Îngeri și demoni. Capitolul 29- L..lac? P..pădure?

Jerry: 'Cei care se simt discriminaţi, pleacă capul şi trec mai departe. Iar ceilalţi doar continuă să vorbească neadevăruri. Neadevăruri, sinonimul discriminărilor. Ce dacă eşti mai diferit de ceilalţi, ce dacă nu eşti de acord cu ceva? De ce să fii dat la o parte, considerat un gunoi doar pentru nişe capricii ieftine?'-oprindu-se brusc- Mă scuzaţi!
Lasă carnetul pe hol şi iese din sală.
Mă foiesc pe scaun şi tuşesc sec. Îmi pun mâinile în sân şi mă ridic încet de pe scaun, toate privirile fiind pe mine. Iau carnetul de pe masă şi îl închid.
-Poate ar trebui să te duci după iubiţelul tău. Râde un băiat din primul rând. Sunt sigur că te aşteaptă. Continuă, râzând şi uitându-se la un alt băiat.
-Oh, lăsaţi-o! E timidă şi cred că s-a săturat să stea cu profu' ăsta. Ieri am văzut-o cu ăla de desen. Credeţi-mă, le stă mult mai bine. Spune fata din spatele băncii mele. Eu doar îmi las capul în jos şi continui să merg către bancă.
-Timidă, huh? Continuă băiatul care a început.
Jerry, ai încurcat-o!
-Şi mai e băiatul ăla care s-a pus în gură cu profu'. Fata din spatele meu vorbeşte din nou. Are un accent enervant de orăşean.
Jerry-trântind uşa brusc-: Gura!
Tresar şi mă aşez repede în bancă. Fata din spatele meu răsuflă şi îşi dă ochii peste cap,presupun.
Jerry: Carnetele la mine! -sprijinindu-se cu mâinile de catedră-
Toţi, înafară de mine, se ridică zgomotos şi se înghesuie ca să ajungă la catedră. Se formează un teanc iar profesorul le pune în geanta personală.
Jerry: Mai sunt încă 5 minute din oră. Ce ar fi să staţi liniştiţi?
-Ea a început. Fata din spatele meu arată spre mine.
Jerry: Malia!-dânduşi ochii peste cap-
Deci ăsta e numele ei. Huh.
Malia: Bine.-foindu-se- Dar să ştiţi că afirmaţia încă e valabilă.
Jerry: Ştii ce? Nu mă interesează.-uitându-se la mine-
Trage scaunul şi se aşează pe el. Îşi mută privirele peste tot în colţurile sălii şi îşi aşează tacticos gulerul cămăşii. Eu mă uit în stânga şi în dreapta ca să îmi dau seama dacă se uită la mine sau la altcineva. Când îmi îndrept ochii spre mica tablă, ochii lui erau pe mine şi mă priveau cu un aer superior, fără să clipească. Mă simt privită de mai multe pereche de ochi şi degetele mele bat uşor pe materialul băncii. Situaţia e prea jenantă iar privirea lui Jerry mă duce cu gândul la ce îmi va spune sau face ora următoare. Am mai trecut prin asta, probabil va face câteva remarci proaste la adresa mea şi a lui Jorge, dar ne vom continua ora normal.
Jerry: Nu aveţi...-întrerupt de clopoţel- temă. -ridicându-se-
Decid că mai bine rămân aici pentru următoarea oră. Oricum, m-am săturat de privirile pe care le primesc pe hol şi nici nu vreau să mă întâlnesc cu fata aia, Malia. Pare plină de sine.
Nici Jerry nu pare să iasă din clasă. Se uită la toţi elevii şi le spune 'O zi bună' în timp ce îşi dă ochii peste cap. Am şi eu nevoie de o zi bună, însă nu de la el sau în preajma altor oameni total neinteresaţi de viaţa mea.

Jerry: Am rămas doar noi.
Eu: Aşa e. -îndoind colţul manualului-
Jerry: E încă pauză, poţi ieşi.
Eu: Nu, prefer să terminăm odată cu asta.
Jerry: Bine.
Mă aşteptam la un comentariu urât până acum, dar nu spune nimic şi scoate un manual suplimentar din geanta lui.
Jerry: Copiază primele două capitole.-punându-mi cartea pe masă- Vrei să le copiezi sau ţi le dictez?
Eu: Mersi, mă descurc emoticon confused_rev -luând cartea-
Jerry: Oh, şi nu uita de subsol.
Eu: Sigur. -băgând capătul creionului cu radieră în gură- Te simţi bine?
Jerry: Da.-dând din umeri-
Nu e bine :|
Eu: Mulţumesc că mi-ai luat apărarea, mai devreme. Cu fata aia.
Jerry: Nu mă interesează.-aşezându-se pe scaun-
Poate e din cauza lui Jake?
Eu: Îmi pare rău de cele întâmplate cu tata emoticon unsure
Jerry: E ok, nu e vina lui.
E ciudat. Niciun comentariu urât de când a plecat Jorge. Încep să scriu primele rânduri pe caietul meu, dar gândul îmi e în altă parte.
Eu: Ahm.. de ce ai plecat aşa brusc din oră?
Jerry: Aveam treabă cu directorul.
Eu: Şi ce a zis?
Jerry: Să nu te mai bagi în treaba mea.
Îmi muşc limba şi continui să scriu ce mi-a spus. Nu înţeleg de ce mi-a dat să copiez asta, ştiu deja paragrafele pe de rost. Probabil, vrea să scape mai repede de mine, însă el nu va scăpa până nu îmi spune ceva urât. emoticon upset Nu îi stă în fire.
Eu: Te pot întreba ceva?
Jerry: Dacă e despre carte, are legătură cu psihologia sau despre viitoarele ore.
Eu: Oh, eu mă gândeam la alt gen de întrebare.
Jerry: Fie. -dându-şi ochii peste cap-
Eu: Îţi pare rău pentru Jake? Vrei să te răzbuni sau ceva...?
Jerry: Mnu. Poate îmi e mai bine fără el, era un dobitoc.
Eu: Cu asta te aprob. Unde ai fost în seara aia?
Jerry: Nu contează unde aş fi fost, nu salvam pe nimeni şi nici nu am fost câinele lui. Dacă te gândeşti că eu am pornit incendiul, las-o baltă.
Eu: Nu, doar întrebam unde ai fost. Chiar tu lipseai din peisaj.
Jerry: Ţi-am zis, nu contează.
Eu: Ce-i cu tine? Mă aşteptam să ţipi la mine de la începutul orei şi nici nu vrei să îmi răspunzi la o nenorocită de întrebare? -răstindu-mă la el-
Jerry: Am fost cu Lodo, bine?
Eu: Cu Lodo, ce vrei să spui?
Jerry: Ştiam ce avea de gând Cora aşa că m-am dus cu ea la spital.
Eu: De ce nu mi-a spus?
Jerry: Eu i-am zis să nu o facă. Doar m-am interesat de starea ei, nimic mai mult.
Eu: De ce să nu îmi spui?
Jerry: Pentru că ai fi reacţionat... ei bine ai fi făcut faţa asta.-gesticulând-
Eu: Oh, primul comentariu urât pe ziua de azi, mulţumesc Jerry. Mă simt împlinită. -ridicându-mă-
Jerry: Scuze, nu trebuia să sune aşa.
Eu: Şi îţi mai ceri şi scuze? -luându-mi cărţile-
Jerry: Unde te duci, nu am terminat.
Eu: 4,3,2,1. Pa, Jerry!
M-am sincronizat cu clopoţelul şi am ieşit din clasă. Lodo mi-ar fi putut spune că Jerry şi-a schimbat atitudinea. Îmi place mai mult vechiul Jerry. Ies din Academie după ce îmi iau geanta şi îl caut din priviri pe Jorge. Trebuie să îi spun ce s-a întâmplat azi.
Jorge-punându-mi mâinile la ochi-: Aici erai emoticon colonthree
Eu: Aici sunt tot timpul.-dându-mi ochii peste cap-
Jorge: Haide în maşină, am o surpriză pentru tine.
Surpriză? emoticon colonthree Ador surpirzele, mai ales când e vorba de Jorge. Îl cunosc de o lună şi ceva, dar e de ajuns pentru mine. Îl urmez în maşină şi mă aşez pe locul din dreapta. E maşina mea, am dreptul să o conduc.
Eu: Care e surpriza?
Jorge: Vom închiria o cabană de la marginea pădurii pentru restul weekend-ului.
Eu: De ce nu mi-ai spus? Nu am lucruri la mine.
Jorge: M-am gândit la toate.-arătându-mi bagajele de pe bancheta din spate-
Eu: Ai intrat în casa mea?
Jorge: Mi-ai lăsat cheia, îţi aminteşti?
Eu: Da, dar totuşi, mi-ai umblat prin lucruri?
Jorge: Da, nu e mare chestie.
Eu: Oh, lasă. Mă bucur că petrecem 3 zile împreună emoticon colonthree
Îmi zâmbeşte şi porneşte maşina. Voi lăsa partea cu Jerry pe mai târziu, nu vreau să stric momentul ăsta. Am prea puţine amintiri plăcute cu Jorge ca să refuz acest sfârşit de săptămână, doar eu şi el. Şi natura. Nu am mai fost în pădurea de la marginea oraşului niciodată. Am văzut-o doar atunci când Jorge m-a dus în câmpul cu flori şi e destul de întinsă. Mie frică de animalele sălbatice, dar cabană înseamnă siguranţă. Şi Jorge =)))
În aproximativ o oră, ajungem la o pensiune de unde trebuie să luăm cheia şi locaţia cabanei. Nici nu vreau să ştiu cât de scump e să închiriezi o cabană în acest sezon. Decid să cobor şi eu doar ca să văd pensiunea pe interior. Intrăm amândoi, ţinându-ne de mână şi vedem marele rând de la recepţie. Serios, nu mă aşteptam să fie chiar aşa de multă lume.
Jorge: Cred că va dura ceva, îmi pare rău.
Eu: Nu e nimic, e mai bine decât să stau acasă.-sprijinindu-mă de umărul lui-
Jorge: Dacă ţi-e foame, am câteva gustări în maşină.
Eu: Găteşti?
Jorge: E prima dată, nu am avut pentru cine să gătesc până acum.
Eu: Lara.-dând din umeri-
Îşi întoarce privirea spre mine şi se încruntă.
Eu: Bine, nu mai aduc vorba de ea.
Oftez şi mă mut de pe un picior pe altul. Poate fi chinuitor să aştepţi la o coadă aşa de imensă, dar merită. Aud clopoţelul, asta însemnând că au mai intrat câteva persoane în sala de aşteptare. Îmi întorc plictisită capul să văd cine ni s-a alăturat şi rămân surprinsă. Aiden. Păşeşte în faţa noastră, fără să ne observe. Se duce în faţa cozii, în faţa doamnei din spatele biroului care e destul de rapidă.
Jorge: Ce nesimţit. -dând dezaprobator din cap-
Eu: Mă întreb ce caută pe aici.
Jorge: Probleme.-cu o voce piţigăiată- Trebuie să îi atragă cienva atenţia că aşa ceva nu se face.
Aiden se întorce şi rândul înaintează. Ne observă şi ne face prietenos cu mâna.
Aiden: Hei, ce faceţi? -zâmbind-
Jorge: Aşteptăm, cum face restul lumii.
Aiden: Oh, mă bucur.. pentru... voi emoticon confused_rev Vă petreceţi weekend-ul aici?
Eu: Da.
Aiden: Bună alegere emoticon wink
Eu: Tu ce faci aici?
Aiden: E lanţul meu hotelier :)) Cabanele sunt ale mele.
Eu: Serios?-ridicându-mi sprâncenele-
Aiden: Da, mi se spune des asta. Trebuie să plec, distracţie plăcută. Voi vorbi cu cineva să vă scadă din preţ :))
Jorge: Nu e nevoie, mergem la altă cabană.-prinzându-mă de braţ-
Gelozia îl loveşte din nou.
Aiden: Ei bine, în caz că vă răsgândiţi, sună-mă Tini.
Eu: Jorge, nu mergem în alt loc. Nu am aşteptat aici degeaba iar Aiden nu e un motiv bun ca să plecăm.
Jorge: Ne va distruge mini-vacanţa.
Eu: Doar dacă el deţine ... toate astea nu înseamnă că ne va distruge timpul nostru într-un fel.-gesticulând-
Jorge: Dar mă enervează tipul.
Eu: Uită de el.
Jorge: Bine.-oftând-
Rândul tot înaintează până când vine rândul nostru. Jorge ia cheia şi notează pe o foaie locaţia cabanei noastre.
Urcăm din nou în maşină şi drumul devine pietros şi în jur pot vedea doar copaci. Bine că a luat maşina mea şi e nouă.
După încă o oră, ajungem la cabana noastră, cel puţin aşa presupune Jorge. E o cabană obişnuită, din lemn de o culoare ciocolatie, şi e decorate cu flori. Sper că şi interiorul e la fel de plăcut.
Eu: Lodo şi Marco au habar unde suntem? -punându-mi geanta pe mica canapea-
Jorge: Da. Marco m-a ajutat cu locaţia şi rezervarea.
Eu: Drăguţ din partea lui. De ce nu i-ai luat şi pe ei?
Jorge: Pentru că vreau să fim doar noi. -aducând restul lucrurilor-
Eu: Nici nu vreau să mă uit ce ai pus în bagajul meu.
Jorge: Doar ceea ce ştiu că ai fi luat cu tine. Ţi-am luat o geacă, bluza ta mov preferată şi nişte bocanci în caz că plouă.
Eu: Nu e rău. Ce vom face aici?
Jorge: Mergem prin pădure, un foc de tabără, mergem la lac... chestii de genul.
Eu: L..lac? Pădure? -înghiţind în sec-
Jorge: :))) Ţi-e frică?
Eu: Puţin.
Jorge: Nu trebuie. Eşti cu mine.
Eu: Asta mă face să îmi fie frică.
Jorge: Doar nu ţi-e frică de mine? -râzând-
Eu: Nu, dar la ce experienţă ai cu natura, mi-e frică să ies afară.
Jorge: Ştii la ce mă pricep?
Eu: La multe, dar la ce?
Jorge: La sărutat fete drăguţe.-sărutându-mă-
Eu: Şi câteva fete drăguţe ai sărutat până acum? -prinzândul de talie-
Jorge: Multe fete drăguţe, dar doar una frumoasă.-sărutându-mă din nou-
Mă desprind cu greu de el şi mă uit în ochii lui.
Eu: Deci ai sărutat mai multe fete.
Jorge: O, nu am vrut să sune chiar aşa.
Eu: Ştiu, am înţeles.
Jorge: Te-ai supărat?
Eu: Am cumva o faţă supărată?
Jorge: Nu. Ai o faţă drăguţă emoticon colonthree Mă duc să pregătesc masa.
Eu: Bine, eu o voi suna pe Lodo.
Jorge: Ştiam că nu vei rezista fără să o suni.-ridicând un deget împotriva mea-
Îmi dau ochii peste cap la afirmaţia lui şi formez numărul. Nu pot rezista fără să o întreb ce a făcut cu Jerry la spital.
Lodo: Alo?
Eu: Bună, Lodo!
Lodo: Oh, hei Tini! Cum sunteţi?
Eu: Bine, bine.-jucându-mă cu franjurile blugilor mei- Chiar nu mă aşteptam la asta.
Lodo: Jorge e un drguţ.
Eu: Da, este. Te pot întreba ceva... mai personal?
Lodo: Deşi nu văd ce ar fi personal, da.
Eu: De ce nu mi-ai spus că ai fost cu Jerry la spital şi ce aţi făcut?
Lodo: De unde ai aflat?
Eu: De la el însuşi.
Lodo: Nu am făcut nimic, doar s-a interesat de mine. A fost un gest surprinzător din partea lui.
Eu: Să nu-mi spui că ai ieşi cu Jerry!
Jorge: Poftim?
Eu: Te sun mai târziu.-închizând-
Jorge: Ce? Vrei să ieşi cu Jerry?
Eu: Nu eu, Lodo.
Jorge: Lodo să iasă cu Jerry?
Eu: Nu, doar am întrebat-o.
Jorge: Deci continui să îţi pese de el, bine.