Inimile nostre bat in acelas ritm Capitolul 2 "Asi da orice pentru o inghetata Corso o_O =))))"

Inimile nostre bat in acelas ritm Capitolul 2 "Asi da orice pentru o inghetata Corso o_O =))))" -Lasa tigarea jos! Aud o voce de barbat,mi-era putin cunoscuta dar n-am putut s-o recunosc imediat. Ridic usor confuza capul si rabufnes la vederea celui din fata mea. Eu:Cine esti tu sa-mi zici asta? Il intreb eu nervoasa. -Nu te mai prosti,stim amandoi ca tu nu fumezi. Eu:Si ma rog de unde stii tu ca nu o fac? - Te-am vazut in baie,te duceai cu ei dar tu nu puneai gura pe tigare. Eu:Poate ca m-am apucat intre timp! -Violetta, nu-n cerca sa ma pacalesti, ce s-a intamplat cu tine? Ai plans... Eu:De unde-mi stii numele?-zic eu surprinsa- -Sa zicem ca am auzit-o pe prietena ta Amanda ca te stiga. Acum lasa aia jos. Eu:De ce Leon? De ce? Nu stii prin ce trec eu acum,n-ai de unde sa stii,nu din cauza ta se cearta parintii tai. Ochii mi se umezesc de lacrimile care nu mai incap,Leon se aseaza lannga mine si ma imbratiseaza deja,sacapasem tigare pe jos. Leon:Gata,linisteste-te, spune-mi ce s-a intampalt. -inca imbratisandu-ma- Eu:M-am saturat sa se certe,sa urle unu la altul si apoi la mine. Uneori simt ca eu sunt motivul lor de cearta,daca nu eram eu se desparteau si traiau fericiti,dar au ramas impreuna din cauza mea. -incep iar sa plang iar el ma strange si mai tare in brate- Leon: Nu mai plange -stergandu-mi lacrimile si privindu-ma in ochi- Stieu exact prin ce treci doar ca la mine e altfel. Parintii mei vin foarte rar acasa si nici atunci nu ma baga in seama,ma gandesc ca nu sunt asa important pentru ei. -lasand capul in jos- Eu:Sunt sigura ca esti cel mai important pentru ei,deasta muncesc atat ca sa ai tu tot ce vrei,sa nu depinzi de ceva sau cineva. Leon: Da Vio,dar macar tu esti norocoasa ii ai pe ai tai langa tine sa te ascute sa vorbeasca cu tine. Eu:Macar daca ar face asta,mai tot timpul la noi este o cearta continua, nici nu vrei sa stii. -lasnad capul in jos- Leon: Ce-ai putea sa fac ca sa te vad iar zambind? Ridic capul si-l privesc doua secunde,apoi un zambet imi patrunsa fata. Eu:Nu stiu dar in acest moment asi da orice pentru o inchetata Corso Leon:Haide! -intinzandu-mi mana ca sa ma ridic de pe trotuar- Leon zambeste nu-mi vine sa cred ca are un zambet asa frumos,n-am observat asta pana acum si nici ca face o gropita asa de draguta. Of Violetta uita-te la viata cum e,acum cateva zile tipu asta a dat peste tine si-l considerai cel mai arogant om din lume,iar acum e aici langa tine si te face sa te simti bine. Ii prind mana si mergem in parc,nu era prea departe de liceu asa ca in 5 minute am ajuns pe jos. Mainile noastre inca ramasesera impletite de cand m-a ajuta sa ma ridic,nici unl nu spunem nimic in legatura cu asta,ba chiar eram relaxati si totul pare foarte normal. Oare asa sa fie? Daca nu ma stiam mai bine asi spune ca poate imi place Leon,dar nu asta nu se poate el nu s-ar uita niciodata la mine. Gata cu gandurile astea pentru ca inghetata si pentru ca inghetata Corso. *_* Am fugit ca un copil mic,tragandu-l pe Leon dupa mine la o taraba cu tot felul de dulciuri,mere glazurate,popcorn simplu,cu sare,cu unt,cu caramel, vara pe bat alba si roz si sa nu uitam de un figider plin cu Corso. O_O Eu:Dati-mi o inghetata Corso duoo cu vanile si ciocolata [ e inventata de mine,s-ar putea sa existe :))) ] un mar din ala glazurat,o fata de zahar roz,o punga de popcorn medie cu caramel si o sticla de apa minera. -Face 20 de lei. -vanzatorul- Eu:Imediat.-incercand sa ma caut prin buzunar dar mi-era cam imposibil pentru ca aveam toate alea in brate- -Multumesc! -vanzatorul- Dar cum? Ma intreb eu in minte. Apoi vad un chip ranjind si ajutandu-ma cu cele cumparate. Leon:Dar ce-ti plac dulciurile! :))) Eu:Nu imi plac,le ador :)). -stiu acum o ziceti ca cine stie ce balena grasa sunt,defat sunt chiar slaba chiar daca mananc dulciuri multe- Imi desfac inghetata pe bat si incep sa mananc lasandu-l pe Leon cu dulcile mele si mergand in fata. Leon:Putin ajutor! Doar car fulciurile tele. Eu: :))) Daca ai vedea ce amuzant esti! Imi scot telefonul si-i fac o poza. Leon:O nu nu cred ca ai facut asta,o sa vezi tu. -zece Leon lasand dulciurile jos si fugind dupa mine- Eu: Prinde-ma mai intai! -fugind- Intr-un final ma prinde cu o mana de talie si ma apropie de el. Il priveam in ochi,in ochii aia de un caprui intens , ma privea si el,parca ramaseseram blocati. Timpul parca statea in loc iar buzele noaste se apropiau tot mai mult. Era un moment perfect soarele apunea,noi eram pe marginea lacului si aprope ne sarutam. O secunda mai despartea buzele noastre sa se impleteasca intr-un sarut. In aceasta secunda sa intamplat ...


Dati cu parerea, deja dupa 2 comm-uri postez, deoarece vad ca voua vi se pare greu sa scriti un commentariu....