Îngeri și demoni. Capitolul 38-Ecuații.

Eu: Nu mergea... apa de la baie *-*
Cande: Nu te-am mai văzut de mult timp. Vino aici! :)) -trăgându-mă-
Ludmila: Eu am chemat-o, sper că nu te deranjează.
Eu: Nu, e în regulă. -dându-mi hanoracul jos- Ce faceţi?
Marco: Am făcut gustări. -aşezând un platou pe masă-
Diego: Super. Noi facem bine. emoticon colonthree Unde sunt amorezii?
Marco: Jorge a trecut mai devreme pe aici şi şi-a luat pă...lăria *-* Doarme în seara asta la Martina.
Cande: Poartă pălărie? -aşezându-se pe canapea şi luând un sandviş- Nu ştiam.
Marco: De obicei nu poartă, dar a spus că aşa vrea.-luându-mă de talie-

>>Din perspectiva Martinei<<

Jorge: Am luat pătura greşită, nu e asta. *-*
Eu: Şi tu acum îmi spui?!-dând din mâini-
Jorge: Nu e vina mea! Mă grăbeam pentru că nu vroiam să mă vadă cineva.
Eu: Eh, nu mai contează. Dormi fără pătură! -trăgând de colţul cearceafului-
Jorge: Dar... nu pot dormi fără ea.
Eu: Niciun dar! Dacă nu poţi dormi fără ea, atunci nu o fă. Eu mă voi culca oricum.
Jorge: Martina... emoticon frown
Eu: Jorge.-ridicând o sprânceană-
Jorge: Te rog emoticon colonthree
Eu: Treci în pat!-prinzându-mi părul-
Jorge: Bine...-oftând- Dar dacă nu voi putea dormi să ştii că te pun să îmi aduci pătura.-ridicând un deget-
Eu: Sigur.-stingând lumina-

Mă ghemuiesc în pat şi mă dau mai aproape de mijloc, dar Jorge se întinde spre margine. Îl înţeleg, e supărat dintr-un nimic. Mâine dimineaţă îi va trece cu siguranţă.

>Vis< *-*

Mâinile mele erau legate prea strâns de zidul din mijlocul localului. Focul se înteţea mai tare şi încercările mele de a mă elibera nu dădeau roade. Încheieturile mă dureau şi nu mai puteam suporta căldura care mă înconjura. Râsul vag al unei persoane, amestecată cu tusete se aude din ce în ce mai tare în capul meu.

Jake: Te doare? -tuşind-
Eu: Jake, dezleagă-mă! emoticon upset -zbătându-mă-

Se apleacă asupra mea şi îmi ridică bărbia cu două degete. Se uită cu milă la mine, dar se ridică din nou.

Jake: Să înţeleg că da.
Eu: Ce vrei de la mine?-lăsându-mi capul în jos-
Jake: Vezi toate astea? Vezi?!-ţipând- 'Iubiţelul' tău a îndrăznit să-mi dea foc de viu! Are o problemă cu mine? S-o rezolvăm acum.
Eu: Eu nu încap în ecuaţia ta. Dă-mi drumul.-mişcându-mi braţele-
Jake: Niciodată.-aplecându-se, vorbind în părul meu- Ştii ce e cel mai amuzant? -chicotind-
Eu: Ce?
Jake: Că a plecat. El a plecat. Te-a lăsat aici, să mori alături de mine. Ştia că eu te-am adus aici, şi a dat foc. Ne-a dat foc.
Eu: Minţi.-privindu-l cu ură-
Jake: Mint? :)) Atunci unde e? De ce nu te salvează?-ridicând braţele în aer- Jorge Verdas, apari şi salvează-ţi iubita! :)) Îl vezi cumva?
Eu: Eşti bolnav.-scuturându-mi capul- Acum, lasă-mă în pace, sau vom muri amândoi.
Jake: Nu mai e timp... Vezi tu? Eu vreau să mai trăiesc.-trasând linii pe obrazul meu- Îţi promit că te voi răzbuna, iubito.-sărutându-mă pe frunte-
De ce sunt chinuită astfel?
>>

Eu: Jorge...-foindu-mă- Nu! Lasă-mă în pace.
Jorge: Martina?-mişcându-mă uşor- Tini, eşti bine?
Eu: Jorge? -agăţându-mă cu mâinile de gâtul lui- Eşti aici emoticon heart
Jorge: Mereu emoticon heart Ce s-a întâmplat?
Eu: Am avut un vis... coşmar. Cu Jake.
Jorge: Nici mort nu te lasă în pace. emoticon upset -mângâindu-mi părul-
Eu: Sunt bine acum. Tu nu dormeai?
Jorge: Nu pot să dorm, ştii tu... păturica. *-*
Eu: Oh... Uite, vino mai aproape!-trăgându-l lângă mine-
Jorge: Mersi.

'Dimineaţă'
>>Din perspectiva Lodovicăi<<

Eu: Marco. Marco. emoticon squint Marcooo!-mişcându-l-
Marco: Ce mai vrei?-trăgându-şi pătura peste cap-
Eu: Să te trezeşti.
Marco: Asta vroiai şi acum 10 minute. Frate, mai schimbă-ţi dorinţele şi tu.
Eu: Eu merg la Academie azi, iar tu întârzii la muncă.
Marco: Nu aş fi ştiut asta dacă nu îmi repetai toată dimineaţa. Serios, cred că spui asta şi în somn.
Eu: Nu e adevărat. Dacă nu ai fi aşa încăpăţânat poate ai realiza cât de importantă e slujba ta, care aduce bani în casă.
Marco: Oh, te rog. -băgându-şi capul în pernă- Cât e ceasul? -cu o voce înfundată-
Eu: 8:20
Marco: De ce nu mai trezit până acum?-ridicându-se-
Eu: Scuze, am uitat să te trezesc.-dându-mi ochii peste cap-
Marco: Dă-mi cămaşa.-alergând prin cameră- Pantalonii, unde îmi sunt pantalonii?!-trăgându-şi şosetele pe cap- Mi-ai văzut pieptănul? emoticon confused_rev
Eu: Ce ar fi să cauţi în dulap şi în baie.
Marco: Ah, da. Mersi. Du-te înainte, vin şi eu imediat.
Eu: Eu merg cu Tini azi.-zâmbind-
Marco: Atunci eu merg cu Jorge.-scoţând limba şi intrând în baie-

Îl iubesc aşa tare emoticon heart

***
Martina e un şofer excelent. Abia am testat asta. Mă rog, m-am ţinut bine de mânerul portierei până la Academie, dar a fost bine. Niciun Jerry sau Aiden pe hol care să ne deranjeze ziua, nici un elev nesimţit, deci e o zi perfectă.

Eu: Şi Cande zicea 'Diego, când am spus eu că vreau să fiu cu tine?' :))-prinzând-o de cot-
Tini: Oh :)))-râzând-
Gina-venind lângă noi-: Hei emoticon smile
Tini: Bună, Gina! emoticon colonthree Vii la oră?-dându-mi drumul la mână-
Gina: Sigur. Salut, Lodo!-făcându-mi uşor cu mâna-
Eu: Hei...
Tini: Te-ai pregătit pentru oră?-strângându-şi cărţile la piept-
Eu: Da, norma...
Tini: Ăh, vorbeam cu Gina.
Eu: Ah...-uitându-mă în podea-
Gina: Da :)) -trăgând-o către clasă- Pa, Lodo!
Tini: Ne vedem mai târziu.
Eu: Sigur. emoticon unsure -lăsându-mi capul în jos-

Nu-mi vine să cred că m-a lăsat baltă petru Gina. Sala mea de clasă e la capătul celălalt al holului şi încep să măresc paşii ca să nu întârzii. Am un profesor bun, dar nu-mi place să întârzii.

Jerry: Lodo?-din spatele meu-
Eu: Mda?
Jerry: Ai... păţit ceva?
Eu: Nu.-dând negativ din cap-
Jerry: Ştii că dacă ai nevoie, te poţi baza pe mine.
Eu: Am zis că nu! După ce m-ai şantajat aseară, nu ai niciun drept să mă întrebi cum sunt.
Jerry: Cum spuneam, nu amestecăm viaţa personală cu cea de aici.-dându-şi ochii peste cap-
Eu: Ştiu asta, dar problema mea ţine de viaţa personală.-întorcându-mă cu spatele-
Jerry: Ştii că dacă îţi spui problemele, vei fi mai bine? Şi nu e prima dată când te ajut să-ţi rezolvi problemele...
Eu: E vorba de Gina.-închizând ochii-
Jerry: Tipa de la desen? emoticon confused_rev Gina Martin?
Eu: Da, ea. Cred că Martina o place mai mult decât pe mine.
Jerry: Nu cred asta :))
Eu: Ba da. Adică, o cunoaşte de mai mult timp şi are o prioritate.
Jerry: Şi eu am cunoscut-o pe Gina, s-a schimbat ce-i drept, dar Martina nu o place mai mult decât pe tine. Gândeşte-te că acasă stă mai mult cu tine, iar pe Gina o vede...-gândindu-se- o dată pe săptămână.
Eu: M-a ignorat emoticon unsure
Jerry: Pff. :)) Vino aici.-deschizându-şi braţele-
Eu:-dând negativ din cap-
Jerry: Haide.

Cedez şi mă izbesc de pieptul tare al lui Jerry. Nu-mi vine să cred că am făcut asta, şi nici că are dreptate. Are dreptate, da. Martina mă iubeşte. E prietena mea, prietena cea mai bună.
Jerr' îşi mişcă braţele pe spatele meu şi eu oftez. Trebuie să ajung la oră. Mă desprind din îmbrăţişare şi îi mulţumesc cu un semn din cap.

>>Din perspectiva Martinei<<

Cele două ore au trecut repede, iar eu şi Aiden nu am vorbit decât lucuri legate de oră. Nu-mi place că îmi acordă mai multă atenţie dect celorlalţi elevi, dar ar trebui să fie şi ei interesaţi. Pe Lodo nu am mai văzut-o în pauză şi nici în parcare. A rămas stabilit că merge cu mine acasă, dar am venit singură. Am venit mai mult ca să iau actele fratelui meu. Cum spitalul în care s-a născut nu mai e, sper că o voi găsi pe asistenta care avea grijă de el la primărie. Nu mă dau bătută până când Andreas Stoessel nu calcă în casa mea şi vorbeşte cu mine! Aud o bătaie în uşă, apoi se deschide fără să răspund.

Fede: Hei emoticon colonthree -intrând în casă-
Eu: Bună! Nu te-am mai văzut de ceva timp...
Fede: Mda... Te căutam doar să vorbesc cu tine.-ducându-şi mâna la frunte-
Eu: Defapt, acum trebuie să plec la primărie şi e urgent.
Fede: Oh, bine... vroiam doar să-ţi spun că Jorge mi-a spus de visul tău şi mă întrebam dacă eşti bine.
Eu: Ai vorbit cu Jorge?-aşezându-mi geanta pe umăr-
Fede: Da, în ultimul timp am redevenit prieteni :)) Mi-a spus şi de fratele tău. Îmi pare rău.
Eu: Ţi-a spus?
Fede: Aha.
Eu: Chiar acum vroiam să merg la primărie. Trebuie să aflu cine e.
Fede: Nu te vei descurca singură, te vom ajuta.
Eu: Te vom ajuta? Tu şi...?
Fede: Restul găştii.
Eu: Nu am nevoie de ajutor.-vrând să ies-

Mă împinge încet de umăr şi fac un pas înapoi.

Fede: Chiar dacă nu o recunoşti, ai nevoie de ajutor.
Eu: Te rog, nu. Mă descurc singură. Mai ţinem legătura, oricum. Pa, Federico!
Fede: Pa emoticon unsure
***
Primăria e chiar în centrul oraşului, unde ar trebui să fie. Când am intrat, toate persoanele cărora le-am cerut ajutorul m-au ignorat. Paznicul citeşte o revistă care pare după el foarte interesantă şi cred că dacă cineva ar striga 'Hoţul' nimeni nu ar răspunde. În sfârşit, o doamnă s-a întrebat de ce par aşa pierdută pe holuri şi îi explic situaţia. M-a chemat în biroulei şi m-a pus să aşetpt pe un scaun. A scos un dosar destul de gros din unul dintre dulapuri şi l-a răsfoit. Mi-a dat adresa acelei asistente şi i-am mulţumit. Asta a fost uşor. Să vedem... are 70 de ani?!