Taci şi mănâncă! emoticon squint
Marco-punându-mi mâna pe umăr-: Eşti prietenul meu cel mai bun, dar eşti un prost :|
Eu: emoticon squint
Marco: Greşesc? emoticon confused_rev
Eu: Mnu.. ai dreptate! Urăsc că aveţi dreptate, dar oameni buni, vedeţi-vă de-ale voastre! >.<-ridicându-mă şi plecând-
Marco: Aşa ai făcut întotdeauna. Ai fugit de adevăr, Jorgito. :|
>>Din perspectiva Martinei<<
Întunericul îşi face simţită prezenţa în casă şi mă face să tremur şi mai tare. Sunetul unei vaze căzând jos mă face să tresa şi să mă opresc. Aud o respiraţie, şi apoi o simt în ceafa mea.
Eu: Cine e? -cu o voce răguşită şi plină de teamă-
Se aude doar un chicot, venind din spatele meu. Tremur şi mai tare când simt cum îmi trasează o linie de-a lungul spatelui.
-Nu te teme. -o voce pe care nu o disting-
Eu: Cine eşti şi ce vrei? -întorcându-mă cu faţa la persoana respectivă-
Disting prin întuneric 'un munte de om' stând în faţa mea. E mult mai înalt decât mine şi pare foarte puternic. Ochii verzi îi strălucesc la lumina becului de pe stradă. Încerc să fug dar braţele lui puternice mă prind de umeri şi nu mai sunt cababilă să mă mişc decât să mă zbat şi să gâfâi.
-Hai să ne distrăm! :o3
Eu: Nu vreau să mă distez! emoticon upset -zbătându-mă-
-Mulţumesc, Jerry! Poţi să pleci acum.-se auzi vocea inconfundabilă a lui Jake venind dinspre uşă-
Jerry-dându-mi drumul-: Bine, şefu'.
Şi iese bătând palma cu Jake. Aprinde lumina şi îi pot vedea ochii roşii probabil din cauza tutunului.
Eu:'Şefu'? emoticon confused_rev
Jake: Nici nu-ţi imaginezi.... :))) -venind mai aproape- Cum o duci?
Eu: Jake....
Jake: Da, aşa mă cheamă emoticon grin
Eu: Ce mai cauţi aici?
Jake: Ce caut... ce caut.. Oare ce caut, Tini? -rânjind-
Eu: Ce mai vrei de la mine?
Jake: De ce crezi că vreau ceva de la tine? Nu am nevoie de ceva de la tine! Eu te vreau cu totul.-apropiindu-se-
Eu: Şi eu vreau să mă laşi în pace, dar nu obţinem întotdeauna ce vrem.-prinzând curaj-
Jake: Nu, greşeşti! Eu obţin întotdeauna ce vreau.-mângâindu-mi obrazul cu vârful degetelor-
Eu: Şi ce vrei?-ferindu-mi capul-
Jake: Vreau multe. Mult prea multe. Dar în special, vreau o şansă emoticon colonthree
Eu: O şansă la ce?
Jake: La inima ta.-învârtindu-se în jurul tău-
Eu: Jake, ţi-am zis deja să mă laşi în pace. Nu mai vreau să am vre-o legătură cu tine. Uiţi ce mi-ai făcut în seara aia,huh?
Jake: Eram doar nervos şi nu m-am putut abţine.-jucându-se cu o şuviţă din părul meu-
Eu: Minţi!-dându-l la o parte - Aşa ai făcut de când eram copii. Crezi că nu mă pot apăra de tine? Că nu poţi ţine la distanţă? Ei bine, află că te înşeli. Afară din casa mea, Moore! -ţipând-
Îmi aruncă o privire urâtă şi pleacă. Când a închis uşa am auzit cum a zis încet şi răzbunător 'Verdas'.
Nu credeam că îi pot ţine piept în felul acesta, dar îmi place 'noua eu'. Cea care nu se lasă călcate în picioare de un băiat, mai ales de unul pe care îl cunosc şi mi-a fost prieten. A fost frumoasă perioada în care eu şi Jake am fost împreună. A fost prima mea iubire şi cu el am avut primul sărut. Primul e cel mai special, nu? Păcat că el nu e băiatul special. emoticon unsure Când l-am văzut cu fata aia , şi cuvintele care mi le-a spus am crezut că totul e o glumă. Că după câteva minute îmi va spune 'E în regulă, Tini. A fost doar o glumă. Ştii că te iubesc mai mult decât soarele îşi doreşte să fie printre stele', cum obişnuia să îmi spună. Avea un limbaj înţelept şi era cel mai deştept tip pe care îl cunoaşteam. Mă ajuta să nu rămân corijentă la matematică şi îmi recomanda cele mai bune lecturi. În fiecare week-end mergeam la bunicii lui, la fermă. Îi adoram bunicii, la fel cum mă adorau ei pe mine. Nu făceam altceva dect să fim totul unul pentru altul, dar s-a dovedit a fi o simplă idilă adolescentină. Mama era tot timpul împotriva lui pentru situaţia din familia lui. Era un dezastru.
Sper că voi şterge aceste amintiri. Sau îl voi şterge pe Jake din ele. Cum a putu să pună pe cineva să mă prindă? Asta e patetic, dar tipic Jake.
'Dimineaţă'
Îmi fac rutina de dimineaţă şi îmi beau nelipsitul ceai în living. E o obişnuinţă să bată cineva la uşă şi sigur este Lodo.
Eu: Lodo, dacă eşti tu ştii deja că poţi să intri.-strigând-
În secunda următoare Lodo mă îmbrăţişa strâns şi îşi vărsa lacrimile pe umărul meu.
Eu: Lodo, linişteşte-te! Ce s-a întâmplat?
Lodo: Marco... emoticon cry
Eu: Oh, Doamne! E bine, ce s-a întâmplat?
Lodo: Da, cred că el e mult mai bine decât mine.-ştergându-şi lacrimile- M-am certat cu el!
Eu: Ce? De ce?
Lodo: Ne-am certat din cauza lui Jorge! Îi lua apărarea pentru ceva grav.
Eu: Ce a făcut?
Lodo: Doar , era nervos ţi a început să înjure şi să distrugă lucrurile din casă. Aseară... târziu. emoticon unsure
Eu: Cred că a avut un motiv bn să facă asta. Oricum Lodo, nu cred că e aşa de grav. Doar şi-a ajutat prietenul, nu te va lăsa pe tine pentru Jorge.
Lodo: Crezi?
Eu: Nu cred. Ştiu că aşa e. De câte ori nu v-aţi certat din cauza lui? E doar un capriciu... va trece.
Lodo: Nu ştiu ce să spun... Părea foarte nervos.
S-a aşezat pe canapea i-ar eu m-am lăsat în jos, în faţa ei şi i-am cuprins mâinile.
Eu: Va fi bine, serios. E Marco, îi trece lui.
Lodo: Nu ştiu.. vreau să fiu singură!
Eu: Bine, vrei să rămâi aici şi plec eu?
Lodo: Nu. Mă duc în parc, mă găseşti acolo dacă ai nevoie de mine. -ridicându-se-
Eu: Bine. Să ai grijă de tine, da?
Lodo: Voi avea.-ştergându-şi ultima lacrimă şi ieşind-
Cred că Verdas a făcut ceva rău de data asta. Nu reacţionează aşa la lucruri simple şi mai ales după ce a stat cu mine aseară. Mai bine aş rezolva asta, pentru Lodovica. Şi iată-mă din nou în faţa casei 302. Bat uşor la uşă şi aştept să mi se deschidă. Trec deja 30 de secunde şi nu aud nici-un 'Intră, e deschis' sau 'Vin imediat'. Aşa că intru. Deschid uşor uşa din lemn şi îmi scot uşor capul de după ea. Imaginea din faţa mea îmi dă o stare de tristeţe dar şi de bucurie pentru că aveam dreptate emoticon colonthree
Marco stătea pe mica canapea roşie cu mâinile în cap şi când m-a văzut, a tresărit .http://data2.whicdn.com/
Marco: Lodo? Zi-mi că e bine!
Eu: Da, e bine.-intrând-
Marco: Ah, cât mă bucur! Mi-am făcut griji!
Eu: Ştiai că va veni la mine? -aşezându-mă în dreapta lui-
Marco: Nu ştiu multe despre tine, dar ştiu că întotdeauna va veni la tine dacă a păţit ceva.
Eu: Oh, cred că Jorge a făcut ceva rău....
Marco: Uite, Tini... Jorge a greşit şi încă greşeşte dar nu e rău! Am vrut să îi arăt asta Lodovicăi pentru că eu îl cunosc cel mai bine. Şi chiar dacă ascunde asta, el are suflet.
Eu: Te cred. Ştiu că nu e rău emoticon unsure
Marco: acum, ai putea să îmi spui unde e? Chiar nu mai rezist!
Eu: E în parc, a vrut să fie singură.
Jorge-ieşind din camera lui, cred-: Martina?
Eu: Da? emoticon confused_rev
Jorge: Oh, doar ţi-am auzit vocea . Marco, ce faci?
Marco: Mă duc în parc. Să fiţi cuminţi :> -luându-şi o jachetă-
Jorge:-aruncând cu o pernă după el-
Eu: :)))
Se aşează în locul unde a stat Marco şi îşi sprijină coatele de genunchi.
Jorge: Înainte să spui ceva, chiar nu am vrut să se certe.
Eu: Nu vroiam să spun nimic, dar dacă insişti...
Jorge: Nu. Te rog, nu!
Eu: Bine :)) -chicotind-
Jorge: Legat de aseară... ştii, eu nu...
Eu: Aseară a fost Jake la mine.
Jorge: Ce? Ţi-a făcut ceva? -agitat-
Eu: Nu, l-am dat afară.
Jorge: L-ai dat afară? Şi el a ieşit de bună-voie?
Eu: Pui cam multe întrebări :|
Jorge: Scuze, vreau doar să ştiu ce a vrut.
Eu: Ca de obicei. Şi da , l-am dat afară.
Jorge: Aşa de uşor a fost?
Eu: Nu, nu a fost uşor deloc. Întâi a pus pe cineva să mă prindă, cineva necunoscut. Atunci am fost speriată.
Jorge: A pus pe cineva să te prindă? emoticon confused_rev
Eu: Da, îi zicea Jerry, parcă. Şi acel Jerry îi zicea lui Jake 'şefu'. emoticon confused_rev
Jorge: Scuză-mă un moment, dar am ceva treabă de rezolvat. -ridicându-se-
Eu: Oh, da. Nici nu ştiu ce mai caut aici.
Îl las pe Jorge să îşi facă clasica 'treabă' şi mă duc înapoi în casă. Tot timpul m-am întrebat ce treabă are el tot timpul, şi cred că asta are de-a face şi cu Jake.
Şi sper că Lodo şi Marco se v-or împăca. Defapt nici nu sunt certaţi dacă ei încă se iubesc emoticon heart Iubire adevărată . Eu nu v-oi avea parte de aşa ceva emoticon unsure Cred că sunt predestinată singurătăţii emoticon frown Mă şi imaginez bătrână, stând în casa asta şi pictând tablouri cu stejarul bătrân.
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Nu am putut să-i spun Martinei că defapt m-am certat cu Marco, apărând-o pe ea. emoticon unsure Jorge nu vrea să renunţe la pariul ăla idiot şi eu nici nu mai ştiu ce să fac. Am minţit-o pe Tini, nu sunt în parc. M-am dus la cafeneaua unde eu şi Marco am avut prima întâlnire. Ştiam că îi va spune unde sunt şi vreau să văd cât rezistă fără mine. Mereu i-am dat dreptate în legătură cu Jorge că nu e un om rău, dar nici un înger nu e.
Mai iau o înghiţitură din ceaiul meu şi îi fac semn chelnerului să îmi aducă nota. Plătesc şi acum chiar mă îndrept spre parc. E minunat să privesc cerul printre crengile copacilor emoticon colonthree Să aud râsete de copii :> Îmi aduce aminte de copilăria mea, alături de Ludmila. Nu a fost cea mai bună prietenă dar a fost prezentă în toate momentele importante din viaţa mea. emoticon kiki Acum s-a dovedit a fi o prietenă adevărată, dar nu o poate întrece pe Tini. Ea are ceva ce nici-una dintre toate prietene mele nu au avut vreodată. Inocenţă. E aşa firavă şi delicată, încât îţi vorbeşte din inimă. emoticon colonthree
-Lodovica! emoticon heart -aud vocea lui Marco din spatele meu-
Eu-întorcându-mă: emoticon unsure Marco...
Marco: Lodo, iartă-mă! emoticon heart Am fost un idiot să fiu de partea lui Jorge. Ştii că tu eşti tot timpul în mintea mea şi că nu voi lăsa prietenia ta, pentru cea a lui Jorge. Când am făcut pasul ăsta de a ne muta împreună, ţi-am zis că v-or fi şi certuri şi v-om trece împreună prin toate, ok? -ţinându-mă de mâini-
Eu: Nu am fost supărată pe tine, nu-ţi cere scuze! A fost şi vina mea...
Marco: Nu mai contează a cui a fost vina.-sărutându-mă- Haide acasă!
Eu: Nu putem să mai stăm? emoticon colonthree
Marco: Ai dreptate. Oricum i-am lăsat pe Jorge şi pe Tini singuri acasă :o3 emoticon heart
Eu: Doar nu îl ajuţi pe Jorge cu planul, nu?
Marco: Nu, doar vreau să-l fac să se îndrăgostească de ea. Aşa îi va părea rău. emoticon colonthree
Eu: E o idee genială, dar cum îl facem să o placă? -mergând, ţinându-ne de mână-
Marco: Vedem noi, dar ăsta rămâne secretul nostru, bine?
Eu: Secretul nostru! :o3
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Ajung în locul în care trebuie să mă întâlnesc cu Jerry şi să îmi dea detalii de aseară. Jake joacă murdar, am să joc şi eu la fel. Printre blocuri îşi face apariţia Jerr şi nu pare prea fericit.
Jerry: Ce mai vrei Verdas? emoticon squint
Eu: Jerr, ce te-ai schimbat! De când nu ne-am văzut... :o3
Jerry: Treci la subiect!
Eu: De ce te-a pus Jake să intri în casa Martinei?
Jerry: Să mă asigur că nu fuge.
Eu: Şi de ce, totuşi...
Jerry: Pariul -.- Eşti mai prost decât credeam!
Eu: Vrei să mă ajuţi cu ceva?
Jerry: Pa, Verdas! -întorcându-se-
Eu: Te plătesc! emoticon grin
Jerry: Jake face mult mai mult emoticon sunglasses -plecând-
Eu: 'Jake face mult mai mult' emoticon squint -imitându-l-
Acum trebuie mai mult ca nici-o dată să câştig pariul. Le voi arăta tuturor că sunt mai bun decât Jake şi o v-oi recâştiga pe Lara. Cât despre Martina, nu mă va mai interesa după ce câştig. Poate să se arunce în mare sau din avion -.-
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu