Jorge: Lodo să iasă cu Jerry?Eu: Nu, doar am întrebat-o.
Jorge: Deci continui să îţi pese de el, bine.
Eu: Nu îmi pasă de Jerry, de Jake, de Aiden DE NIMENI! Când vei înţelege asta?
Jorge: Pfff.-oftând şi scuturându-şi mâinile- Eu am plecat.
Se întoarce cu spatele la mine şi trânteşte uşa de lemn a cabanei. Nu îmi vine să cred că a plecat şi nici nu ştie locul. Trebuie să mi-l scot din cap o secundă, nu e chiar aşa de naiv să greşească drumul sau ceva. Se va întoarce când îşi va da seama de ce e mereu nervos.
Continui să îmi despachetez lucrurile pe care chiar le-a nimerit când mi le-a pus în bagaj. Mă cunoaşte aşa de bine, dar nu realizează că nu m-aş uita la altcineva. Aiden nu flirta cu mine, era doar politicos şi ne-a dat o reducere. Ce vede rău în asta?
După ce termin de aşezat DOAR lucrurile mele, desfac caserola cu sandwich-uri. Sunt bune, chiar dacă au stat jumătate de zi împachetate la căldură. Deja se întunecă şi mă tem că s-a pierdut. Pun resturile îl coşul de gunoi de la baie şi mă uit pe ecranul telefonului meu. 18:45. La ora 8 deja se întunecă şi cum pădurea e deasă nu se mai vede nimic. Nu trebuia să ţip la el, dar el mi-a dat un motiv bun să o fac. Sper că acum se gândeşte ce greşeală a făcut în mod repetat. Telefonul îmi vibrează în mână şi mă uit pe ecranul lui. Lodo, am uitat că i-am închis telefonul în nas.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Deja soarele a apus iar eu nu ştiu unde naiba sunt emoticon upset Îmi spuneam că mă duc doar până la copacul din spatele cabanei, dar m-am gândit la Aiden şi Jerry şi copacul a dispărut din raza mea. Acum sunt mai mulţi copaci, mul mai mulţi. Pădurea asta nu trebuia să aibă marcaje? Mă simt ca în junglă. Mă sprijin de un copac şi încerc să mă uit în jur. Tot ce văd e negru amestecat cu un verde închis şi crengi rupte peste tot. Mi-e dor de Tini. Nu trebuia să o acuz de ceva sau să îi reproşez că nu îmi place Aiden. Nici ei nu îi place, văd asta. Vroiam doar să fiu sigur. Calc peste mai multe crengi şi ies de după copac, ajungând la drum. Slavă Domnului, un drum. Se aude un zgomot de motor şi îmi întorc capul în acea direcţie. Oh, nu tu!
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: Lodo, îmi pare aşa rău că ţi-am închis telefonul.
Lodo: Înţeleg, nu e nimic. Dar Jorge?
Eu: Nu e de găsit. Am avut o discuţie tăioasă şi a plcat.
Lodo: Unde?
Eu: În pădure. Nu ştiu ce să fac, deja s-a întunecat şi nu are nici o hartă la el. Îmi fac griji.
Lodo: Nu te teme, sigur găseşte el ceva.
Eu: Mi-e frică.
Lodo: Linişteşte-te, da? Nu poate păţi nimic. Nu sunt animale sălbatice, iar pădurarul face în fiecare seară o patrulă.
Eu: Nu prea mă ajută.
Lodo: Gândeşte-te la altceva.
Eu: Stai, cred că vine cineva. Văd faruri.
Închid telefonul şi ies repede afară. O maşină parchează în faţa cabanei. Maşina lui Aiden mai exact. Din partea dreaptă iese Jorge oftând iar din cea stângă, Aiden care îmi face cu mâna. Alerg prin pietriş şi îmi agăţ mâinile de ceafa lui Aiden. Nu ştie cât de mult îi mulţumesc.
Jorge: Ahâm.-tuşind- Vă dau o cameră? -încruntându-de-
Aiden: Nu exagera, doar e fericită că te-am adus, nu?
Eu: Da, aşa e. Nu trebuia să pleci.
Jorge: Am avut un motiv.-uitându-se la Aiden-
Aiden: Bine, vă las. Sper că vă simţiţi bine aici.
Mă apropii de Jorge şi îi dau un cot în burtă.
Eu: Mulţumeşte-i! -şoptind-
Jorge: Nu, în niciun caz.
Eu: Acum.
Jorge: Hei, domnu' profesor! -făcându-i semn lui Aiden-
Aiden: Da? -scoţând capul pe geam-
Jorge: Asculţi o muzică oribilă.
Eu: Jorge emoticon upset
Jorge: Ce?-şoptind- Aşa e.
Ne face cu mâna şi dă cu spatele. Eu îl trag pe Jorge înăuntru şi mă poziţionez serioasă în faţa uşii. Aiden e prea deştept ca să se pună în gură cu Jorge. Şi e prea bun cu el, totuşi. Dacă eram în locul lui, îl lăsam acolo.
Eu: Ştii ce tare m-ai speriat?
Jorge: emoticon squint -încrucişându-şi mâinile-
Eu: Vorbeşte cu mine! De ce ai plecat?
Jorge: Vroiam să merg până în spate şi am greşit drumul.
Eu: Puteai să îţi ţii telefonul cu tine.
Jorge: Oricum nu aveam semnal.
Eu: Să nu mai faci asta.-îmbrăţişându-l-
Jorge: Scuze emoticon unsure -mângâindu-mă pe sapte- Nu vroiam să se întâmple asta, am exagerat. Aiden nu e un pericol,poţi fi prietenă cu el. Doar prietenă.
Eu: Mă bucur că ţi-ai dat seama. Să nu striăm ce a mai rămas din vacanţă.
Jorge: Nu. Zilele astea îţi sunt dedicate. Vreau să te simţi... specială, Tini.
Eu: Hmm.-râzând scurt- Mergem la culcare?
Jorge: Dacă ţi-e somn, da.
Eu: Dacă nu îţi plac pijamalele mele, de ce le-ai pus în bagaj?
Jorge: Ador cum arăţi în ele.
'Dimineaţa'
Mă trezesc pe jumătatea cealaltă a patului. Jorge e pe jos şi fâsâie. Nu sforăie, fâsâie :)) Nu îmi vine să cred că eu l-am dat jos. Îl prind de gulerul tricoului şi îl ridic încet.
Jorge: Mhm... ce?
Eu: Scuze :)))
Jorge: Nu e nimic. Culcă-te la loc.
Eu: Nu vreau să mai dorm. Parcă trebuia să mă duci la lac.
Jorge: Mai târziu, Tini. E sâmbătă, toată lumea doarme până târziu. -băgându-şi capul în pernă-
Eu: Jorge!
Jorge: Ce? -cu capul în pernă-
Eu: Ai pene pe cap. =))) -sprijinindu-mă în coate-
Jorge: Oh, mă transform în găină.
Eu: Un cocoş, vrei să spui.
Jorge: Nu, nu mai pot înota dacă sunt găină.
Eu: Vrei să spui că trebuie să înotăm?
Jorge: Eu sigur voi face asta. Nu trebuie dacă nu vrei.
Eu: O...
Jorge: Ţi-e frică?
Eu: Nu, doar că...
Jorge: Doar că ce?
Eu: Nu ştiu să înot.
Jorge: De ce nu mi-ai spus? Te pot învăţa.
Eu: Cred că sunt prea mare ca să învăţ.
Jorge: Eu am învăţat acum doi ani.
Eu: Serios?
Jorge: Nu, dar am încercat să te consolez :))
Eu: Heii.
Se ridică în coate şi mă sărută. De ce vacanţa asta e aşa super? emoticon colonthree Ne ridicăm amândoi încă sărutându-ne şi ne desprindem când penele din capul lui Jorge cad peste faţa mea şi mă gâdilă.
Eu: Găină, ia-ţi puful!
Jorge-scuturându-şi părul-: Mai sunt câteva.
Râd uşor şi mă ridic zgomots. Mă schimb în baie, cu nişte blugi simpli şi o bluză banală. Îi eliberez baia lui Jorge şi deschid un geam din camera de zi . E aşa frumos cum cântă păsările! Aş rămâne aici pentru totdeauna dacă nu ar fi toate probleme astea. Când ne întoarcem trebuie să trec pe la casa mamei, adică a mea. Au rămas câteva lucruri şi le voi aduce la mine. Cred că sunt lucrurile mele de când eram mică, cu siguranţă nu le-a luat cu ea.
Jorge: Eşti gata?
Eu: Da. Tu? -întorcându-mă-
Jorge: Da. Vom merge pe jos până la lac.
Eu: Eşti sigur că ştii unde e?
Jorge: Da, Aiden mi-a spus pe unde am umblat. El ştie locurile.
Eu: Normal că le ştie.-dându-mi ochii peste cap-
Jorge: De ce trebuie să le ştie el pe toate?-închizând uşa-
Eu: Nu le ştie pe toate.
Jorge: Dar e acolo la momentul potrivit de fiecare dată ca să rezolve situaţia.
Eu: Asta nu înseamnă le ştie pe toate.-ridicându-mi un deget-
Jorge: Nu îmi place de el.
Eu: De ce? Nu e un tip rău.
Jorge: Nu am zis că e rău. Îmi e doar antipatic. -dând din umeri-
Eu: Nu mai vreau să vorbim despre el.
Jorge: Mda... nici eu. Ăla e lacul.-arătând în depărtare-
Eu: Îl văd.
Mă prinde încet de încheietură şi înaintăm. E destul de mare.
Eu: E adânc?-înghiţind în sec-
Jorge: Pe aproape de mal are 1,5 metri iar la mijloc 4-5 metri.
Eu: Uau.-strângându-l mai tare de mână-
Jorge: Nu-ţi fie frică. Suflicăţi pantalonii, nu vrei să îi uzi! E singura pereche care ţi-am pus-o.
Eu: Am remarcat asta.-aplecându-mă-
Jorge: Ţi-am pus şi lenjeria de culoare ro...
Eu: Jorge, taci! Ne poate auzi cineva.-dându-mi papucii jos-
Jorge: Nu e nimeni aici, la ora asta.
Eu: Adică e prea devreme?
Jorge: Nu. Putem veni şi mai târziu.
Eu: Bine.-prinzându-l de mână-
Mă trage în apă şi eu mă retrag puţin pentru că e rece. Cred că pielea mi se face de găină deja şi e doar până la genunchi.
Jorge: Te vei obişnui.-dându-şi tricoul jos- Poţi să îl ţii tu dacă tot nu intri?
Eu: Ce vrei să faci?-prinzându-i tricoul-
Jorge: Păi... dacă tu nu vrei să intri acum, eu o voi face.
Eu: Bine. Eu cred că voi merge înapoi la mal.
Jorge: Bine. -înaintând-
Îl privesc cum se adânceşte în apă şi eu mă întorc cu spatele. Simt nişte picioruşe pe glezna mea dreaptă şi o înţepătură puternică. Piciorul îmi amorţeşte instant şi cad în apă. Reuşesc să-l strig pe Jorge dar cred că nu mă mai aude.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Îi dau tricoul Martinei şi înaintez în apă. E rece, dar mă acomodez repede dacă îmi dau cu mai multă apă pe corp. După ce a aprobat că se întoarce la mal, am auzit cum a căzut în apă şi am râs. Asta până când nu am mai auzit-o. M-am întors repede şi îi distingeam genunchii prin apă. Alerg cum pot până la ea şi o ridic. Văd o roşeaţă pe piciorul ei şi încep să tremur. Sânge, oh nu. O ridic şi o pun repede pe iarbă. Îi fac masaj cardiatic şi nu reacţionează. Ce să fac? Încep să tremur mai tare şi ameţesc. Nu un atac de panică! Nu acum. Trebuie să o ajut. Îi controlez buzunarul şi îi găsesc telefonul. Salvarea sau... Aiden? Martina e mai importantă decât neînţelegerile mele cu el. Formez numărul cum pot şi îl pun la ureche încă tremurând.
Aiden: Da.-înfundat-
Eu: A..jutor. -scăpând telefonul-
Transpir şi nu mă ţin pe picioare. Ce trebuie să fac într-un atac de panică? Să îm ţin respiraţia, da. Trag aer în piept şi îl ţin acolo câteva secunde. Mai repet asta o dată şi pot deja să mă ridic în picioare. O iau pe Martina în braţe şi merg spre cabană. Piciorul ei e... arată... nu pot să mă uit. Aiden, te rog, grăbăşte-te! Când intru în cabană, Martina reacţionează la izbitura uşii şi doar îşi ridică mână. Cred că vroia să îmi atragă atenţia asupra rănii. Nu trebuia să o las singură.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu