Cora-venind lângă el-: Oh, săracul Jorge.... va muri aici emoticon frown -râzând sarcastic-Jorge: Tu?
O bucată de lemn din tavan cade între noi şi mă dau mai în spate.
Jake: Uite, Verdas! Vei muri şi vei merge în Iad. Chiar dacă mor şi eu cu tine, aici, măcar ştiu că acolo mergi.
Eu: Ce josnic Jake! Să dai foc clădirii doar pentru că am venit aici...
Jake: Nu fă pe prostul! Tu ai dat foc şi ştim amândoi asta.
Eu: Nu m-aş coborî la nivelul tău.
Jake: Nici eu nu mi-aş da foc sursei mele de bani.
Eu: Atunci iubita ta.
Cora: Huh, ce-aş vrea să văd faţa Martinei când eşti în morgă.
Jumătate din tavan cade în flăcări iar Jake şi Cora se izbesc de perete. Abia îi văd printre flăcările roşiatice şi eu sunt înconjurat de fum. Încerc să ajung la ei dar o mână mă prinde de umeri şi mă trage afară.
-Am găsit unul! Aduceţi mai multă apă.-strigă pompierul care m-a adus afară-
O asistentă se grăbeşte să vină la mine şi să mă analizeze. Mă trage până la ambulanţă şi încearcă să îmi pună o mască.
Eu: Mai sunt două persoane înăuntru. -respirând greu-
-Nu vă temeţi, pompierii ştiu ce să facă.
Eu: Dar eu ştiu unde sunt. Nu pot ajunge acolo, nu îi pot vedea.
-Aţi inhalat prea mult fum, creierul este parţial afectat. S-ar putea să aveţi halucinaţii.-încercând să îmi pună o perfuzie.
Eu: Nu am nevoie de asta!
-Dar...-o întrerup-
Eu: Nu am nimic.
Mă îndepărtez de pompieri şi medici şi văd printre luminile sirenelor, maşina Martinei. Coboară agitată, nu mă vede. Vorbeşte cu câţiva oameni, dar o resping. Spune-mi că nu se comportă aşa cu ea! emoticon upset A venit la mine emoticon colonthree
Eu: Martina! -tuşind-
Se uită confuză în diferite părţi până mă observă. Aleargă cu braţele deschise spre mine şi mă prinde strâns de tricou. Îmi mişc mâinile pe spatele ei şi o strâng mai tare.
Eu: Sunt aici.
Tini: Mă bucur.... mă bucur aşa de mult! -suspinând-
Eu: Sunt bine.
Tini: Poţi merge? Te doare ceva? Poţi veni acasă?
Eu: Nu am nimic, dar cred că se va face o anchetă.
Tini: Asta poate aştepta. Haide, te rog! -prinzându-l de mâini-
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Eu: Unde e? Unde sunt?
Mă mişc în diferite părţi încercând să rămân calmă.
Marco: Sunt bine, trebuie să fie bine. Nu îţi fă griji, la cum îl cunosc pe Jorge va scăpa de acolo.
Eu: Tot timpul eşti aşa negativist?
Marco: Am încredere în el şi în curajul lui. Îl cunosc de mult timp.
Eu: Jake a ajuns prea departe cu asta, jur că dacă nu se duc la poliţie, o voi face eu. -ducându-mi o mână la frunte-
Marco: Probabil e mort acum.
Eu: Nu gândi aşa! E un om rău şi mi-ar face plăcere să îl văd mort, dar totuşi.... noi nu suntem ca el.
Marco: Să nu uităm că te-a drogat. Asta nu voi trece cu vederea!
Eu: Mă simt mai bine acum.
Marco: Uite, maşina Martinei.-făcând semn spre geam-
Eu: Unde e Jorge?-sărind spre uşă-
Deschid uşa cu putere şi maşina roşie se vede mai clar acum. Aprind felinarele de afară şi o întâmpin. Slavă Domnului, Jorge e cu ea.
Eu: Ce m-aţi speriat!
Îi prind pe amândoi într-o îmbrăţişare, când coboară.
Jorge: Suntt bine, deşi am nevoie de haine curate şi un duş.
Eu: Dute sus!-ciufulindu-i părul-
Îmi urmează sfatul şi bate palma cu Marco în tocul uşii.
Tini: Tocmai te-ai dat la iubitul meu? emoticon confused_rev
Eu: Vino aici! -trăgând-o într-o altă îmbrăţişare-
>>Din perspectiva Martinei<<
Cu greu am scăpat de braţele Lodovicăi şi am intrat ca să mă liniştesc puţin. Seara asta a fost cât se poate de groaznică şi nu aş vrea să se mai întâmple aşa ceva cât am să trăiesc. Jake chiar ar merita să moară acolo... dar nu e destul pentru tot ce a făcut. Ce ne-a făcut. În toţi anii ăştia mă luptam mai mult cu mine, decât cu el. Mă luptam cu mine pentru că mă tot gândeam la posibilitatea de a îmi face rău. Fizic. Psihic m-a rănit demult.
Lodo: De ai fi văzut faţa mea când am auzit că am fost drogată. Fata aia părea de treabă.
Eu: De ai fi văzut tu faţa mea, în întuneric când am auzit vestea la radio!
Lodo: Am invitat-o în casă, Martina. Şi ea mi-a pus ceva în băutură.
Eu: Nu am plăcut-o.
Lodo: Eu am încercat să îi fac lipeala cu Jorge.... Ups! emoticon unsure -articulând prost-
Eu: Nu e nimic, cred.
Lodo: Şi vroiam să îţi găsesc şi ţie pe cineva.
Eu: Ce să faci? -făcând ochii mari-
Lodo: Da, sună prostesc şi total imatur.
Eu: Erai îngrijorată, sunt sigură că ai vrut ce e mai bine pentru toţi.
Lodo: Dar mă bucur aşa mult că va-ţi împăcat, după toată treba cu p...
Eu: Nu continua propoziţia! :|
Lodo: Scuze. Mă voi abţine să nu mai spun nimic.
Eu: Nu pot să cred că Jake a vrut să îl omoare aşa, pe Jorge.
Jorge-ştergându-şi părul cu un prosop-: Defapt, nu Jake a pornit incendiul.
Eu: Să nu îmi spui că tu.-întorcându-mă peste canapea-
Jorge: Nu, normal că nu, dar am mers acolo ca să vorbesc cu el.
Eu: M-ai minţit?
Jorge: Da emoticon unsure Pentru binele tău.
Eu: Ai noroc că mă bucur aşa de mult pentru faptul că eşti în viaţă! -prinzându-l de încheietură-
Jorge: Dormi în seara asta aici?
Eu:-uitându-mă la Lodo-
Lodo: Cu cea mai mare plăcere ^.^
Eu: Mersi!
Jorge îşi pune prosopul pe braţul canapelei şi mă trage de mână ca să merg cu el în cameră. Îi zâmbesc Lodovicăi în semn de 'Noapte bună!' şi încerc să ţin pasul cu el fără să îl calc pe picioare. Deschide uşa şi intră el primul, încă ţinându-mă strâns de mână.
Jorge: Ştiu că sună ciudat, dar încă mai am pijamalele tale. Le-ai uitat când...
Eu: Ştiu, nu trebuie să mai aduci vorba. Doar, hai să uităm! Bine?
Jorge: De acord emoticon colonthree -aplecând-se asupra mea-
Îi pun o mână pe piept şi mă întind ca să îl sărut. E mult mai înalt decât mine şi mă ridic mai mult pe vârfuri. Mă prinde de talie şi mă lipeşte de uşă. Gâfâi încet în sărut şi sper că nu mă aude nimeni.
Jorge: Ţi-e somn?-sărutându-mă pe frunte-
Eu: Sunt aşa de obosită! Tu nu?
Jorge: Nu prea.
Eu: Tu ar trebui să fii cel terifiat şi obosit, nu eu.-aşezându-mă pe marginea patului-
Jorge: Nu, tu eşti aia cicălitoare.
Eu:-ridicând o sprânceană-
Jorge: Glumeam :|
Eu: Mă duc în baie să mă schimb. -luându-mi pijamalele cu vaci-
Jorge: Poţi să te schimbi aici, mă întorc cu spatele.
Eu: Bine.... Păi... ahm, întoarce-te.
Jorge: O. Da.
Eu: Nu eşti întors. -fluturând mâna în faţa lui-
Jorge: Mă duc până jos.
Eu: Perfect!-ridicând mâinile în aer-
A ieşit pe hol, după ce a luat nişte haine din dulapul lui. S-a supărat? Nu înţeleg de ce. Că îl forţez să nu se uite la mine când mă schimb? Mie mi se pare firesc, abia ne-am împăcat.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Mă întorc în cameră şi mă asigur că toate luminile sunt stinse. Ea stătea întinsă, pe pat, cu spatele la mine. Sper că nu s-a supărat, dar aveam nevoie de nişte .... spaţiu? Nu găsesc tocmai asta o explicaţie, dar am simţit că vreau să fiu singur. Mă aşez lângă ea, pe partea stângă a patului şi îmi arunc privirea pe geam. E totul aşa de liniştit la ora asta. Respiraţia ei e scăzută în semn că a adormit deja. Nu vreau să o trezesc. Dacă aş fi murit azi, nu aş fi suportat să îi văd durerea şi să nu o pot ajuta. Îi pasă cuiva de Tini mai mult decât mie? Nu cred. Din câte am înţeles părinţii ei sunt foarte bucuroşi că sunt singuri acum. Au o fiică minunată şi nu ştiu cum să o aprecieze. Sper că eu voi şti de acum!
'Dimineaţa'
Îmi frec ochii cu dosul palmei şi mă uit în jurul meu ca să mă acomodez cu lumina. Îi iau î mâna Martinei de pe stomacul meu şi mă ridic încet ca să nu o trezesc. Îmi iau alt tricou şi o pereche de jeanşi negri şi mă încalţ cu papuci de casă. Deschid uşa blestemându-mă că nu am rezolvat problema cu scârţâitul. Cobor scările şi mă duc în bucătărie.
Marco: 'Neaţa! -stând la masă-
Eu: Hei! De ce te-ai trezit devreme?
Marco: Mă duc să îmi caut de lucru, şi ajutor de pompier sare din listă după tot ce s-a întâmplat aseară.
Chicotesc şi mă aez pe scaunul din faţa lui.
Eu: Şi unde vrei să lucrezi?
Marco: A mai rămas vânzător de îngheţată :|
Eu: Chiar aş vrea să te văd cu o bonetă sub formă de cornet pe cap.
Marco: Nu e amuzant. Eu nu sunt plătit ca să stau acasă şi să merg la o Academie.
Eu: Ai putea face asta, dar nu vrei.
Marco: Mda... să schimbăm subiectul. Ştiu că ai omis ceva aseară, când ne-ai povestit.
Eu: Nu ştiu ce vrei să spui.-dând din umeri-
Marco: Ba ştii exact. Ce e cu Jake?
Eu: Mai aminteşte-mi o dată de ce eşti prietenul meu.
Marco: Pentru că eu te ajut tot timpul să îţi rezolvi problemele.
Eu: Da.-muşcându-mi buza de jos-
Marco: Deci?
Eu: Jake m-a ameninţat cu moartea.
Marco: Nu e ceva nou.
Eu: Nu, dar cred că Jake a murit în incendiu. Nu au mai intrat înăuntru după ce m-au scos pe mine.
Marco: Poftim? De ce nu le-ai spus?
Eu: Nu m-au ascultat.
Marco: Ar trebui să le spui acum anchentatorilor.
Eu: Ce rost are? Oricum îi va găsi doar cenuşa.
Marco: Ai dreptate.
Tini-intrând-: Hei!
Eu: Bună! Cum ai dormit?
Tini: Minunat!-luând un fursec de pe masă- Despre ce vorbeaţi?
Marco: Despre noua mea slujbă.
Tini: Uau, felicitări!
Marco: Mulţumesc! -strâmbându-se la mine-
Tini: Lodo nu s-a trezit?
Marco: Nu. Doctorul i-a recomandat un somn lung ca să se simtă mai bine.
Tini: Bine. Îi voi prepara ceva când se trezeşte.
Marco: Eu mă duc, mă aşteaptă copiii ^.^
Eu: Mult succes! Voi veni în vizită.
Marco: Îţi dau îngheţată pe gratis dacă nu vei râde de costumul meu.-încălţându-se-
Tini: Pa, Marco!
Eu: Vom fi şi noi aşa?
Tini: Aşa cum?
Eu: Tu, dimineaţa făcându-mi micul dejun înainte să plec la muncă. Să mă aştepţi seara şi să ai grijă de copii emoticon colonthree
Tini: Să nu mai bei cafea. -ducându-se în living cu o cană de ceai-
>>Din perspectiva Martinei<<
Jorge-venind de mine-: Hei, nu fugi de adevăr.
Eu: Nu fug. Vreau să văd ştirile şi poate au găsit vinovatul.
Jorge: Poate.
Eu: Încă mă bucur că eşti în regulă. Nu te doare nimic?
Jorge: Nu. Îmi place căldura.
Eu: E frig în casă :|
Jorge: E vară. -făcându-mi semn să tac şi să mă uit la TV-
-Incendiul izbucnit aseară la Conner's i-a făcut pe anchetatori să îşi pună mai multe semne de întrebări. O singură victimă a fost găsită înăuntru şi nu a avut nevoie de îngrijiri medicale. S-au găsit mai multe obiecte din metal ca un ceas şi un lănţişor de argint.
Eu: Parcă spuneai că Jake şi Cora erau acolo.
Jorge: Le-au găsit doar accesoriile emoticon unsure
Eu: Oh, Doamne! Au murit arşi de vii...
Jorge: Hai să ascultăm în continuare.
-Criminaliştii au căudat indicii toată noaptea şi au dat roade. Au reuşit să găsească mai multe amprente pe panoul de curent al barului. Surprinzător, primul suspect este...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu