Îngeri și demoni. Capitolul 34-Gelozie.

Jorge: Pot să îţi dau tricoul jos?... -părând ruşinat-
Eu: Uh... aha.
Se uită mirat la faţa mea şi mâinile lui coboară până la baza tricoului meu. Mă gâdilă puţin şi începe să-l ridice uşor.
Eu: Stai.-prinzându-l de mână- Tu primul.-făcând semn spre tricoul lui-
Se opreşte şi îşi ridică sprâncenele. Îşi scoate mâinile de sub pătură şi apucă baza tricoului lui, după care şi-l scoate cu uşurinţă. În tot acest timp, se uită la mine, aşteptând. Mă întind să îi analizez muşchii de pe abdomen şi el mă sărută pe frunte. Mâinile lui coboară, din nou, spre tricoul meu şi mi-l dă peste cap. Se uită în ochii mei şi se ridică deasupra mea, sărutându-mă uşor pe gât.
Jorge: Eşti frumoasă. Aşa de frumoasă...
Îmi trec mâinile prin părul lui şi încerc să nu-l trag prea tare. Îşi îndreaptă buzele spre ale mele dar e oprit de strigătele Lodovicăi.

Lodo: De câte ori să îţi spun asta, Marco? Nu mai rezist.
Marco: Nu e vina mea. Şi băieţii se uită după tine când ieşim.
Lodo: Dar eu nu le întorc privirea, însă tu decizi că aşa ar fi politicos. În caz că nu-ţi dai seama, flirtau cu tine. Şi tu le răspundeai.
Aud sunetul unui obiect trântit pe podea, şi cred că e un papuc.
Marco: Ştii că nu m-aş uita la altcineva. Însă iubita mea geloasă crede că mi-a venit cheful de a înşela pe cineva.
Al doilea sunet îmi confirmă că unul dintre ei şi-a aruncat papucii pe podea.

Mă ridic în coate şi Jorge mă prinde de încheieturi. Se încruntă.
Jorge: Lasă-i! Nu e prima oară.
Eu-împingându-l-: Pentru mine e.

Se lasă pe marginea lui de pat şi oftează. Îmi întinde tricoul şi eu mă îmbrac, nu înainte de a mă studia din nou. Mă aşez mai comod şi el aprinde veioza de pe noptieră. Camera e slab luminată şi continui să ascult 'cearta' celor doi.

Lodo: Nu sunt geloasă, sunt supărată că iubitul meu nu îmi acordă prea multă atenţie.
Marco: E din cauză că lucrez.
Lodo: Acum ai o scuză, dar înainte să lucrezi?
Marco: Lodo...
Lodo: Lasă-mă!

Aud paşii ei, în timp ce urcă treptele şi apoi o uşă trântită. Jorge îşi întoarce privirea spre mine şi îşi muşcă buza de jos. Deci eu nu am voie să o fac în preajma lui, dar el da?
Eu: S-a mai întâmplat?
Jorge: De câteva ori.
Eu: Şi cum ai reacţionat?-uitându-mă la el-
Jorge: Doar am stat în camera mea, încercând să dorm.-ridicând din umeri-
Eu: O...-întredeschizând buzele- Şi s-au împăcat?
Jorge: De fiecare dată emoticon confused_rev
Eu: Sper că şi de data asta.

Aud alţi paşi şi amândoi ne terminăm conversaţia. O bătaie în leneşă în uşă răsună pe hol şi în cameră. urmată de o voce:
Marco: Jorge, eşti aici? Pot să intru?
Jorge: Nu sunt singur.
Marco: Oh, păi... noapte bună amândurora! Cred că voi dormi pe una dintre canapele, dacă pot dormi...-păşind-
Eu-ghiontindu-l-: Hei! Se simte rău.
Îşi dă ochii peste cap şi se ridică din pat, acoperindu-mă cu restul păturii.
Jorge: Intră.-deschizând uşa- Era deschis, da' na... -.-
Marco: Mersi. Bună, Tini! -făcându-mi încet cu mâna-
Eu: Mhm... hei emoticon unsure -muşcându-mi buza de jos-
În momentul ăla, Jorge îmi trimite priviri ucigătoare.
Jorge: Ce s-a întâmplat?-luându-şi hainele de pe un scaun, făcându-i loc lui Marco-
Marco-aşezându-se şi oftând-: Crede că o înşel.
Jorge: Aha.-frecându-şi barba- Continuă!
Marco: Şi a ţinut-o aşa tot drumul, până acasă.-dându-şi ochii peste cap-
Jorge: Femeile...-oftând şi uitându-se la mine-
Eu: Hm... Bărbaţii. emoticon squint -uitându-mă cu dezgust la ei- Trebuie să îi arăţi că nu e aşa. Nu are dreptate, nu?
Marco: Nu. Şi aş putea dovedi dacă noua mea colegă nu ar fi aşa de interesată de viaţa mea.
Jorge: Noua colegă?
Marco: Gina Martin.
Eu: Gina? Lodo a văzut-o?
Marco: Da, azi.
Eu: Oh, deci Gina nu s-a schimbat prea mult...
Marco: Părea de treabă.
Jorge: Fata aia e ciudată rău.-făcând ochii mari-
Marco: Trebuie să rezolv asta cumva.
Eu: Mâine. Odihneşte-te acum!
Marco: Mda, cred că ar fi cel mai bine.-ridicându-se-
Jorge: Noapte bună! Şi... apropo, de mult timp aştept să te văd într-un costum de animal.
Marco: Nemernic ce eşti :)) -ieşind-

Râde şi se îngroapă din nou în pătura pufoasă, mângâindu-mi părul. Deci a fost supărat că Marco l-a deranjat. Ne-a deranjat.

Eu: Ai fi ... continuat dacă nu intra Marco?
Jorge: Ce să continui?
Presimt că ştie ce vreau să spun, dar vrea să o audă de la mine.
Eu: Ştii tu, ce începuseşi.
Jorge: Ce am început? -sărutându-mi încheietura mâinii-
Eu: Asta! -scuturându-mi mâna.- Te rog, nu mă fă să o spun.
Jorge: Ah. Nu aş face nimic, fără acordul tău desigur.
Eu: Ar trebui să fie o uşurare sau o greutate?
Jorge: Adică...-înghiţind în sec- tu vrei să o facem?
Eu: Mhm.-prefăcându-mă că tuşesc-
Jorge: Martina.-ţinându-mă de mâini- nu mai fi aşa ruşinoasă cu mine. Vrei sau nu?
Eu: Da, adică nu. Nu ştiu. -uitându-mă în tavan-
Jorge: Nu eşti sigură pe tine.-râzând-
Nu mă ajută deloc. Aş vrea să îi pot spune că nu vreau ca prima oară să o fac abia după ce l-am cunoscut de o lună şi ceva.

Jorge: Te întreb asta pentru că... eu vreau. Pff, cine nu vrea?
Îmi trag pătura peste faţă şi încerc să îmi analizez variantele. Aş putea foarte bine să mă întorc pe partea celaltă şi să mă prefac că dorm până îşi înfăşoară o mână în jurul meu şi adoarme cu capul pe umărul meu drept emoticon colonthree Sau aş putea să ies de sub pătura asta şi să îi spun adevărul. Dar cred că sunt aşa roşie încât îmi va turna paharul cu apă peste faţă.
Eu: Ăm, somn uşor! -aşezându-mă mai bine pe pernă-
Jorge: Martina? :| -scuturându-mă-
Eu: Huh.-imitând zgomote de somn-
Jorge: Oh, dormi. Noapte bună, dragă! -sărutându-mă pe frunte-
Mă înveleşte mai bine şi se culcă exact cum intuiam. De ce mă face să îl iubesc mai mult?

'Dimineaţă'

Marco: Dacă ai şti doar ce vânătaie am pe spate emoticon upset Am căut de 3 ori aseară.-amestecând în cana cu lapte-
Îmi sprijin capul în podul palmei, şi îmi las cotul pe masă. Cred că am o faţă de urs turtit, dar mi-e foarte somn.
Jorge: Eu am dormit ca un înger emoticon colonthree
Eu: Ştiu, doar AI DORMIT PE MINE.
Jorge: Şi eşti aşaaa pufoasă emoticon colonthree -legănându-se pe scaun la 'aşaaa'-
Marco: Aţi văzut-o pe Lodo?-amestecând în cană-
Da, mă doare şi capul dacă întrebi, Marciti.
Eu: Nu.-căscând-
Jorge: E o persoană matinală.
Marco: Ştiu şi e ora 9 emoticon unsure -încă amestecând-
Jorge: Ce vreţi să facem azi?-radiind de bucurie-
Eu şi Marco ne întoarcem capetele plictisite spre el şi afişează o faţă de 'Nu trebuia să spun asta, scuze.'. Marco s-a orpit din învârtit în acest timp.
Marco: Dar... Tini, te duci să vezi dacă e în cameră?-învârtind-
Pe bune? -.- Nu vede că voi adormi pe scări sau mai bine, în patul Lodovicăi.
Marco: Te rog.-învârtind în cana aia blestemată-
Oficial, cea mai proastă dimineaţă.
Eu: Bine, fie.-abia ridicându-mă de pe scaun-
Marco: Mersi.-încă învârtind-
Jorge: Frate! Marco, vrei să faci lapte cu cacao solubil sau praf? emoticon upset
Marco: Pot să-l fac praf dacă învârt? emoticon confused_rev

Îmi flutur o mână în aer şi ies din bucătărie ca să urc scările. Când eram cu piciorul -acoperit de pantalonii mei, desigur- pe prima treaptă, uşa se deschide şi pot simţi parfumul scump al lui Aiden ivadându-mi nările de la 4 metri distanţă. Mă întorc, cu o mână pe balustradă, şi Aiden era acolo ţinându-o pe Lodo de braţ. O...k. *-*

Lodo: 'Neaţa, Tini! Cum ai dormit?
Aiden deja a observat că port tricoul lui Jorge.
Eu: 'Neaţa.
A sunat mai mult a întrebare.
Eu: Ce... faceţi? -mărind ochii-
În acel moment, cum nu se putea maii bine, Marco vine în sufragerie.

Marco: Lodo, mi-am făcut griji. Unde ai.... fost? -văzându-l pe Aiden-
Jorge: Bun venit în lumea mea.-bătându-l pe Marco pe umăr-
Lodo: Am fost prin parc, cum ştii că îmi place să merg dimineaţa, şi am găsit pe altcineva matinal. emoticon grin -arătând spre Aiden-
Marco: Puteai să spui că vrei să mergem în parc.-trăgând-o de mână-
Lodo: Nu vroiam să merg cu tine. Sincer, Tini, îţi apreciez părerea despre Aiden, dar e chiar un om minunat.
Aiden: Hei. emoticon colonthree -făcându-mi din mână-
Marco: Mă înşeli?
Lodo: Jocurile se pot juca în doi, iubire. -punându-i mâna pe umăr-
Marco: Dar eu nu te-am înşelat.
Jorge: Uhm... nu că vreau să mă bag sau ceva, dar cred că ar trebui să vorbiţi în altă parte, nu aici de faţă cu toată lumea- referindu-se la mine-

Iar vrea să-l ţină pe Aiden la distanţă. Nu prea funcţionează.

Aiden: Ce îţi face piciorul?
Eu: Mult mai bine *-*
Aiden: Mă bucur. emoticon colonthree
Lodo-ghiontindu-l-: Ahm... Aiden el e Marco. Marco el e Aiden, un prieten din parc.

Nu pot să cred că vrea să îl facă gelos pe Marco cu un băiat. Şi acel băiat e Aiden.
Toţi îşi îndreaptă privirile spre uşă, când se întredeschide.
Ludmila: Bună, prieteni! emoticon colonthree
Închide uşa la loc, dar rămţne cu clanţa în mână.
Ludmila: Scuze, nu ştiu de ce s-a rupt :))
Marco: Dă-o la mine! -.- Iar tu, domnule avocat, poţi să pleci acum.
Ludmila: Aiden? Aiden Black?
Aiden: Ludmila?! De ce e asta în casa voastră?-părând nervos-