Cora: Sper că putem rămâne ... prieteni? emoticon colonthreeEu: Da, cum spui tu. Paaa! -trăgând-o pe Tini lângă mine-
O sărut ca să plece mai repede şi se uită ciudat la noi emoticon confused_rev
Tini-în sărut-: A plecat?
Eu: Da, dar îmi place emoticon colonthree
Tini-punându-şi o mână în jurul meu-: Şi mie emoticon colonthree
>>Din perspectiva Martinei<<
Cora a plecat ca un căţeluş plouat, şi nu o mai consider o ameninţare. Ştiu sigur că Jorge nu mă mai minte emoticon colonthree
Jorge: Uau, se pune pe furtună afară.
Eu: Urăsc ploaia!
Jorge: Nu plouă, doar s-au adunat câţiva nori şi a început să bată vântul.
Eu: Nici asta nu îmi place. Cum e Fran?
Îl întreb pe Marco când îl văd coborând.
Marco: Îşi mănâncă gustarea şi am convins-o să îşi facă nişte analize după-amiaza asta.
Eu: Asta e bine, e chiar ciudat ce se întâmplă cu ea.
Marco: Credeţi că aţi putea merge la Academie să vorbiţi cu profesorul ei?
Eu: Sigur. Jorge, mergem?
Jorge: Da, mă duc să aduc maşina.
Marco: Mulţumesc! Eu am să rămân cu ea, în caz că se agravează.
Eu: Să ai grijă de ea! emoticon wink
Marco: Cu siguranţă.
Eu: Dacă dau de Ludmila o trimit aici.
Marco: Mersi, din nou.
Îl aud când ajung la uşă. Jorge stă în maşină aşteptându-mă şi au îmi trag mai bine haina pe mine. Sper că vremea nu se înrăutăţeşte.
Jorge: Pornesc căldura. -întinzându-şi degetele spre bordul maşinii-
E încordat şi nu îl condamn. Trebuie să mergem la Academie şi probabil Jerry e încă acolo. Nu vreau să văd o dispută între ei doi, nici nu vreau să îi văd faţă în faţă. Ştiu că disputele aduc probleme mari şi nu mi-ar plăcea să vorbesc cu Jorge din spatele gratiilor, doar o dată pe săptămână. Dar totuşi sănătatea Lodovicăi merită să risc.
Sper să nu aibă probleme grave. Am văzut multe cazuri, dar aşa nu am mai văzut. Să 'ţipe' la noi în halul ăla şi să nu îşi aducă aminte? Mi se pare ciudat şi înfricoşător.
Jorge: Zici că e noapte.
Eu: Şi e ora 14. -sprijinindu-mi capul de geam-
Jorge: Dacă nu vrei să vii, mă pot duce singur. Cred că voi găsi profesorul ăla.
Eu: Nu, merg cu tine.
Jorge: Nici eu nu am o stare prea bună la gândul că îl voi vedea.
Eu: E în regulă, serios.
Jorge: Poţi să îmi spui dacă te frământă ceva.
Eu: Toată treaba asta cu despărţirea-împăcarea, Jake şi Jerry, Lodo şi Cora... pur şi simplu m-au obosit.
Jorge: Ştiu că vroiai să spui şi numele meu.
Eu: Credeam că se subînţelege de la 'despărţire-împăcare'.
Jorge: Acolo se include şi Jake.
Eu: Ai dreptate.-oftând-
Jorge: Nu vreau să mai vorbim despre asta.
Eu: Nici eu.
Jorge: Suntem O.K? -punându-şi mâna pe coapsa mea-
Eu: Da emoticon colonthree
În câteva minute ajungem la Academie şi vântul începe să bată mai tare. Jorge avea dreptate, se întunecă la ora 2. Închid portiera şi părul mi se ridică în toate direcţiile. Încerc să mi-l aşez şi să trag haina pe mine în acelaşi timp. Cerul arată de parcă îngerii s-ar război cu demonii, iar cei răi câştigă.
Jorge: Uite, ia sacoul meu.-uitându-se la mine-
Îmi pune haina pe umeri şi eu mă bucur de căldura ei. Sau a lui emoticon heart O ia înainte pe scări şi eu îl urmez uitându-mă în diferite părţi. Iar fulgere. Le urăsc!
Jorge: Vino aici.-distrăgându-mi atenţia-
Intrăm în Academie şi e aşa de liniştită. Am fost obişnuită să văd holurile pline de studenţi agitaţi care intră dintr-o sală în alta. Trebuie să vorbim cu profesorul de teatru şi batem la uşa cancelariei. Ni se răspunde cu un 'Da' şi el descide uşa.
Profesorul meu de desen e acolo la fel şi cel de actorie. nici urmă de Jerry, e o uşurare.
-:Bună ziua, Martina!-îmi spune profesorul meu-
Eu: Bună ziua! Ce mai faceţi?
-: Chestii. Ai vreo problemă?
Eu: Da, defapt nu eu. Lodovica Comello, e la cursul de actorie şi nu poate veni săptămâna asta. Probleme medicale.
-: Oh, păi... mulţumim de informare.-uitându-se la Jorge-
Eu: O zi bună!
Le urez în timp ce ies din cancelarie. Jorge nu a spus nimic, şi nici profesorii nu l-au întrebat cine e. Chiar mă bucur că Jerry nu e aici.
Jorge: Ce profesori bătrâni ai.-râzând-
Mă bucur că ne-am îndepăratat de sală şi nu îl pot auzi.
Eu: Preferi să fie tineri, cam de vârsta ta?
Jorge: Nu, nu am zis asta.-strângându-mă de mână-
Jerry-din spatele nostru-: Măi, măi, măi, domnule Verdas. Ce onoare să vă avem la noi. Dar, stai puţin.... nu eşti elev.
Mă întorc brusc şi îi văd faţa serioasă care scos tonul ăla batjocoritor acum câteva secunde. Braţele le are strânse la piept şi un zâmbet nărăvaş i se joacă pe faţă.
Eu: E cu mine, şi are voie aici.
Jerry: Cât sunt eu aici, nu. Ieşi!
Jorge îşi încordează maxilarul şi rămâne cu spatele la el.
Eu: Haide, să îi arătăm că nu ne interesează, bine? -trăgându-l de braţ-
Jerry: Neee, am zis că el poate să plece. Tu poţi rămâne.
Eu: Nu am de ce să rămân.
Jerry: Să aveţi o zi frumoasă! Mă bucur că v-aţi împăcat.Apropo Jorge, salutări din partea lui Jake! -făcând cu mâna-
Jorge: De unde ştii?
Jerry: Am sursele mele.
Mda...- trăgându-mă mai aproape de el-
Eu: Nu-l asculta!
Jorge: Nici nu o fac.-şoptindu-mi-
Ajungem în capătul holului şi încă îl mai aud râzând. Râsul lui e isteric şi de prost gust, nu înţeleg care e gluma. Jorge îmi deschide uşa şi se mai întoarce ca să-i arunce o privire întunecată, la fel ca cerul. Nu plouă, dar războiul nu e sfârşit. Mici raze de soare încearcă să îşi facă loc printre nori, dar ei se răspândesc mai tare.
Jorge: M-am abţinut.-deschizând portiera-
Eu: Mă bucur că ai făcut-o!
Jorge: Vreau să mă schimb, să fiu diferit.
Eu: Eşti emoticon colonthree -mângâindu-l pe umăr-
Jorge: Pentru toată lumea, nu doar pentru tine.
Eu: De ce îţi pasă ce zic ceilalţi?
Jorge: Pentru că sunt prietenii mei.
Eu: Dacă sunt prietenii tăi, atunci te vor înţelege.
Jorge: Ai dreptate.
Eu: Mergem la mine?
Jorge: Da.
>>Din perspectiva lui Marco<<
Eu: Şi... e aşa de câteva ore.
Ludmila: Uau, ciudat!
Eu: Mersi că te duci cu ea la spital!
Ludmila: Pentru puţin. Când coboară?
Eu: Imediat, cred. Ai grijă, nu prea îi plac doctorii.
Ludmila: O cunosc de mult timp, ştiu cum e *-*
Eu: Ai fost cu ea la doctor?
Ludmila: În liceu şi-a rupt o mână... nu întreba! -ridicând un deget în aer ca să încheie conversaţia-
Lodo-coborând-: Bună, Lud! De când eşti aici?
Ludmila: Abia am venit, Marco mi-a explicat reacţiile tale. Cum eşti?
Lodo: Încă am o urmă vagă de energie care îmi ţopăie în stomac.-chicotind-
Ludmila: Mergem?
Lodo: Da, sunt gata. Unde e Tini?
Eu: S-a dus la Academie cu Jorge.
Lodo: Dacă îi vezi spune-le că le mulţumesc! Ştiu că o oră nu îmi strică viitorul, dar era importantă.
Eu: Bine.
Lodo: Şi, Ludmila cum merge relaţia ta cu Diego?-mergând spre uşă-
Ludmila: Oh, ne-am despărţit acum câteva zile. Am aşa multe de povestit.-trăgând-o de braţ-
Eu: Nu uitaţi să luaţi o umbrelă! -strigând
Fetele astea. Pun pariu că dacă Ludmila îi spune toate bârfele, Lodi se va simţi mai bine. Sunt totuşi îngrijorat şi aş fi vrut să merg cu ea la spital, dacă nu ar trebui să îmi găsesc un loc de muncă.
Am de ales între: ajutor de pompier, şofer de ambulanţă şi vânzător de îngheţată. E tot ce am găsit cu jumătate de normă, după cursuri. Şi a fost aşa greu să le găsesc pe astea. Cel mai mult mă tentează ajutor de pompier. Lodo spune tot timpul că ar trebui să fac acte de caritate, iar pompierii fac lucruri bune, nu?
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: Nu am mai văzut niciodată cerul aşa. -trăgând draperiile-
Jorge: Ploi de vară.-uitându-se în telefon-
Eu: Cu cine vorbeşti?
Jorge: Un viitor coleg. M-a invitat la Conner's.
Eu: Nu am auzit de locul ăla.
Jorge: E un mic bar în care obişnuiam să ieşim. -ridicându-se în coate de pe canapea-
Eu: Păi... poţi să te duci.
Jorge: Dar ţi-e frică de tunete şi fulgere.-arătând spre geam-
Eu: E în regulă. Am mai fost singură acasă pe furtună şi în plus poate te aşteaptă.
Jorge: Promit că nu stau mult. Mulţumesc!
Eu: Ai grijă de tine!
Vine la mine şi îmi ia faţa în mâini. Am crezut că mă va săruta pe buze, dar m-a sărutat protectiv pe frunte. Îmi pun mâinile în jurul taliei lui şi îi zâmbesc timid.
Jorge: Te iubesc emoticon heart
Eu: Te iubesc emoticon colonthree
Îl urmăresc de la geam cum se urcă în maşină şi pleacă. E ora 18 şi chiar se întunecă. Mă duc la întrerupător şi aprind lumina. Nu îmi place întunericul. Lodo probabil îşi aşteaptă rezultatele iar eu stau singură, aici. Îi dau libertate lui Jorge, abia ne-am împăcat şi trebuie să ne lăsăm puţin spaţiu. Nu sunt obişnuită cu astea. Probabil el a avut mai multe iubite iar eu doar unul şi ăla prost. Îmi aduc aminte de Lara... în poza aia. Era aşa frumoasă! Cum m-a minţit că era verişoara lui? Nu m-ar fi derenjat dacă îmi spunea adevărul, dar aveam nevoie şi de o explicaţie. Atunci chiar m-a minţit. Ar trebui să nu mă mai gândesc la asta, l-am iertat deja. Sper că nu l-am iertat degeaba.
Mă duc în bucătărie şi aprind lumina. Mă întorc şi deschid televizorul. Nu e semnal. Vântul şuieră din nou şi ideea de a rămâne singură, nu e cea mai bună. Închid televizoul şi în momentul în care am închis televizorul, s-a luat curentul. Perfect! Pipăi canapeaua [=))))] şi găsesc telefonul meu. Aprind ecranul şi luminez încet camera.
Mă îndrept spre debara şi găsesc un felinar vechi, plin de pânză de paianjen şi un radio vechi cu baterii. Mă întreb dacă batariile mai funcţionează. Suflu praful de pe obiecte şi aprind lampa. Nu e mare lumina, dar e suficientă. Deschid radioul şi reglez posturile. Dau sonorul mai tare şi încerc să ascult noutăţile.
'Partea de este a oraşului se află sub cod galben de furtună şi sunt mari şansele ca să existe inundaţii. Următoarea ştire de ultimă oră, un incendiu a izbucnit la un bar din apropiere din centru. Numele lui e Conner's iar două maşini de pompieri se îndreaptă spre locul cu pricina. Sunt mari şanse ca focul să se răspândească rapid din cauza vântului. În prezent, nici-o victimă nu a fost scoasă' Începe o melodie de la 'The Fry' iar mie mi se opreşte inima. Acolo e Jorge.... Oh, Doamne, acolo e Jorge! Îmi duc încet mâna la gură şi tremur. Au spus că nu au scos nic-o victimă, sunt duşi? Fără să îmi dau seama pe unde calc îmi iau o haină la nimereală din cuier şi deschid uşa.
Mă întorc după mobil şi răspund rapid.
Eu: Lodo, ai aflat? Ai aflat?!
Lodo: Da, am aflat ce s-a întâmplat cu mine. Am fost drogată, Tini. Cora m-a drogat! Cred că ea şi Jake sun în cârdăşie.
Eu: Lodo, e incendiu la Conner's şi Jorge e acolo!
Lodo: Conner's? Nu se poate! E localul lui Jake!
Eu: Oh, Doamne!-ţip- Probabil Cora şi Jake plănuiesc să îl omoare chiar acum.
Lodo: Ajung imediat.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Focul mă împrejmuieşte şi nu mai văd pe unde să păşesc. Aproape îmi ajunge la haine, dar mă feresc şi îmi pun mâinile deasupra capului. Mai bine rămâneam acasă şi nu ar fi trebuit să o mint pe Martina.
Jake: Hei, Jorge! -făcându-şi loc printre foc-
Jorge: Tu! Trebuia să ă aştept la asta.
Cora-venind lângă el-: Oh, săracul Jorge.... va muri aici emoticon frown -râzând sarcastic-
Jorge: Tu?
O bucată de lemn din tavan cade între noi şi mă dau mai în spate.
Jake: Uite, Verdas! Vei muri şi vei merge în Iad. Chiar dacă mor şi eu cu tine, aici, măcar ştiu că acolo mergi.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu