Dupa ce am terminat de vorbit cu mama la telefon Leon m-a luat in brate si m-a învârtit,gâdilat si sarutat. Apoi am mâncat clătite cu Finetti,na ca nu-s cu Nutella :))), făcute de chiar Leon.
Eu:Ești sigur ca sunt comestibile?
Leon:Ti-asi da eu sa mănânci ceva necomestibil?
Eu:Nu stiu tu să-mi spui! -pe un ton provocator-
Se apropie de mine era murdar de Finetti pe la gura,dar cred ca nu știe asta. :)) :> Ma acaparează intr-un sărut posesiv in care el conduce. Nu ma pot abține sa nu-i răspund e așa gustos cu Finetti, el si-asa e gustos dar acum e si mai si.
Leon:Acum crezi ca sunt comestibile?
Eu:Nu,acum cred ca tu ești comestibil! :))
Si-i sar in brate aprope dând cu el jos si-l sărut cum n-am mai facut-o pana acum. Ce trebuia să-mi iau revensa de la sărutul de mai devreme.
După am mâncat clătitele care chiar erau delicioase, m-a mințit când a zis ca nu știe sa gătească, am să-l pun mai des să-mi facă bunătăți!
→→→→→IN STAȚIUNE←←←←←
Mergeam de mana cu Leon prin cea mai superba stațiune montana din toată lumea cred *-*. Suntem in stațiunea Aspen situata in Munții Stâncoși din SUA.
Am hotarat cu Leon sa facem o plimbare lunga pana la telecabine. In tot acest timp îmi făcea poze,multe poze cred ca telefonul lui e plin de poze cu mine. Daca stau sa ma gândesc noi Nuprea avem poze impreuna.
Eu:Leon?
Leon:Da?
Eu:Vreu poze!
Leon:Dar deja cred ca ți-am făcut peste o mie.
Eu:Nu cu mine cu amândoi tembelule! :))
Leon:
Eu:Hei,te-ai suparat? Era o glumă!-ducandu-ma lângă el-
Leon: Nu nu sunt suparat!-evitandu-mi privirea-
Eu:Haide iubire uita-te la mine,te rog!-tot nu se uita-
Ma pun in genunchi lângă el si-l maingai obrazul cu mana mea stângă.
Eu:Am fost o toantă! Nu trebuia sa zic asta. Ma ierți?
Leon:Sigur ca te iert! Nu pot fi suparat pe tine!
Eu:-sarindu-i in brate- Oh credeam ești suparat pe mine. Nu suport ideea asta. Ești printul meu!
Leon:Și tu ești printesa mea!-atingandu-mi năsucul cu degetul apoi contopindu-si buzele cu ale mele-
Peste frumosul Aspen încep sa se scuture norii si sa cada mii si mii de fulgi de nea,lafel si peste noi făcând momentul magic.
-Perfect! Este perfect! -se aude o voce din lateralul nostru-
Întoarcem privirile si vedem un om brunet nici prea înalt dar nici prea scund cu un aparat photo in mână. Părea foarte performant.
Leon:Scuzati-ne cu noi vorbiți?
-Da sunteți superbi.
Eu:Mulțumim.. Cred?
-Eu sunt Pablo Espinosa. Scriitor al unui roman de dragoste.
Leon:Si cu ce va putem ajuta noi?
Pablo:Vreau ca , coperta cărții mele sa aibă fotografia asta.-aratandu-ne poza din aparat-
Eu:Eu sunt de acord. Dar vreau să-mi trimiți si mie poza pe mail.
Pablo:Desigur! Daca mi-ai da-o. -scoțând un carnetel- O sa ți-o trimit deseară.
Eu:Ok!
Pablo:Apropo cum va numiti?
Leon: Leon Blanco!
Eu:Violetta Castillio!
Pablo:Cum de nu v-am recunoscut. Știam că-mi păreți cunoscuți. Foarte frumoase salturile băiete.
Leon:Multumesc!
Pablo:Uitai cartea mea de vizita. Daca ce-ti dori vreodata să-mi citiți cartea.
Eu:Cum sa nu?!
Pablo:Premiera are loc in dimineata ajumului Crăciunului la Buenos Aires,daca puteți ajunge...
Eu:Normal ca da,chiar acolo stam.
Pablo: Acum trebuie sa plac,trebuie sa ajung in Buenos Aires pana mâine ca sa se poată imprima imagina pe coperta pana in ajun. Multumesc mult, daca nu erați voi se amâna pana in primăvara premierea.
Leon:Ne bucuram ca te-am ajutat.-dând mana cu el-
*
Eram in telecabina doar eu si Leon,trebuia sa mai intre alta lume cu noi dar i-a plătit pe cei de-a colo sa ne lase doar pe noi!
Eu:Acum am poza care o pun in lănțișor.
Leon:Serios? Care?
Eu:Cea care n-ea facut-o Pablo!
Leon: Da chiar eram superbi!-trecandu-si mana prin par-
După începem sa ne prostim,facandu-ne selfie-uri amuzante. In unele sărutam iar in altele ne făceam atât de caraghioși. Normal ca am făcut poze si la peisajul care se vedea din telecabină,era unul mirific.
Mi-am scos si eu telefonul si am început să-i fac poze lui Leon când nu era atent.
Leon:Ce faci acolo?
Eu:Poze iubirii vietii mele! Tu? O_O
Leon:Ma gândeam la noi...
M-am întristat brusc. Nu stiu de ce dar am facut-o. Pare schimbat când a zis cuvintele astea. Nu stiam cum sa reacționez ma albisem la față si simțeam că-mi cade cerul in cap.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu