>>Din perspectiva lui Jorge<<
Marco: Îl urăsc pe Aiden.-trântind portiera-
Eu: Bun venit în club!-pornind motorul-
Marco: Serios, cum a îndrăznit să se ţină după Lodo până acasă?
Eu: Dă-mi voie să îţi explic. A fost doar un pretext ca să o vadă pe Martina.
Marco: Vrei să spui că Lodovica nu e destul de frumoasă încât să atragă un bărbat? Spui că e urâtă?
Eu: Nu. Lodo e frumoasă, dar Aiden preferă fetele mai timide, ca Martina. Are alte gusturi şi Lodo nu-i permite prea multe. Ştii cum se spune, 'Soarele iubeşte celelalte stele?'.
Marco: Tu tocmai ai spus că iubita mea e frumoasă?
Eu: Mă enervezi, din nou -.-
Marco: Scuze. Mersi că mă duci la lucru.-zâmbind prosteşte-
Eu: Ce te uiţi aşa la mine?
Marco: Mai este un loc liber la slujba mea.-dând din sprâncene-
Eu: Marco, nu! Clar nu!.-dând din mâini-
Marco: Te rog :o3 Mă simt aşa singur la slujbă.-scoţându-şi buza inferioară înafară-
Eu: De asta voi merge să te filmez :)) Nu, Marco, eu nu mă voi îmbrăca niciodată într-un costum de animal.
>Peste o oră<
Eu: Cine mă ajută să trag fermoarul? emoticon confused_rev -ţinând strâns de costumul de pinguin-
Marco: Eu. -mişcându-se ca o raţă în costumul lui de pui- Gata ^.^
Eu: Doar o jumătate de oră, şi apoi mă laşi să încarc filmuleţul cu tine dansând în costumul de pui pe net.
Marco: Şi dacă nu stai o jumătate de oră în costumul ăla, îi voi arăta filmuleţe cu tine Martinei.
Eu: De asta suntem noi prieteni buni. -mişcându-mă în costum- Şi? Ce trebuie să fac?
Marco: Să stai în colţul ăla.-arătând cu degetul-
Eu: Ce? :)) Asta e cea mai uşoară meserie.-mergând în locul indicat-
Marco: Şi să vorbeşti cu copiii, să îi laşi să te bată cu baloane, să râzi la glumele lor şi să îţi atingă coada.-enumerând pe gheare-
Eu: Copii perverşi.
Marco: Zi mersi că nu-s pedofili şi că nu trebuie să le cureţi voma.-lipăind-
Eu: Cum rezişti aici? -aruncând cu bile de plastic în el-
Marco: Plec de aici cu buzunarul plin emoticon wink -făcându-le loc copiilor să intre-
Eu: De vomă? :)))
Marco: Nu fi rău şi poartă-te frumos.
Eu: Sigur :)) Mai taci sau te fac la rotisor.
-Mami, pinguinii sunt carnivori.
-Hei, nenea! Vreau şi eu o coadă. Cât costă, ca să îi spun la mami să-mi cumpere? :o3 -trăgând de coada de pinguin-
Eu: Auch! Să ştii că îl superi pe domnul pinguin.
-'Ni!-călcându-mă pe un picior-
Eu: Auuuch, Marco! -şchiopătând- Pinguinii te urăsc, copil pervers!
Unde e Martina să mă scape de toate astea?
>>Din perspectiva Martinei<<
Sper să merite drumul până la bătrâna asta. Dacă ea nu ştie cine e fratele meu atunci... nu mai am speranţă. Ea e cea care îmi poate spune cine e Andreas. Desigur, mai sper şi că bătrâna aia e destul de lucidă încât să-şi amintească ultimii ani de lucru. Mi s-a dat o adresă către vestul oraşului, un loc pe care nu-l ştiu aşa bine.
După ce am ajuns la locul indicat, un bloc vechi dintr-un cartier la fel de vechi, am intrat şi am verificat lista cu locuitori. Numele doamnei apărea chiar pe rândul al treilea cu litere italice îngroşate, 'Maria Donnovan'-etajul 1, nr. 12.
Blocul ăsta nu are lift, dar nici că am depus prea mult efort până aici. Aici, iată-mă stând în faţa uşii '12' hotărându-mă dacă să bat, să sun, să plec, dacă măcar voi avea curajul să-i spun numele meu. Bineînţeles că o voi face, trebuie. Sunt studentă la psihologie, ştiu că ăsta e doar un capriciu, iar ea e o bătrânică drăguţă care dă bombonici copiiilor. Eu nu vreau o bomboană, eu vreau un nume.
Aşa că îmi ridic mâna -cu puţin ajutor de la cealaltă- şi apăs pe sonerie. Nimic. Mai apăs încă o dată. Nimic... Mă întorc cu spatele şi strâng pumnii, apoi lovesc încet şi rapid uşa.
-Oh, vin acum! emoticon upset O voce piţigăiată se aude din apartament. Să te văd cum te mişti tu la vârsta mea! Adaugă. Cine eşti şi ce cauţi? Deschide uşa şi mă scanează. Arată chiar... bătrână emoticon confused_rev
Eu: Martina Stoessel. Cred că m-am născut cu dumneavoastră, la fel ca fratele meu. Vă pot pune câteva întrebări, vă rog?-făcând o faţă de copil bun-
***
Maria: De ce nu mi-ai spus că eşti la facultate? emoticon colonthree -turnându-mi ceai în cană-
Eu: Am omis.
Maria: Oh, mă bucur să aud că unii copii mai sunt interesaţi de şcoală. În fine, ce vroiai să mă întrebi?
Eu: Andreas Stoessel vă sună cunoscut?
Maria: Ar trebui? Dragă, am fost asistentă 40 de ani, am cunoscut mulţi copii.
Eu: Da, dar... poate dacă încercaţi să vă aminţiţi? A fost abandonat şi nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu el. Vă rog, sunteţi singura şansă.
Maria: Îmi...îmi pare rău emoticon frown -punându-şi o mână peste a mea-
Eu: Nu e nimic.-trăgându-mi nasu- Înţeleg.
Maria: Poate dacă m-ai lăsa câteva zile să îmi amintesc?
Eu: Aţi putea face asta?
Maria: Desigur.. cred.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Eu: Vino aici, Marco! Nu cumva să fugi de mine!-dând scaunele la o parte-
Costumul ăsta e chiar incomod.
Marco: Ne, ne, ne. Ai stat 28 de minute, noi am promis 30.
Eu: Dar stau de dimineaţă aici.-lăsându-mi braţele pe lângă corp-
Marco: Au fost 28 de minute în care ai stat cu copiii. *-* 28!
Eu: Doar nu îi vei arăta Martinei filmuleţele alea, nu?-fugind spre el-
Marco: Mnu... i le voi arăta şi Lodovicăi, Ludmilei, lui Jerry şi poate chiar Aiden.
Eu: N-ai face asta!
Marco: Mă provoci.
Eu: Marco... emoticon upset
Marco: Se pare că eu deţin puterea, nu? Mă pot obişnui cu asta. Iar tu poţi învăţa să pierzi.
Eu: Nu am rezistat degeaba 28 de minute cu ţâncii ăia care mi-au rupt coada.-arătând spre fundul meu- Mi-au urlat în ureche, m-au înjurat -apropo, am învăţat înjurături noi, vrei să le auzi?- şi sunt nervos. Ai cea mai nasoală slujbă, e demnă de tine.
Marco: Ce zi faină ai avut. Serios, pe lângă ale mele, a ta a fost bestială, frate... emoticon frown
Eu: Oh, Marco... eu nu am vrut să...-masându-mi ceafa- scuze.
Marco: Nu-i nimic. Cred că toate au o limită oricum.-balansându-se spre uşă-
Eu: Nu am vrut să sune aşa. emoticon unsure
Marco: Eu... eu...-suspinând- Eu nu pot să cred ce plasă ai luat =))))
Eu: Te urăsc emoticon squint
Marco: E aşa greu să spui 'Te iubesc'? Ha, doar fă-o.
Eu: Nu.
Nu fac asta, nu. În niciun caz, nu.
Marco: Ţi-e frică? Uite, dacă spui că mă iubeşti nu îi arăt nimic Martinei şi mă prefac că uit ziua de azi.
Eu: Mnu -.-
Marco: Te iubesc, Jorge. Mi-ai făcut viaţa mai bună.
Eu: Încetează.
Marco: Da, îl iubesc pe Jorge Blanco, prietenul meu cel mai bun.-punându-se în genunchi-
Un copil care căuta ceva: emoticon confused_rev
Marco: Jorge Blanco e viaţa mea.-strigând-
Eu: Gata, ajunge! emoticon upset Fie, te iubesc! Îmi faci viaţa mai bună şi toate cele, acum ridică-te, mă faci de râs!
Copilul: Tati, tati, pinguinul a divorţat de raţă.
Marco: Tocmai ai distrus copilăria puştiului.-bătându-mă pe umăr- Acasă?
Eu: Acasă.-fluierând-
***
Eu: Mi-ai văzut tricoul?
Tini: Care? emoticon colonthree
Eu: Cel negru.
Tini: Îţi baţi joc de mine? Ai mai multe tricouri negre.
Eu: Reformulez. Mi-ai văzut vre-un tricou?
Tini: Nu, abia ce am venit şi vorbeam cu Lodo.
Eu: Ah...
Tini: Apropo, VORBEAM CU LODO.-gesticulând-
Eu: Aha, şi?
Tini: Păi, ahm VORBEAM. Şi încă vrem să mai VORBIM.-uitându-se ciudat la mine-
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: Păi, ahm VORBEAM. Şi încă vrem să mai VORBIM.-ridicându-mi o sprânceană-
Jorge: Nu mai vreau să stau cu Marco! O_O
Lodo: A ieşit cu nişte foşti prieteni de liceu.
Jorge: Foşti prieteni?
Miroase-a gelozie emoticon colonthree
Eu: De ce nu ieşi şi tu cu băieţii?
Jorge: Care băieţi?
Eu: Jerr... Diego *-* sau Fede.
Jorge: Hmmm... bună idee.-dând aprobator din cap- Îi voi suna.-scoţându-şi telefonul din buzunar-
Am spus că poartă doar o pereche de pantaloni?
Lodo: Bine, pentru că noi probabil o vom suna pe Ludmila emoticon colonthree
Eu: Ar fi o idee bună să o sun şi pe Gina, nu?
Lodo: Cred...
Jorge: Nu.-dând din umeri-
Eu: De ce nu?
Jorge: Tu nu ai observat faţa Lodovicăi când i-ai pronunţat numele?
Eu: Ce s-a întâmplat?
Lodo: Ce? Nimic.-fluturându-şi o mână în aer-
Jorge: Se întâmplă că prietena ta are un secret.-lipindu-şi buzele de tâmpla mea-
Eu: Lodo? emoticon confused_rev
Lodo: Serios, o poţi suna. -masându-şi ceafa-
Eu: Nu, oricum, nu prea ne cunoaştem. Mersi, Jorge.-sărutându-l-
Jorge: Mhm, mă pot duce?-sărutându-mă- Dar dă-mi ceva cu care să mă îmbrac.
Eu: Nu sunt soţia ta :)))
Jorge: Încă.
Lodo: Uuu :>
Jorge: Taci, femeie logodită.-sărutându-mă-
Eu: Pa, Jorge!-împingându-l în faţă cu o mână-
Jorge: Pa emoticon colonthree
Marco: Îl urăsc pe Aiden.-trântind portiera-
Eu: Bun venit în club!-pornind motorul-
Marco: Serios, cum a îndrăznit să se ţină după Lodo până acasă?
Eu: Dă-mi voie să îţi explic. A fost doar un pretext ca să o vadă pe Martina.
Marco: Vrei să spui că Lodovica nu e destul de frumoasă încât să atragă un bărbat? Spui că e urâtă?
Eu: Nu. Lodo e frumoasă, dar Aiden preferă fetele mai timide, ca Martina. Are alte gusturi şi Lodo nu-i permite prea multe. Ştii cum se spune, 'Soarele iubeşte celelalte stele?'.
Marco: Tu tocmai ai spus că iubita mea e frumoasă?
Eu: Mă enervezi, din nou -.-
Marco: Scuze. Mersi că mă duci la lucru.-zâmbind prosteşte-
Eu: Ce te uiţi aşa la mine?
Marco: Mai este un loc liber la slujba mea.-dând din sprâncene-
Eu: Marco, nu! Clar nu!.-dând din mâini-
Marco: Te rog :o3 Mă simt aşa singur la slujbă.-scoţându-şi buza inferioară înafară-
Eu: De asta voi merge să te filmez :)) Nu, Marco, eu nu mă voi îmbrăca niciodată într-un costum de animal.
>Peste o oră<
Eu: Cine mă ajută să trag fermoarul? emoticon confused_rev -ţinând strâns de costumul de pinguin-
Marco: Eu. -mişcându-se ca o raţă în costumul lui de pui- Gata ^.^
Eu: Doar o jumătate de oră, şi apoi mă laşi să încarc filmuleţul cu tine dansând în costumul de pui pe net.
Marco: Şi dacă nu stai o jumătate de oră în costumul ăla, îi voi arăta filmuleţe cu tine Martinei.
Eu: De asta suntem noi prieteni buni. -mişcându-mă în costum- Şi? Ce trebuie să fac?
Marco: Să stai în colţul ăla.-arătând cu degetul-
Eu: Ce? :)) Asta e cea mai uşoară meserie.-mergând în locul indicat-
Marco: Şi să vorbeşti cu copiii, să îi laşi să te bată cu baloane, să râzi la glumele lor şi să îţi atingă coada.-enumerând pe gheare-
Eu: Copii perverşi.
Marco: Zi mersi că nu-s pedofili şi că nu trebuie să le cureţi voma.-lipăind-
Eu: Cum rezişti aici? -aruncând cu bile de plastic în el-
Marco: Plec de aici cu buzunarul plin emoticon wink -făcându-le loc copiilor să intre-
Eu: De vomă? :)))
Marco: Nu fi rău şi poartă-te frumos.
Eu: Sigur :)) Mai taci sau te fac la rotisor.
-Mami, pinguinii sunt carnivori.
-Hei, nenea! Vreau şi eu o coadă. Cât costă, ca să îi spun la mami să-mi cumpere? :o3 -trăgând de coada de pinguin-
Eu: Auch! Să ştii că îl superi pe domnul pinguin.
-'Ni!-călcându-mă pe un picior-
Eu: Auuuch, Marco! -şchiopătând- Pinguinii te urăsc, copil pervers!
Unde e Martina să mă scape de toate astea?
>>Din perspectiva Martinei<<
Sper să merite drumul până la bătrâna asta. Dacă ea nu ştie cine e fratele meu atunci... nu mai am speranţă. Ea e cea care îmi poate spune cine e Andreas. Desigur, mai sper şi că bătrâna aia e destul de lucidă încât să-şi amintească ultimii ani de lucru. Mi s-a dat o adresă către vestul oraşului, un loc pe care nu-l ştiu aşa bine.
După ce am ajuns la locul indicat, un bloc vechi dintr-un cartier la fel de vechi, am intrat şi am verificat lista cu locuitori. Numele doamnei apărea chiar pe rândul al treilea cu litere italice îngroşate, 'Maria Donnovan'-etajul 1, nr. 12.
Blocul ăsta nu are lift, dar nici că am depus prea mult efort până aici. Aici, iată-mă stând în faţa uşii '12' hotărându-mă dacă să bat, să sun, să plec, dacă măcar voi avea curajul să-i spun numele meu. Bineînţeles că o voi face, trebuie. Sunt studentă la psihologie, ştiu că ăsta e doar un capriciu, iar ea e o bătrânică drăguţă care dă bombonici copiiilor. Eu nu vreau o bomboană, eu vreau un nume.
Aşa că îmi ridic mâna -cu puţin ajutor de la cealaltă- şi apăs pe sonerie. Nimic. Mai apăs încă o dată. Nimic... Mă întorc cu spatele şi strâng pumnii, apoi lovesc încet şi rapid uşa.
-Oh, vin acum! emoticon upset O voce piţigăiată se aude din apartament. Să te văd cum te mişti tu la vârsta mea! Adaugă. Cine eşti şi ce cauţi? Deschide uşa şi mă scanează. Arată chiar... bătrână emoticon confused_rev
Eu: Martina Stoessel. Cred că m-am născut cu dumneavoastră, la fel ca fratele meu. Vă pot pune câteva întrebări, vă rog?-făcând o faţă de copil bun-
***
Maria: De ce nu mi-ai spus că eşti la facultate? emoticon colonthree -turnându-mi ceai în cană-
Eu: Am omis.
Maria: Oh, mă bucur să aud că unii copii mai sunt interesaţi de şcoală. În fine, ce vroiai să mă întrebi?
Eu: Andreas Stoessel vă sună cunoscut?
Maria: Ar trebui? Dragă, am fost asistentă 40 de ani, am cunoscut mulţi copii.
Eu: Da, dar... poate dacă încercaţi să vă aminţiţi? A fost abandonat şi nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu el. Vă rog, sunteţi singura şansă.
Maria: Îmi...îmi pare rău emoticon frown -punându-şi o mână peste a mea-
Eu: Nu e nimic.-trăgându-mi nasu- Înţeleg.
Maria: Poate dacă m-ai lăsa câteva zile să îmi amintesc?
Eu: Aţi putea face asta?
Maria: Desigur.. cred.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Eu: Vino aici, Marco! Nu cumva să fugi de mine!-dând scaunele la o parte-
Costumul ăsta e chiar incomod.
Marco: Ne, ne, ne. Ai stat 28 de minute, noi am promis 30.
Eu: Dar stau de dimineaţă aici.-lăsându-mi braţele pe lângă corp-
Marco: Au fost 28 de minute în care ai stat cu copiii. *-* 28!
Eu: Doar nu îi vei arăta Martinei filmuleţele alea, nu?-fugind spre el-
Marco: Mnu... i le voi arăta şi Lodovicăi, Ludmilei, lui Jerry şi poate chiar Aiden.
Eu: N-ai face asta!
Marco: Mă provoci.
Eu: Marco... emoticon upset
Marco: Se pare că eu deţin puterea, nu? Mă pot obişnui cu asta. Iar tu poţi învăţa să pierzi.
Eu: Nu am rezistat degeaba 28 de minute cu ţâncii ăia care mi-au rupt coada.-arătând spre fundul meu- Mi-au urlat în ureche, m-au înjurat -apropo, am învăţat înjurături noi, vrei să le auzi?- şi sunt nervos. Ai cea mai nasoală slujbă, e demnă de tine.
Marco: Ce zi faină ai avut. Serios, pe lângă ale mele, a ta a fost bestială, frate... emoticon frown
Eu: Oh, Marco... eu nu am vrut să...-masându-mi ceafa- scuze.
Marco: Nu-i nimic. Cred că toate au o limită oricum.-balansându-se spre uşă-
Eu: Nu am vrut să sune aşa. emoticon unsure
Marco: Eu... eu...-suspinând- Eu nu pot să cred ce plasă ai luat =))))
Eu: Te urăsc emoticon squint
Marco: E aşa greu să spui 'Te iubesc'? Ha, doar fă-o.
Eu: Nu.
Nu fac asta, nu. În niciun caz, nu.
Marco: Ţi-e frică? Uite, dacă spui că mă iubeşti nu îi arăt nimic Martinei şi mă prefac că uit ziua de azi.
Eu: Mnu -.-
Marco: Te iubesc, Jorge. Mi-ai făcut viaţa mai bună.
Eu: Încetează.
Marco: Da, îl iubesc pe Jorge Blanco, prietenul meu cel mai bun.-punându-se în genunchi-
Un copil care căuta ceva: emoticon confused_rev
Marco: Jorge Blanco e viaţa mea.-strigând-
Eu: Gata, ajunge! emoticon upset Fie, te iubesc! Îmi faci viaţa mai bună şi toate cele, acum ridică-te, mă faci de râs!
Copilul: Tati, tati, pinguinul a divorţat de raţă.
Marco: Tocmai ai distrus copilăria puştiului.-bătându-mă pe umăr- Acasă?
Eu: Acasă.-fluierând-
***
Eu: Mi-ai văzut tricoul?
Tini: Care? emoticon colonthree
Eu: Cel negru.
Tini: Îţi baţi joc de mine? Ai mai multe tricouri negre.
Eu: Reformulez. Mi-ai văzut vre-un tricou?
Tini: Nu, abia ce am venit şi vorbeam cu Lodo.
Eu: Ah...
Tini: Apropo, VORBEAM CU LODO.-gesticulând-
Eu: Aha, şi?
Tini: Păi, ahm VORBEAM. Şi încă vrem să mai VORBIM.-uitându-se ciudat la mine-
>>Din perspectiva Martinei<<
Eu: Păi, ahm VORBEAM. Şi încă vrem să mai VORBIM.-ridicându-mi o sprânceană-
Jorge: Nu mai vreau să stau cu Marco! O_O
Lodo: A ieşit cu nişte foşti prieteni de liceu.
Jorge: Foşti prieteni?
Miroase-a gelozie emoticon colonthree
Eu: De ce nu ieşi şi tu cu băieţii?
Jorge: Care băieţi?
Eu: Jerr... Diego *-* sau Fede.
Jorge: Hmmm... bună idee.-dând aprobator din cap- Îi voi suna.-scoţându-şi telefonul din buzunar-
Am spus că poartă doar o pereche de pantaloni?
Lodo: Bine, pentru că noi probabil o vom suna pe Ludmila emoticon colonthree
Eu: Ar fi o idee bună să o sun şi pe Gina, nu?
Lodo: Cred...
Jorge: Nu.-dând din umeri-
Eu: De ce nu?
Jorge: Tu nu ai observat faţa Lodovicăi când i-ai pronunţat numele?
Eu: Ce s-a întâmplat?
Lodo: Ce? Nimic.-fluturându-şi o mână în aer-
Jorge: Se întâmplă că prietena ta are un secret.-lipindu-şi buzele de tâmpla mea-
Eu: Lodo? emoticon confused_rev
Lodo: Serios, o poţi suna. -masându-şi ceafa-
Eu: Nu, oricum, nu prea ne cunoaştem. Mersi, Jorge.-sărutându-l-
Jorge: Mhm, mă pot duce?-sărutându-mă- Dar dă-mi ceva cu care să mă îmbrac.
Eu: Nu sunt soţia ta :)))
Jorge: Încă.
Lodo: Uuu :>
Jorge: Taci, femeie logodită.-sărutându-mă-
Eu: Pa, Jorge!-împingându-l în faţă cu o mână-
Jorge: Pa emoticon colonthree
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu