"Iubrea mea,azi fara tine a fost oribil,dar sper ca o sa merite această despărțire,pentru ca in curând vei afla care e surpriza ta. Lasa-l pe Diego sa te lege la ochi cu o esarfa si sa nu trișezi :)) si urmeaza-l.
Ne v-om revedea in curând!
Leon Blanco"
~~~~
Am făcut întocmai cum a zis Leon,m-am lăsat legată la ochi de Diego si am fost pusă pe bancheta din spate intre Amanda si Leul gigantic iar Francesca stătea in fata!
Astea doi trebuie sa fie împreună altfel nu stiu ce fac!
Doamne faza asta cu bilețelele a dat roade,nu m-am gândit deloc la problemele care m-au bântuit in ultimele doua trei zile. Iar acum singurul lucru la care ma mai pot gândi este Leon si ce are de gând sa pregătească.
In sfârșit mașina se oprește si pășesc ajutata de Amanda afara din ea. Nu stiu unde sunt,nu vad nimic prin esarfa asta de cașmir.
De o mana sunt ținută de Ama si de cealaltă de Fran, iar Diego presupun ca era la 2-3 pasi in fata mea pantru ca i-am auzit vocea de câteva ori spunadule fetelor un "La stânga"," Aveți grije sa nu se împiedice , ca ma omoară Leon ".
Simt cum prietenele mele se opresc brus si la fel fac si eu. Diego ma ia de umeri,de unde stiu ca e el? Simplu parfumul lui. Asa ma ia de umeri si ma împinge ușor in fata apoi ma oprește.
Îmi desface eșarfa si aceasta cade ușor de pe ochii mei. Deschid ochii chlipind repede si vad in fata mea un culoar format din " perdele" de instalații albe de o parte si de alta iar pe jos un covor roșu care se întindea pana na în celălalt capăt in care era o masa frumos aranjată si undeva lângă ea era Leon.
Recunosc imediat locul,era parcul in care eu si Leon am venit puma data,si era fix locul in care era sa ne sărutam la apus daca Adrian,acel copit n-ar fi căzut. Nu-mi vine sa cred ca mi-a făcut aceasta surpriză si a aranjat locul asta in felul asta.
Ma uit in spate dar Diego dispăruse. Pășesc in lumina "perdelelor" ce luminau de o parte si de alta a mea în întunericul serii si simt ca drumul pana la iubitul meu nu se mai termina,era infinit.
Ajung într-un final la masa frumos aranjată si pot sa-mi aud bătăile inimii. Sunt copleșita de emoții când il vad pe Leon îmbrăcat in costum [la fel ca in poza din colaj] cu parul ala perferfect si cu zambetul lui inimaginabil.
Ia trandafirul roșu de pe masa si mi-l întinde. Il iau de parca ar fi primul trandafir primit vreodata si sincera sa fiua înainte de Leon n-am primit flori decât de la băieții din clasă de 1 martie si aia nu se pune pentru ca au dat la toate fetele.
Zâmbesc divin când se apropie si-mi ia mana dreapta in palma lui si-si impleteste degetele cu ale mele. Îmi duce mana la gura sa si o săruta apăsat dar in acelas timp cu atata ardoare si dragoste.
Ochii mi se umezesc si lacrimile nu întârzie sa apără. Șiroaie peste șiroaie sunt pe fața mea si continuă sa curgă.
Leon:Nu mai place,iubito, nu ai de ce. -zice Leon si-mi șterge cu degetele sale lacrimile.
Eu:Plâng de fericire! Sunt asa fericită ca sunt cu tine acum,si ca ai făcut asta doar ca eu sa trec peste cele întâmplare.-spun vu lacrimi in ochi apoi il îmbrățișez strâns.
Ne despărțim din îmbrățișarea care dura deja de câteva minute bune,ne-a fost asa dor unul de altul si am stat despărți doar o zi,si ne sărutam pasional lăsând toate frustrările noastre sa se evapore.
Ma ajuta sa ma asez pe scaun,ce gentalman,si apoi se așeza si el. Luna deja răsărise si se ogildea perfect in lacul din parcul nostru alaturi de instalațiile albe care te duceau într-o lume de basm.
Sunetul viorii răsuna in liniștea noptii. Totul era asa de romantic. Masa era aranjata in nuanțe de argintiu si auriu potrivindu-se de minune cu locul. Florile de pe ea erau niste crini,vai cat ador crinii cred ca sunt floriile mele preferate,bine după trandafiri care înseamnă altceva.
Viorile se opriseră dar începuse o alata melodie, nu se poate e Te creo,am înregistrat melodia asta in vacanta de primăvara dupa ce Leon a gasito scrisa la spatele caietului meu de mate.
Nu-mi vine sa cred ca a făcut asta si cum a facuto? Adica se aude asa de bine sigur a aranjat sa se instaleze ceva special,ca la concerte.
Exact in clipa in care se aude pe melodie "Te quiero" ne privin fix in ochi iar cuvintele "Te iubesc!" ies fara pic de efort!
Am macat cel mai bun somon din viata mea si alte chestii care nu pot sa le pronunț numele,alaturi de un vin roșu sec. Era delicios dar nu mai delicios ca buzele iubitului meu. Ma aplec peste masa si-mi lipesc buzele de buzele lui.
Vine desertul,erau doua prăjituri una pentru mine si una pentru Leon învelite in ciocolată alba si neagra. Nu ma pot abține si-mi înfulec din prăjitura mea cat ai clipi. Ma uit la prăjitura din fata lui Leon care abea o atinsese si parca citindu-mi gândurile rupe cu lingurița o bucățică du ea si întinde mana pentru a mi-o baga in gura ca la copii mici.
Deschid gura si simt iar gustul dulce al ciocolatei albe combinat cu cel amărui al ciocolatei negre.
Vântul începuse sa bata iar rochia cu care eram îmbrăcată nu ma ajuta de loc sa nu îngheț de frig.
Iubitul meu observa ca tremur de frig si se ridica de oe scaunul lui venind lângă mine dandu-si sacoul jos si punadu-mi-l pe umeri.
Eu:O sa iti fie frig ia-l înapoi!
Leon:Si sa te las sa îngheți? Nici vorba!
Eu:Dar...
Leon:Niciun dar
Eu:Urăsc când faci asta!
Leon:Si eu iubesc când faci pe supărata.
Eu:A deci nu ma iubesci când nu sunt supărată?
Leon:Nu. Eu te iubesc oricând si necondiționat. Te iubesc când plângi,când râzi, când ești trista când ești fericită,cand ești bolnavă,când...
Il întrerup din a mai zice ceva cu un sărut ,un sărut apăsat in care il il musc de buza inferioară si-i spun.
Eu:Si eu te iubesc in toate privințele, te iubesc cred ca de când m-ai adus aici pima oara doar ca nu mi-am dat sema.
Fruntiile noastre erau lipite unele de altele,la fel ca nasurile noastre iar respirațiile noastre greoaie erau singurele care se mai auzeau in acea liniște care se făcuse.
Ma ia un brate in stilul miresei si merge cu mine spre lac unde este o barca si un șofer sau dela de conduce gadile niciodată n-am știut cum se numește.
Urca in barca cu mine in brate si apoi cel care conducea barca începe sa vâslească. Era o barca cum sunt acelea fin Viena,trebuie sa știți cum arată. Ma intreb cum a făcut rost, dar îmi retrag imediat întrebarea din cap amintindu-mi ca iubitul meu nu este oricine ,ci este moștenitorul imperiului Blanco.
Barcagiul, asa mi-a spus Leon ca se numește, începe sa cante o balada sau cum s-o numi. Zici ca suntem in Viena, atât de frumos e. Buenos Aires o micuța Viena.
Eram lipita de abdomenul lui Leon care ieșea foarte bine in evidenta prin cămașa mulata alba pe care o purta.
Eu:Ma simt atât de bine cu tine. Ești aerul meu. Fără tine n-asi mai putea sa respir!-spun privindu-l fix in ochii lui caprui-
Își îngropa fața in parul meu si-si lipește senzual buzele umede de lobul urechii mele soptindu-mi
Leon: Îngerul meu!-sporește răgușit-
Coboară cu buzele depunând săruturi umede pe baza gatului meu dezmierdandu-l. Se oprește brusc si-mi mângâie obrazul cu dosul palmei apoi ma săruta blând si dulce gadilandu-mi limba la fiecare atingerea a sa.
Dup ce rupem sărutul ne îmblătisem si stim ca in momentul asta ca , cuvintele nu-și mai au rostul.
Se întinde si ia un lampion de pe partea cealaltă a barciii,iar in toate acest timp barcagiul nu s-a oprit fin cântat.
Leon:Am luat doar un lampion pentru ca ca sunt sigur ca avem aceeași dorință.
Dau din cap afirmativ si-l ajut sa aprindă lampionul. Fiecare il tine de cate doua colțuri, ce ma bucur ca n-a luat dela roșu si in formă de inimă era prea romantic pentru amândoi. Noi înainte sa fim iubiți nu eram asa cu dulcegăriile cel puțin eu nu eram,dar sunt sigura ca nici Leon nu era băiatul atent cu fetele sau asa ceva. De cemai dragostea schimbă oamenii,îi face mai buni,îi face sa vadă in orice o parte bună.
Asa cum a fost la mine,dragostea mea pentru Leon ma ținut puternica si ma făcut sa nu clachez zilelea asta când practic toată viata mea a luat o întorsătură neprevăzută, când părinții mei au decis sa divorțeze.
Leon:La trei spunem dorința si-i dam drumul.
Dau din cap afirmativ si astept ca Leon sa înceapă numărătoarea.
Leon: 1....2....
Eu&Leon:... 3. Împreună pentru totdeauna!
Rostim la unison lăsând lampionul să-și ia zborul, iar pe chipurile noastre intiparindu-se niste zâmbete largi si fericite.
→→→ACASĂ←←←
Toate luminile erau sinteze,ceea ce înseamnă ca nimeni nu era acasa. Mama inca nu se mutase la Leon,se va muta peste câteva zile,iar Greta se pare ca nuprea mai da pe acasă,oare și-a găsit vre-un iubit!
Chicotesc in sinea mea la acest,iar buzele mi se arcuiesc in sus formând un zambet amuzant.
In acest moment eram in baratele leuțului meu. STAI!!! Am uitat de leul si păpușa cumpărate din mall si toate hainele, oare ce-a făcut Diego cu ele. E oricum o să-l iau mâine la școală la întrebări despre asta si despre subiectul Diecesca. Si nu va gândiți ca Fran o sa scape ca nu-i asa,o sa vedeți voi! :)))) muhahamuhahamuhaha ras malefic
Fum spuneam eram in brațele lui Leon, insistase sa ma ia in brate chiar din mașină, eram pe aleea ce ducea la intrarea principală a vilei si mai aveam doar câțiva păiși si intram.
Nerăbdător ca de obicei,Leon,nu mai are răbdare si ma izbește de ușe sarutandu-ma pasional si managaindu-ma pe șolduri ,coapese ,picioare,peste tot *-*
Ma tine cu o mana in timp ce-și îngropa fata in sănii mei mare parca nu mai aveau loc in sutien si in decolteul rochiei.
Deschide într-un final ușa si o închide cu piciorul imediat, eu ajungând iar de unul din pereții holului. Sacoul care mi-l împrumutate era deja prea mut pentru ce avea el de gând sa facă asa ca zboara pe undeva prin living.
Urca scările cu mine in brațe sarutandu-ne mai pasional ca niciodată si simt cum sunt instinsa pe salteaua tare dar in acelas timp si moale.
Încep să-i desfac nasturii unul cate unul iar la fiecare nasture desfăcut ii aplic un sărut scurt pe buze.
Admir peisajul fin fata mea, nu mai puțin de 2 secunde pana când sunt ridicata in sus si mi se desface fermuarul din spate al rochiei pe care o purtam.
Îmi da pana la șolduri rochia si marie apreciativ când îmi vede sănii umflați care nu mai suportau sutienul.
Îmi musca fiecare sân in parte eu scâncind de durere dar si de plăcere si nici nu mai stiu când sutienul meu dispare de tot de tot de pe mine,de altfel nici el nu mai avea cămașa de un alb imaculat pe el.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu