Capitolul
27.
Si prostia loveste din nou
Vio:Acum poti sa ma lasi joS!!! *ajungand la o rascruce de drum*
Leon incepe sa rada si intr-un final ma lasa sa ating solul...Acum ne
uitam confuzi spre rascruce
Leon:Bine ,trebuie sa ne separam!
Vio:Ce ???In nici un caz nu merg singura!!!
Leon:de ce ?*razand*
Vio:Pentru ca sunt soricei ,bufnite ciori ,toate vietuitoarele ce ma
inspaimanta!!!!
Leon:Stai linistita ,nu or sa te manance
Vio:Nu ma ajuti deloc!
Leon:te duci pe acolo iar eu o iau pe aici! ok?
Vio:Bine dar dupa 10 minute de mers ,daca nu gasim nimic ,ne intoarcem
aici
Leon:Ok bafta!
Se apropie de mine ,imi i-a fata in palme ,si-mi lasa un mic pupic pe
frunte
Fosnetul frunzelor de sub picioarele mele ma facea sa tresar
cateodata.Ma uitam in stanga si in dreapta in cautare de lemne dar parca
se bagase in pamant.Un stol de pasari trec in graba pe deasupra mea si
deja ma apuca fiorii.Cate o veverita isi facea aparitia si ma facea sa
zambesc ,erau asa dragute.
Merg ce merg si gasesc o intreaga "rezervatie" de lemne.Nu pot sa le iau
pe toate ,cel mai bine ar fi sa merg inapoi si sa-l aduc pe Leon aici.
Imi refac inca o data drumul in minte apoi stanga-imprejur
Ajung la rascruce si o iau in directia in care o luase el.Pe aici nu
erau prea multe .Din cauza frigului nu se mai auzea nici un animalut
....totul era pustiu
Incep sa ma ingrijorez si imediat strig
Vio:Leon!!!!
Nu se auzea nimic ,doar ecoul .....nici un raspuns sau vreun fosnet in
semn ca m-a auzit.Repet actiunea dar nu se intampla nimic......incep sa
alerg ca sa-l prind pe Leon din urma...ma durea piciorul ingrozitor dar
asta nu conta acum....Super!Am ajuns din nou la o rascruce si am luat-o
la dreapta ....am alergat din nou aburii iesind din gura....
Dupa cateva minute mi-am dat seama ca m-am pierdut rau de tot .Habar
n-am cum sa ma intorc inapoi la rascrucea de unde am pornit ,sau sa
gasesc din nou lemnele ptr foc.
Incetul cu incetul se insereaza si ma gandesc ce o sa fac la noapte.O sa
fie foarte frig iar rochia imi acopera doar o treime din corp.Ma dau
batututa si ma asez jos,dupa ce imi formez un "pat" de frunze si ma
rezem de un copac.
Inchid usor ochii crezand ca o sa adorm si o sa uit de gerul asta.Bezna
s-a lasat peste padure si probabil doar un miracol ma mai poate salva
acum....
Scuze ca e scurt dar l-am scris la repezeala ptr ca am o prietena in
vizita si na....
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu