Îngeri și demoni. Capitolul 37-Păturica.

Îmi aleg o rochie drăguţă, cu un imprimeu floral până la genunchi şi o pereche de balerini crem. Nu mă complic, pentru că oricum Jorge nu mă place pentru înfăţişare.

***
Eu: Unde mergem?-închizând portiera-
Jorge: Mai ştii localul unde a lucrat Cora?
Eu: Uitasem, până când mi-ai amintit tu.
Jorge: Este un restaurant chiar lângă.
Eu: Ei au venit?
Jorge: Da, acum 5 minute. S-au calmat spiritele.
Eu: Mă bucur.
Jorge: Sper că nu vom fi şi noi aşa.-şoptind-
Eu: Poftim?-ridicându-mi o sprânceană-
Jorge: Nimic.-frecându-şi barba-

Îmi întorc privirea la drum şi îmi aşez marginile rochiei. Am insistat să luăm maşina mea, să pot conduce eu, dar Jorge vrea să fie gentilman. Încă râd când îmi aduc aminte cum îşi onduia buzele când pronunţa 'gentilman' ca să pară unul dintre acei oameni aristocraţi. M-am mirat când l-am văzut purtând acea cămaşă pe care a văzut-o la el în dulap. Nu că îi stă rău, arată minunat şi... drăguţ. Nu a spus nimic despre rochia mea, dar cred că se holba puţin când m-a văzut. Chiar aş vrea să stau mai mult timp cu el, fără Aiden sau Jerry care să ne dea planurile peste cap.

Jorge: Ştii... am vorbit cu Aiden azi.
Eu: Ce aţi vorbit?
Jorge: Să facem pace.-uitându-se în faţă-
Eu: Să faceţi pace?
Jorge: Da. Nu îmi mai pasă de el.
Da, şi eu ştiu să tricotez.
Eu: Serios? Când?
Jorge: După ce ai luat-o pe prietena ta ener... Minli.
Eu: :)) Poate fi uneori energică, dar nu enervantă.
Jorge: Care e diferenţa?-uitându-se la mine-
Nu prea îi plac persoanele energice, notat.
Eu: Nu e enervantă, bine? Mi-a fost dor de ea.
Jorge: Sigur.

Oftez şi mă dau bătută. Într-o luptă cu Jorge despre 'Cum recunoşti o persoană enervantă' el câştigă mereu. Sau eu îl las să câştige...?

Jorge: Am ajuns.-trăgând frâna de mână-
Ies din maşină şi mă lupt cu vântul care vrea să îmi ridice rochia. Jorge vine în spatele meu şi încuie uşa, apoi îşi odihneşte o mână pe umerii mei. E deja întuneric iar lumina stradală şi cea de la magazine e singura care ne arată drumul.
Jorge: Ţi-aş da haina mea dacă aş avea una.
Eu: Nu e nimic, nu îmi e frig.-râzând-
Îngheţ! Însă nu contează.
Îşi mişcă mâna pe spatele meu şi îmi zâmbeşte blând. Îi întorc zâmbetul şi intră în localul unde vroia să mergem.

Jorge: O masă pentru doi, vă rog.
Se apleacă peste tejghea şi îi şopteşte unui chelner care mă bucură că e băiat. Cred că Jorge nu se bucură.
Ne conduce spre o masă din marginea localului iar iubitul meu îmi trage scaunul emoticon colonthree Ne aşezăm şi aşteptăm ca chelnerii să îşi facă treaba.

>>Din perspetiva Lodovicăi<<

Eu: Marco? emoticon colonthree -aşezându-mă mai bine pe umărul lui-
Marco: Mhm?-uitându-se atent la TV-
Eu: Îmi dai puţin telecomanda? Începe serialul meu preferat.
Marco: Bine.-întinzându-se până pe partea cealaltă a canapelei- Ce crezi că fac Martina şi Jorge acum?
Eu: Au parte de intimitate.
Marco: Hmm... *-* -dând-mi telecomanda-
Eu: La ce te gândeşti?
Marco:-dând din sprâncene-
Eu: Ce?
Marco: Diego a venit în oraş, nu?
Eu: Da.
Marco: Puetm să-l chemăm?
Eu: Doar dacă vine şi Ludmila.-ridicând un deget-
Marco: Ieii.-ducându-se după telefon-

Marco şi Diego se înţeleg bine, dar tot Jorge rămâne fratele lui de suflet. Probabil dacă i-aş spune lui Jorge că e 'frate de suflet' cu Marco nu ar mai vorbi cu mine până când nu mă vede într-un sicriu. Dar şi Martina e sora mea de suflet. Nu pot nega că mă înţeleg bine cu Ludmila, doar că ea nu e ca Tini... e prea enervantă.

Marco: Diego vine imediat, a spus că o anunţă el pe Ludmila.
Eu: Crezi că Jorge şi Tini se vor supăra că ne întâlnim fără ei?
Marco: Ei au plecat la întâlnire fără noi... emoticon confused_rev
Eu: Pentru că noi am plecat la întâlnire fără ei. :)) -întinzându-mi braţele-
Marco: Ce înseamnă asta? Că i-am înşelat?
Eu: Nu. Tu doar fă nişte floricele sau sandvişuri.
Marco: Sigur. Dar mă ajuţi şi tu, nu?
Eu: Serialul. Începe.-dând sonorul mai tare-
Marco: emoticon squint -ducându-se în bucătărie-

E ciudat că Martina nu m-a sunat şi nu mi-a trimis niciun mesaj până acum. Vreau să ştiu cum e la prima lor întâlnire emoticon colonthree Îmi aduc aminte cât de gătit mergea Jorge în oraş cu Lara. Fata aia ar fi putut fi chiar o soţie bună pentru Jorge, dar Jake a intervenit ca de obicei şi acum e moartă. Îşi merită soarta! Nu mă pot concentra la film din cauza telefonului. Vibrează.

'Trebuie să vorbesc cu tine! Acum, în grădină.'-Jerry
Ar trebui să mă duc sau să sun la poliţie? Îmi aplec capul puţin spre bucătărie şi Marco fredonează o melodie în timp ce taie feliile de pâine. Trec pe lângă bucătărie şi îmi iau un hanorac gri din cuier şi mă încalţ cu teneşii. Nu vreau să ştie cineva că mă văd cu un fost mafiot -nou profesor- pe ascuns. Stai, nu mă văd cu el.
Ies silenţios pe uşă şi o închid la fel de încet. Şi-aşa Marco nu prea aude bine cu urechea dreaptă. Îmi pun gluga pe cap şi păşesc prin iarba umedă până în spatele casei. De unde ştie Jerry locul ăsta? Nu ştiam că Jorge l-a adus pe aici. Cred că el şi Jake au colindat locurile astea de multe ori, mai bine zis ne-au spionat foarte bine de acolo.

Jerry: Psst!-dintr-un tufiş-
Eu: Ce faci acolo?-şoptind- M-ai speriat!-punându-mi mâna la piept-
Jerry: Apleacă-te!-dând nişte frunze la o parte-
Eu: De ce vroiai să vin aici, şi de ce tocmai aici?!-aplecându-mă-
Jerry: Nu vreau să mai ştie nimeni ceea ce îţi voi spune.
Eu: Bine, dar grăbeşte-te!
Jerry: Martina a aflat că are un frate?
Eu: Ştiai?
Jerry: Aha, cum a reacţionat?
Eu: Nu ţi-am răspuns la întrebare ca să îmi pui alta. -.-
Jerry: Cooperează dacă vrei să scapi ieftin!
Eu: Mda, ştie. Nu a reacţionat bine, mai ales că Jorge ştia...
Jerry: Şi a vorbit cu tatăl ei? I-a spus cine e frate-s'u?
Eu: A vorbit cu tatăl ei şi nu ştie. Să înţeleg că tu ştii cine e Andreas?
Jerry: Eu pun întrebările aici.-ridicând un deget-
Eu: Ei bine, e curtea mea.
Jerry: Nu e problema ta dacă ştiu sau nu. Acum, ai face bine să nu spui la nimeni că te-am întrebat sau îi voi spune Martinei ce părere aveai despre ea la început...
Eu: Jerry!-încrucişându-mi mâinile- Ştii bine că a trecut.
Jerry: Dar ar durea-o adevărul.
Eu: Bine, fie.

>>Din perspectiva Martinei<<

Jorge: Ţi-a... plăcut?-pornind maşina-
Eu: Mult emoticon colonthree Chiar dacă chelnerul s-a împiedicat şi a scăpat sos de roşii pe noi, apoi tu ai făcut o scenă şi a venit proprietarul. emoticon heart
Jorge: Aww! :o3 -sărutându-mă-
Eu: Vrei să stai în seara asta la mine?
Jorge: De ce, nu poţi veni tu la noi?
Eu: Nu ai dormit niciodată la mine.
Jorge: Ştiu, dar încă mai avem timp.
Eu: De ce nu în seara asta?
Jorge: Nu ştiu... Mai vedem. -punându-şi o mână pe coapsa mea-
Eu: O sun pe Lodo să văd ce fac.
După ce formez numărul, sună o dată, de două ori, de trei ori... Opresc după al şaselea apel şi aştept un telefon sau un mesaj înapoi.

Eu: Nu răspunde.
Jorge: Sunt ocupaţi şi ei.-râzând-
Eu: Heii!
Jorge: Bine, nu mai spun nimic.

Când am ajuns în faţa casei mele, Jorge îmi face semn să ies şi el mă urmează. Încă mai am sos roşu pe rochie şi zici că e sânge :))) Sper că se duce la spălat.
Eu: Deci... vii?-făcând semn spre casă-
Jorge: Eu... nu ştiu.-ducându-şi o mână la ceafă-
Eu: Oh, haide! De ce nu?
Jorge: Nu ot mi lă ura mea.-vorbind cu mâna la gură-
Eu: Ce? :))))-râzând-
Jorge: Nu pot dormi ălă tură.-ţinându-şi mâna la gură-
Eu: Vorbeşte mai clar.
Jorge: Nu pot dormi fără pătura mea emoticon upset
Eu: =))))))))-izbucnind în hohote de râs-
Jorge: Nu mai râde.-strângându-şi mâinile la piept-
Eu: Păi, de ce nu te duci tu să-ţi aduci păturica şi eu mă duc să mă schimb? :))
Jorge: Bine.-lungind cuvântul-

Nu poate dormi fără pătură?! Are 5 ani? Ăsta e un lucru pe care nu-l ştiam despre el. Doarme cu o pătură, auzi la el. Descui uşa casei şi îmi dau papucii jos. [Îşi dă singură papucii :))] Intru în camera mea şi îmi scot pijamalele roz şi pufoase din dulapul de lângă pat. Eu am dormit de câteva ori la Jorge, acum e rândul lui să doarmă aici. Aşez puţin pernele şi cearceaful apoi mă schimb de rochie şi o pun în coşul cu rufe murdare din baie. Dacă Jorge îşi aduce pătura, va trebui să o punem într-un cearceaf pentru că e destul de rece în seara asta.
După ce am găsit un cearceaf cu ursuleţi, îl întind pe pat şi Jorge apare la uşa dormitorului.

Eu: Drăguţă pătură.
Jorge: Mersi emoticon colonthree -întinzând-o- Mă ajuţi?
Eu: Sigur.-luând pătura de un colţ-
Încerc să bag colţul păturii înăuntru, dar trag prea tare şi pătura se întoarce. Iau celălalt colţ şi reuşesc să îl bag, apoi mototolesc pătura şi o îndes înăntru.
Jorge: E invers :)) Lasă-mă se te ajut.
Trage şi el de un colţ şi pătura se răsuceşte înăntru. O scot afară şi apoi încerc să o îndes din nou.
Jorge: Hei, ai grijă!

Îmi dau ochii peste cap şi reuşesc să întind pătura, chiar dacă mai atârnă pe afară puţin.

Jorge: *-* -uitându-sela pătură-
Eu: Ce?
Jorge: O_O -îndepărtându-se de pătură-
Eu: Ce mai e?
Jorge: Am luat pătura greşită, nu e asta. *-*

>>Din perspectiva Lodovicăi<<

Jerry m-a şantajat cu un secret iar eu nu îl am cu nimic la mână. Trebuie el să fie un spion înnăscut. Ce? A fost crescut de Jackie Chan?
Când m-am întors de afară, Diego, Ludmila şi Cande erau în living uitându-se ciudat la mine.
Eu: Nu mergea... apa de la baie *-*
Cande: Nu te-am mai văzut de mult timp. Vino aici! :)) -trăgându-mă-