Eu: Oh, Doamne! Au murit arşi de vii...Jorge: Hai să ascultăm în continuare.
-Criminaliştii au căutat indicii toată noaptea şi au dat roade. Au reuşit să găsească mai multe amprente pe panoul de curent al barului. Surprinzător, primul suspect este chiar avocatul Damien Stoessel. Se pare că acesta are un conflict mai vechi cu tatăl patronului. Încă aşteptăm investigaţii.
Scuip ceaiul înapoi în cană şi îmi în măresc ochii.
Eu: Tata?!
Jorge: E tatăl tău?-sărind de pe canapea-
Eu: Nu se poate, tata nu e un criminal.
Jorge: Tatăl tău era să mă ucidă. emoticon upset
Eu: Îl voi suna, acum. -căutând telefonul-
Jorge: Poftim, ia telefonul meu.
Eu: Nu-mi vine să cred! -formând numărul-
Eu: Tata?
Tata: Tini, dacă ai văzut şi tu ştirea, te rog nu-i asculta.
Eu: Nu pot ascult, tată. Au probe.
Tata: Îmi pare aşa de rău că ai aflat aşa.
Eu: Unde eşti?
Tata: La poliţie...
Eu: Mama e cu tine, nu?
Tata: Nu, mama ta pregăteşte actele.
Eu: Vei fi arestat?
Tata: Actele pentru divorţ.
Eu: Normal că divorţează de tine, doar e mama. Tot timpul te-a lăsat când ai avut nevoie.
Tata: Îmi pare rău. Te rog, nu mă urî! Am vrut doar să îţi fac bine, iartă-mă.
Aud vocea unui poliţist şi un scârţâit metalic. Gratii :|
Eu: Vin imediat.
Tata: Ai grijă de tine.-închizând-
Eu: Tata a spus că...-dândui telefonul-
Jorge: Am auzit.
Eu: Jorge, nu vreau să am un tată criminal. emoticon frown
Jorge: Nu e un criminal dacă şi-a apărat familia.-luându-mă în braţe-
Eu: Ce a mai rămas din familie.
Jorge: Vin cu tine.
Eu: Mulţumesc! -strângându-l mai tare-
>>Din perspectiva Lodovicăi<<
Capul îmi bubuie şi mai tare când aud sunetul dulapurilor trântite. Nu a fost o idee bună să vin azi la curs, dar nu puteam să-l pierd. Bine că a fost doar o oră. Am reuşit să îmi rearanjez lucrurile în dulap şi acum pot pleca. Mai am nevoie de câteva ore de somn iar după îl voi vizita pe Marco.
Jerry: Unde te grăbeşti? -prinzându-mă de umăr-
Eu: Eu ăăă, la bibliotecă.-înghiţind în sec-
Jerry: Greşit! Acum, ce ar fi să îmi spui cine a dat foc localului?
Eu: Nu m-am uitat la ştiri. -dându-mă mai în spate-
Jerry: E Jorge, nu-i aşa? El l-a omorât.
Eu: Nu e adevărat.
Jerry: Te asigur că dacă are vreo legătură cu asta, va fi mort.
Eu: Nu e treaba mea, Jerry. Chiar îmi pare rău că Jake şi Cora au murit aşa, dar nu avem vreo legătură cu asta. Ne cunoşti şi ştii că nu am fi în stare.
Loveşte nervos cu pumnul în uşa dulapului meu şi se îndepărtează. O fată se uita ciudat la mine şi i-am zâmbit cu subînţeles să plece, însă venea tot mai aproape. Faţa ei îmi pare cunoscută, cred că am mai văzut-o la cursul lui Marco.
-Eşti bine?
Eu: Da. De ce nu aş fi? -râzând sarcastic-
-L-am văzut pe Jerry.
Eu: O, uhmm, tu îl cunoşti?
-Da, eu sunt Gina.
Eu: Acea Gina Martin?
Gina: Da.-lăsând capul în jos- Sunt 'celebră' pe aici.
Eu: Am auzit atâtea despre tine...
Gina: Ştiu la ce te referi. Poate ar trebui să staţi departe de Jerry acum, va dori răzbunare.
Eu: Logic că vom sta. Şi tu... ai grijă de tine!
Îmi aşez haina pe umeri şi mă îndrept spre ieşire. Martina era sigură că fata asta era... rea?
>>Din perspectiva Martinei<<
Îl privesc dezamăgită pe tata care e în spatele gratiilor. Măcar nu e o închisoare adevărate ci e doar preventivă. Starea mea s-a schimbat la una de nervi. Sunt nervoasă pe propriul meu tată pentru că e un criminal.
Tata: Nu mă trata aşa.
Eu: Nu pot să cred că ai putut face asta! Cum ai putut?
Tata: A fost foarte simplu defapt...
Eu: Te rog, nu răspunde la întrebare.
Tata: Dar ai spus.-sprijinindu-se cu mâinile de bare-
Eu: Ştiu ce am spus, dar era o metaforă emoticon upset
Poliţistul care stă la biroul din încăpere nu pare să ne observe. E la 7-10 metri de noi şi totuşi nu pare interesat.
Eu: Îţi dai seama ce urmează?
Tata: Da.-muşcându-şi buza-
Eu: Mă bucur, pentru că nu am să mă străduiesc nici măcar puţin să o conving pe mama să nu divorţeze. Nici nu a venit să se intereseze de tine.
Tata: Chiar dacă nu ţi-o arată, te iubeşte.
Eu: Aşa cum o faci şi tu? Dând foc unor oameni?
Tata: Ştiu că oamenii ăia nu aveau intenţii bune. Trebuia să scape cineva de ei.
Eu: Nu în modul ăsta. Puteai face o plângere la poliţie nu să fii tu cel arestat!
Tata: Îmi pare rău.
Eu: Ar trebui.-punându-mi mâinile în şold-
Jorge: Bine, deci am vorbit cu agentul care te-a arestat şi te va muta într-o altă celulă.-adresându-se tatălui meu-
Tata: De ce îmi vorbeşte puştiul ăsta la pertu?-indicând spre Jorge-
Jorge bufneşte şi îşi freacă tâmplele cu două degete.
Eu: Puştiul ăsta era în bar când a fost incendiul şi a fost salvat.
Tata: Şi ce face aici?
Eu: Te ajută.
Jorge: Defapt sunt...
Eu: E vecinul meu.-făcându-i din ochi lui Jorge-
Tata: Nu ai faţă de adolescent care stă pe picioarele lui.
Eu: Încetează!
Tata: Scuze, din nou, doar că sunt derutat.
Eu: Tu eşti cel derutat, huh? Gata, am plecat de aici. Încerc să te ajut, dar dacă nu se poate face ceva.... degeaba.
Tata: Mulţumesc că ai venit emoticon unsure
Eu: Pa!
Jorge mă prinde de umeri şi ieşim amândoi, lăsându-l pe tata să se gândească la ce a făcut. Arăt ca un părinte care îşi pedepseşte copilul, doar că copilul e chiar părintele meu. Merită din plin asta. Dacă eu chiar nu îl pot ajuta cu ceva, dacă nu îi pot plăti cauţiunea... va fi închis. Au murit doi oameni. Doi oameni. Duşmanii mei, dar oameni.
Mă las pe spătarul scaunului din dreapta al maşinii mele. Îl las pe Jorge să conducă, eu nu sunt în stare. Îmi frec fruntea cu palma şi îmi închid ochii.
Eu: Jur că ăla nu e tatăl meu!
Jorge: Şi eu pot să jur că e un nesimţit.
Eu: A vrut să apere ce e al lui.
Jorge: M-a făcut puşti!-lovind volanul-
Eu: Scuze.
Jorge: De ce nu i-ai spus că sunt iubitul tău?
Eu: Nu era momentul.
Jorge: Ba era momentul perfect.
Eu: Ce mă fac cu el?
Jorge: Se presupune că părinţii au grijă de copii până aceştia nu mai sunt capabili.
Eu: Totuşi...
Jorge: Îşi va găsi un avocat şi vom merge la tribunal.
Eu: Cred că destinul nu vrea ca noi ... pur şi simplu să petrecem timp împreună.
Jorge: Ce vrei să spui?
Eu: Adică de fiecare dată când suntem împreună, se întâmplă ceva.
Jorge emoticon unsure Doar nu vrei să spui că... ?
Eu: Nu, normal că nu mă despart de tine. Era doar o constatare.
Jorge: Ce ai zice dacă mergem puţin în parc ca să te destinzi?
Eu: Nu prea cred.
Jorge: Haide emoticon colonthree
Eu: Bine, dar nu stăm mult.
Jorge: Promit.-întinzând degeţelul mic-
După ce mai conduce câteva minute, ajungem în parcul central şi mă prinde de mână plimbându-ne încet emoticon colonthree Îmi aduce aminte de atunci când m-a luat prima dată de mână, în grădină. Momentul ăla a fost ciudat, dar mi-a plăcut. Acum, că mă gândesc mai bine, făcea parte din pariu. Însă, tot îmi aduc aminte de emoţiile care stârneau în mine atunci.
Eu: Pot să îţi spun ceva?
Jorge: Da, orice.
Eu: Mulţumesc! -întorcându-mă cu faţa la el-
Jorge: Pentru ce?
Eu: Pentru că, în loc să fugi de mine pentru că tatăl meu aproape ţi-a dat foc şi pentru că mă ajuţi. Mulţumesc!
Jorge: Nu contează tatăl tău aici.
Eu: Adică dacă nu ar fi fost tatăl meu ai fi aruncat cu roşii în el? :))
Jorge: Poate.... dar aş fi folosit ouă :))) -râzând-
Eu: Da, sună mai bine. Hei, ăla nu e Marco? -arătând spre o tarabă de îngheţată-
Jorge: Da, e noua lui slujbă. :))
Mai mulţi copii s-au adunat în jurul lui, ţipând şi fluturând banii în aer. Marco avea îngheţată pe faţă şi o bonetă roz care se asorta cu şorţul. Încerca să pună mai multe cupe într-un cornet dar sfârşeşte prin a le scăpa pe jos. Unii râdeau de el iar alţii băteau din picioare.
Eu: Hai să îl ajutăm!-trăgându-l de braţ-
Jorge: Ce? Nu O_O -lăsându-se greu-
Îl trag după mine şi dau copii la o parte din faţa mea. Intru prin spate, lângă Marco şi încerc să ascult ce cer copiii. Împart îngheţată la toată lumea iar copilaşii îmi mulţumesc şi zâmbesc dulce când îşi primesc comanda. Marco răsuflă greu şi îşi aruncă boneta pe jos.
Marco: Demisionez! -strigând- Poate vrei să vinzi tu îngheţată.-uitându-se la mine-
Eu: Oh, Doamne! Nu mă pot opri din râs. Mi-ai făcut ziua mai bună emoticon colonthree
Marco: Măcar mă pot mândri cu asta decât cu o slujbă.-dând şi şorţul jos-
Eu: Păcat, îţi stă bine în roz. Trebuia să îţi fac o poză şi să îi arăt Lodovicăi.
Lodo-venind în faţa noastră-: Ce să îmi arăţi? :))
Eu: Lodo emoticon colonthree De când eşti acolo?
Lodo: De la partea cu 'să îi arăt Lodovicăi'.
Eu: Nici nu ştii ce s-a întâmplat azi.
Lodo: Nici tu.-oftând-
Eu: Tu prima.-aşezându-mă pe o bancă-
Jorge: Noi ne ducem să bem un suc şi vă lăsăm să discutaţi.
Marco: Da, şi să îmi iau un alt măr emoticon confused_rev
Lodo: Mulţumim emoticon colonthree Spune tu prima!
Eu: Tata e cel care a dat foc barului. emoticon unsure
Lodo: Ce? Nu pot să cred.
Eu: Aha, dar prefer să spui tu pentru că vreau să evit subiectul.
Lodo: M-am întâlnit cu Gina şi Jerry.
Eu: Ce au zis?
Lodo: Păi Jerry ne-a ameninţat, ca de obicei, iar Gina nu pare deloc aşa cum spuneai că e.
Eu: M-am întâlnit şi eu recent cu ea şi chiar s-a schimbat. În bine.
Lodo: Uite cum sfârşeşte totul din cauza lui Jake. Tu ai fost tristă mult timp, Lara e moartă, Gina e... defapt nu o cunosc.
Eu: Ea e singura care e bine. Sau a fost bine... nu ştiu care dintre variante.
Gina chiar a ajuns mai bine dintre toate victimele. A realizat că prietenia şi bunătatea sunt calităţi mai bune decât popularitatea şi frumuseţea. Mă bucur pentru ea şi cred că poate fi o prietenă bună acum.
Lodo: Te pot ruga ceva?
Eu: Sigur.
Lodo: Nu te mai da la Marco!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu