Îngeri și demoni. Capitolul 21-Îmbrățișări & pacturi.

Toţi prietenii mei au o legătură cu el. Totul are legătură cu el. Din cauza lui sunt în situaţia asta şi m-am săturat să fiu aşa.
Blestemat fii şi tu, Jorge Blanco! Blestemat că mi-ai furat inima!
Decid că sunt gata să plec spre Academie. Cobor jos cu bagajale şi abia mă abţin să nu plâng. Am scris un bilet în care le mulţumesc părinţilor mei şi iau cheile maşinii mele. Tata a fost drăguţ să-mi cumpere una. Cred că s-a certat puţin cu mama, pe tema asta, dar a câştigat ca întotdeauna.
***

Parchez pe aleea elevilor şi îmi iau lucrurile necesare pentru arhitectură. Sper că tema mea e bună, am muncit mult. Îmi aminteşte din nou de casa mea... emoticon unsure Îmi pun geanta pe umăr şi intru în clădire. Încerc că îmi fac loc printre elevi până la micul meu vestiar, caut prin buzunare cheia şi sfârşesc prin a o găsi în geantă. Descui dulapul şi arunc geanta acolo.

Jerry-întorcându-mă-: Uite, Stoessel! Mai bine te-ai da bătută... aşa pentru binele tău.-lipindu-mă de dulap-
Îşi pune mâinile de o parte şi de alta a corpului meu împiedicându-mă să mă mişc.
Eu: Ce mai vreţi de la mine?
Jerry: Nu ne mai fă atâtea probleme şi stai în banca mea.
Câţiva elevi au început să se uite la noi, unii chicotind şi zicând 'a încurcat-o :>' iar eu vreau doar să îi dau una profesorului tâmpit emoticon upset
Eu: Mhm... eu vă fac probleme?
Jerry: E ultima oară când te avertizez. Dacă nu mă asculţi...
-Las-o Jerry! Se aude o voce de femeie. Pare timidă şi înfricoşată iar eu îmi întorc capul ca să o analizez.
E fata care a stat lângă mine la ora de psihologie, săptămâna trecută. [Capitolul 13 ' Clasa se aglomerează repede şi cele 5 minute trec. Colegii mei par să se cunoască între ei, dar e imposibil să fiu singura care e în primul an. Lângă mine se aşează o fată şi îmi zâmbeşte uşor şi timid. Îi răspund cu acelaşi zâmbet şi uşa se deschide.']
Jerry: Cine şi-a găsit să îmi ordone! :)) Sunteţi în aceeaşi încurcătură, amândouă. Aceeaşi cauză pierdută! -dându-mi drumul- Mi-a făcut plăcere să te revăd. Sper că vei fi cuminte la ora mea! -uitându-se la fată-

Eu: Despre ce vorbeşte? Îl cunoşti?
-: Tini....-oftând- Tini, sunt eu. Gina.
Eu: Gina?-ridicând o sprânceană-
Gina: Da, eu.
Eu: Gina Martin?
Gina: Da.-dându-şi ochii peste cap-
Eu: Dar... eu, tu... Jake.-bâlbâindu-mă-
Gina: M-a folosit.-lăsându-şi capul în jos-
Eu: Oh, păi bun venit în club :)) Cum ai ajuns aici?
Gina: Studiez aici. După tot ce s-a întâmplat cu Jake, a încercat să mă caute şi să îmi aducă doar probleme.
Eu: Te înţeleg perfect. Te-ai schimbat!
Gina: Şi tu. -chicotind- Îmi pare rău pentru ce ţi-am făcut emoticon unsure Abia acum înţeleg cum te-ai simţit.
Eu: Cred că am trecut peste. Ce oră ai?
Gina: Arhitectură.
Eu: Şi eu emoticon colonthree Să mergem!

E ciudat să o revăd. Era o adevărată divă şi arăta ca una. Avea părul lung şi îl flutura în vânt de fiecare dată când mă vedea doar ca să mă simt prost. Ştiam că Jake avea să îi facă rău şi mă bucur că a făcut-o. Nu doar ca să mă răzbun ci ca să nu o mai văd cu nasul pe sus.
Intrăm amândouă în clasă şi la câteva minute intră profesorul. Ne ia lucrările şi le pune în dosarul său.

>>Din perspectiva lui Jorge<<

Lodo: Bine, deci am fost în parc şi sunt gata să mă duc la Academie iar tu nu l-ai trezit pe Marco! emoticon upset
Eu: Nu sunt bona lui.
Lodo: Vom întârzia, Jorge!
Eu: Nu e vina mea, am fost ocupat.
Lodo: Cât ai fost ocupat, eu ţi-am rezolvat treburile. Am vorbit cu, Cora şi va veni aici după-amiaza asta ca să îţi ceri scuze.
Eu: Ce ai făcut?
Lodo: Da, ai făcut-o să plângă.
Eu: Nu, nu o poţi aduce aici!
Lodo: Ba da. Şi vreau să pleci după ce vorbeşti cu ea. Am să o chem pe Tini la noi şi nu te vreau prin preajmă!
Eu: Vine Tini şi nu mi-ai spus?
Lodo: Nu contează pentru că nu vei fi aici.
Eu: Voi fi. Dacă Martina vine, eu rămân.
Lodo: NU! Te încui în cameră emoticon upset
Eu: Nu mă poţi opri din a o vedea.
Lodo: Nu vreau să îmi pierd prietena. Dacă tu ţi-ai pierdut şansa cu ea asta nu înseamnă că trebuie să o pierd şi eu. -ducându-se în camera lui Marco-

Mă pune să stau cu fata aia străină în loc să stau cu Tini? O fi ea iubita celui mai bun prieten al meu dar când întrece măsura uit orice legătură avem noi. Nu mă va ţine departe de Tini, defapt e o scuză ca să o văd mai des. Mă va ajuta să mă ierte fie că vrea, fie că nu.

Marco-coborând-: Dar mă doare capul! -ştergându-şi ochii-
Lodo: Atunci am să sun la medic.
Marco: Nu!
Lodo: Deci mergi la Academie?
Marco: Mnu...
Lodo: Şi eu aş vrea să dorm mai mult dimineaţa dar nu pot face totul singură. Am nevoie de ajutor oameni buni! -ţipând-
Eu: Eu plec.
Lodo: Unde?
Eu: Undeva -.-
Lodo: Să nu vii târziu acasă! -ridicând un deget-
Marco: Hei, Lodo! Ce e cu tine?
Lodo: Tu! Îmbracă-te şi hai la Academie.
Marco: Încă mă doare capul.
Lodo: Îţi iau pastile după oră. Avem a doua oră.
Marco: Bine.

Nu am mai stat să le ascult discuţiile de cuplu şi am ieşit. Prefer să merg pe jos, mai ales că merg la Jake. Nu o voi asculta pe Lodo, trebuie să îmi fac dreptate singur. S-a obişnuit să câştige de prea multe ori şi m-a păcălit emoticon upset A spus că ştie unde e Lara dar a jucat dur. Aşa că de acum voi fi şi eu dur, dar încă sunt schimbat :| Voi fi dur doar cu oamenii ca el, profitori.
Ajung în faţa localului pe care îl deţine şi când intru îl caut din priviri. Un bărbat înalt îmbrăcat în negru îmi face semn să mă apropii. Mă uit în jur să văd dacă se referea la mine şi mă duc la el.â
Eu: Ăăă.
-: Ai interdicţie! Ieşi!
Eu: Vreau să vorbesc cu Jake.
-: Ce păcat! El nu vrea să vorbească cu tine.
Eu: Dar...
Îmi pune mâna pe piept împiedicându-mă să înaintez.
-: Ow, ow.... tu nu treci mai departe de mine.
Eu: Fie, dar spune-i să mă caute!
-: Nu-ţi fă griji :))

>>Din perspectiva Lodovicăi<<

Ora mea s-a terminat şi o caut din priviri pe Martina. Holul e plin de elevi dar îi recunosc părul uşor blond şi strig după ea.
Eu: Martina, aşteaptă puţin!
Tini: Oh, Lodo...
Eu: Tini, îmi pare aşa de rău. Jorge e prietenul meu şi nu am vrut să te rănească, dar am încercat să îţi spunde atâtea ori.
Tini: Hei, linişteşte-te! Ştiu că nu e vina ta.
Eu: Serios? Mă bucur aşa de mult!-îmbrăţişând-o-
Tini: Doar am promis că rămânem prietene orice ar fi, nu?
Eu: Normal. Vrei să vii la noi? Jorge nu va fi acsă, îl voi alunga.-bătând entuziasmată din palme-
Sunt conştientă că aducând vorba de el nu o va face să se simtă mai bine, dar am menţionat că îl alung.
Tini: Nu vreau să plece doar pentru că vin eu emoticon unsure Totuşi e casa lui.
Eu: Te asigur că nu e nimic.
Tini: Mhm..
Eu: Te rog! -fluturându-mi genele-
Tini: Bine.-oftând şi clătinându-şi capul-
Eu: Te aştept!
Tini: Vrei să mergi acasă cu mine?
Eu: Aş vrea dar trebuie să merg cu Marco. Scuze!
Tini: E în regulă. Şti că ă mut înapoi?
Eu: Chiar?! Ce bine, mi-ai lipsit în astea două zile şi am crezut că tu chiar nu vrei să mai vorbeşti cu mine :))
Tini: Vom fi din nou vecine.-făcându-mi cu ochiul-
Eu: Super emoticon colonthree cred că Marco mă caută deja şi trebuie să plec. Ne vedem!
Tini: Ok emoticon smile
Îi arunc un zâmbet blând şi mă îndepărtez. Îl găsesc pe Marco în faţa clădirii şi îl surprind.

Marco: Cred că nu mă mai doare capul.
Eu: Eşti un mincinos!
Marco: Mergem? -împleticindu-şi degetele cu ale mele-
Îl aprob cu o mişcare din cap şi pornim în josul scărilor.
Marco: Ai vorbit cu ea?
Eu: Aha.
Marco: Şi ce a zis?
Eu: Nu e supărată pe mine.-mergând uşor-
Marco: E de bine emoticon colonthree

'Acasă'
Jorge: Aţi venit?-strigând din bucătărie-
Eu: Da şi sper că eşti gata să pleci!
Jorge: Cora nu a venit iar tu ai spus că plec după ce vine ea.
Eu: Atunci te duci te rog în camera ta? emoticon colonthree -punându-mi mâinile la piept-
Jorge: Hmmm... Lodo se roagă de mine?-râzând-
Lodo, Te rog, te rog frumos emoticon colonthree Nu îmi strica prietenia cu ea!
Jorge: Şi eu cu ce mă aleg din asta?-rânjind-
Lodo: Îmi ceri ceva la schimb?
Jorge: credeam că vorbesc destul de clar.
Lodo: Nu mai ţip la tine o lună.
Jorge: Nu o mai aduci pe Cora aici sau nimic.
Lodo: S-a făcut! Dar tot trebuie să îţi ceri scuze de la ea.
Jorge: Îmi cer scuze şi terminăm cu asta, da? -.-
Eu: Oh, soneria ^.^ Trebuie să fie ea. Acum mergi în camera ta şi nu scoate un sunet!
Cobor zâmbind jos şi îi deschid uşa.
Eu: Bună, Tini!
Tini: Hei! Ţi-am adus cartea pe care vroiai să o citeşti.
Eu: Uau, mersi emoticon colonthree Mă bucur că ai acceptat să vii. Stai jos!
Tini: Ce face Marco? -aşezându-se-
Eu: Şi el, pe aici :))
Tini: Ca de obicei vrei să zici.
Eu: Da, ai dreptate.-aşezându-mă lângă ea- Unde ai stat?
Tini: La ai mei.
Eu: Şi cum a fost?
Tini: Plictisitor.
Eu: Jake te-a căutat?
Tini: Nu, dar Jerry a făcut-o emoticon unsure
Eu: Am aflat că e profesorul tău. Eşti bine cu asta?
Tini: Nu, nu am avut nici o oră normală şi îmi vine să renunţ la psihologie, dar îmi place prea mult.-oftând-
Eu: Nu trebuie să renunţi la ce îţi place din cauza lui, poţi trece peste asta.
Tini: Jake întrece măsura cu toate astea. Crede că îmi poate dirija viaţa.
Eu: Soneria, din nou. Mă întreb cine ar putea fi. -ridicându-mă-

Eu: Da.-deschizând- Cora! O_O
Cora: Bună! emoticon colonthree -dându-mă la o parte şi intrând- Unde e Jorge, trebuia să ne vedem, nu?
Eu: Legat de asta...
Cora: Ea cine e?- arătând spre Martina-
Jorge: Iubita mea.-apărând de nicăieri-

>>Perspectiva autorului<<
Martina zăreşte ochii verzi a lui Jorge de sub sprâncenele lui groase. Se uită încruntată la el şi simte o uşoară ură pentru fata necunoscută. Poate gelozie? Un zâmbet larg şi mişelesc apare pe faţa fostului ei iubit care e pus într-o postură ciudată. Cum putea explica asta? Că încă o mai consideră iubită şi că poate s-a întâlnit cu o altă fată. Ceea ce Martina nu ştie e că Jorge i-a rămas fidel în ciuda celor întâmplate.
'Ea e iubita ta?' Spune Cora izbucnind în râs. 'Arăt mai bine ca ea!' continuă pe un ton batjocoritor.
'Da, sunt iubita lui!' îi replică aceasta prinzând o statură îndrăzneaţă. 'Invidioasă?' punând jar pe foc.

>>Din perspectiva Martinei<<

Cora: Pe tine, nu. Jorge, dacă ai o iubită.... rămânem doar prieteni? emoticon frown
Jorge: Să mă gândesc. Nu cred.-zâmbind-
Cora: Poţi să te mai gândeşti la asta ...
Îl mai priveşte o dată şi iese. Jorge îşi schimbă expresia şi rămâne tăcut.
Eu: Cine e?
Jorge: Nimeni. Mulţumesc! Ştiu că nu trebuia să mă ajuţi, dar mulţumesc!
Eu: Cred că încă sunteţi prieteni, nu ai scăpat de ea. Oricine e.
Jorgw: E mult mai bine. Bunica zicea 'Soţii şi soţiile trebuie să fie prieteni buni, dar prietenii buni nu trebuie să devină niciodată soţ şi soţie'.
Pot doar să mă amuz la metafora pe care a spus-o. Îmi era dor de cuvinte înţelepte şi îmi era dor de el. Fără să îmi dau seama ce fac îl prind de după talie şi îl trag într-o îmbrăţişare. Îmi las capul pe umărul lui şi mă prinde mai bine.