Cine ştie ce se ascunde în spatele unui simplu 'La mulţi ani!'.
Priveam geamul şi observam că mici picături de ploaie se loveau de el. Am rămas blocată pentru un timp uitându-mă afară. Aş vrea să fiu în locul solului. Totuşi, loviturile stropilor nu le-aş putea suporta, însă cred că e o senzaţie revigorantă.
L-am observat pe Jorge făcând acelaşi lucru în bucătărie şi m-am apropiat de el. Nu s-a întors.
Eu: Se dezlănţuie, nu?
Jorge: Mda.
M-am aşezat lângă el şi mi-am pus o mână peste a lui. Nici la asta nu a reacţionat.
Eu: Ştii, dacă eşti supărat că nu ţi-am răspuns la scuze...
Jorge: Bunica îmi spunea că atunci când plouă afară, un înger plânge. Însă cred că îngerul meu a plâns cât pentru doi. Tu nu crezi?
Eu: La ce te referi?
Jorge: În asta. -cesticulând între noi- Relaţia. Doar eu te-am rănit. Tu niciodată nu ai făcut nimic care să mă rănească.
Eu: Pot trăi cu asta. Am făcut-o până acum.
Jorge: Şi cât vei mai putea suporta?
Eu: Asta am discutat când am acceptat.
Jorge: Atunci nu am zis că nu te voi răni.
Eu: Cred că mi-am asumat asta. -schiţând un zâmbet- Dacă nu aş fi fost de acord, aş mai fi fost aici de ziua mea? Puteam încă să fiu cu părinţii mei sau în altă ţară, cu mama.
Jorge: Martina...-închizând ochii-
Eu: N-am îndurat atât ca tu să termini totul azi.
Jorge: Nu am spus că vreau să terminăm. Nu vreau.
Eu: Atunci ce?
Jorge: Vroiam doar să ştiu dacă mă vei accepta în continuare.
Eu: Ei bine, imaginea cu roşcata aia care te săruta încă îmi umple mintea dar cred că o pot alunga cumva.
Jorge: Presupun că...
I-am aprobat presupunerea cu un sărut. Am imortalizat imaginea în minte şi am depozitat-o în inimă.
Jorge: Mersi. emoticon colonthree
Eu: Ce?
Jorge: Ştii tu, mersi că m-ai iertat, din nou.
Eu: Dar nu am zis că te-am iertat...
Jorge: Martina, te joci cu mine.-punându-mi mâinile pe pieptul lui-
Eu: Îmi place să joc periculos. :o3
Lodo: Hei.-intrând în bucătărie- Oh, scuze.
Eu: Intră.-depărtându-mă-
Lodo: Vroiam să-ţi spun că Gina e aici şi a întrebat de tine.
Eu: Iaii emoticon colonthree Mă duc la ea.
>>Din perspectiva lui Jorge<<
Lodo se aşează pe un scaun şi îşi lasă capul pe o palmă.
Eu: Din nou?
Lodo: Ce?
Eu: Lodovica. Ştiu că nu-ţi place că Tini are o altă prietenă.
Lodo: Are o altă prietenă? emoticon unsure
Eu: Nu, nu asta am vrut să spun. Are o altă prietenă pe lângă tine. Pe tine te va adora tot timpul, indiferent de cine intervine.
Lodo: A spus ea asta? Că mă adoră?
Eu: Da... cred. emoticon confused_rev Sigur te adoră.
Lodo: Mersi, mult. -zâmbind-
Eu: Ohh. emoticon colonthree Cineva îmi spune 'mersi'.
Lodo: Să nu ţi se urce la cap. :| -ridicându-se-
O las să se mai gândească la ceea ce i-am spus şi mă alătur musafirilor. Nu am vorbit cu nimeni în seara asta, dintre invitaţii. Mi-e dor să ies cu Marco, Diego şi Fede, dar poate e mai bine aşa. Când eram toţi mă treceau nebuniile şi nu aveam control sau restricţii. Acum controlul meu e Martina.
Marco: Te-am găsit.-punându-şi mâna pe umărul meu-
Eu: Dacă întrebi unde e baia e cea de acolo. *-* -arătând cu degetul-
Marco: Ştiu unde e baia.
Eu: Ah. Martina mi-a spus dacă mă întreabă cineva să îi spun unde e.
Marco: Dar nu am întrebat unde e baia.
Eu: Ştiu, dar îmi place să fiu politicos. Ce vrei?
Marco: Vroiam doar să-ţi spun că ar trebui să facem mai des scrisori împreună. Poate ajungem scriitori.
Eu: Da, sigur. emoticon confused_rev
Marco: Şi să dăm petreceri din astea. Poate înainte să pleci la academie.-dând cu umărul în al meu-
Eu: Poate. Nu voi avea atâta libertate peste o săptămână.
Marco: Mda... Ne-am maturizat, nu? Adică, avem slujbe şi trăim pe pielea noastră. Eu mă voi logodi cu Lodovica iar tu probabil vei muri singur.
Eu: Hei.-lovindu-l în glumă-
Marco: Scuze. :)) Tu şi Martina vă potriviţi.
Eu: Nu cred asta, dar o iubesc.
Marco: Şi asta o crezi sau...?
Eu: Asta o ştiu.
>>Din perspectiva Martinei<<
Invitaţii au început să se retragă şi am avut ocazia să vorbesc cu majoritatea celor care au fost. emoticon colonthree Am primit câteva cadouri interesante, dar au rămas câteva nedesfecute. Nu asta contează, până la urmă. Oricum, cadoul de la Jorge a fost foarte drăguţ. Mi-am dat seama că nu el a scris scrisoarea aia dar a avut tentativa de a face una.
La final, a rămas doar grupul nostru de prieteni şi Lodovica a ales un film din colecţia ei de comedii.
Marco: Şi el mi-a zis atunci "Tu? În echipa de baschet? Când bunicul meu va naşte copii." :)))) V-aţi prins?
Diego: Faină glumă.
Ludmila: N-o mai fă. :|
Lodovica: Vroiai să intri în echipa de baschet? emoticon confused_rev
Jorge: A vrut. :)))
Eu: Okey, am pus pauză la film ca să te duci la baie, Diego.
Diego: Aşa e, scuze.-ridicându-se de pe podea-
Lodo: Mă duc să mai fac popcorn.
Se ridică de pe canapea şi se îndreaptă ţopăind spre bucătărie. Ludmila o urmează troncănind cu tocurile ei cui. Dacă mai vine în vizită la noi va trebui să schimbăm parchetul. Cande se juca plictisită cu o şuviţă din părul ei roşcat şi cârlionţat iar Fede se uita la tablourile de pe pereţi.
Eu: Mă gândeam ca mâine după ce vin de la cursuri să-l vizitez pe tata.
Jorge: Vrei să merg cu tine?-atingându-mi mâna-
Eu: Nu. Vreau să vorbim mai multe despre Andreas. E ceva de familie.-lăsând capul în jos-
Jorge: Bine. Asta e bine.
Marco: Chiar vrei să-ţi cunoşti fratele?-dând din picioare- Dacă aş fi în locul tău aş lăsa lucrurile aşa.-dând din umeri-
Eu: Păi bine ă nu eşti în locul meu.
Cande: Da, nici eu nu m-aş complica. Nu m-am născut pentru o viaţă agitată şi am deja un frate enervant.
Eu: Serios? Ai un frate?-întorcându-mă cu capul spre ea-
Cande: Da. Televizorul. :o3
Jorge: Eşti sigură că nu sunteţi fraţi gemeni?
Eu: Nu vă înţeleg. Dacă aveţi un frate pe undeva pe acolo, sânge din sângele vostru, născut din aceiaşi părinţi nu vreţi să-l găsiţi.
Marco: Mhm.
Cande: Noup.
Fede: Ba da.-zâmbind-
Eu. Un om normal.
Jorge: Da, şi eu. -băgându-se în faţa mea-
Îl dau la o parte şi mă aşez mai bine pe pernuţă. Nu am niciun fel de încurajare din parte prietenilor mei şi asta mă deranjează. Sunt aşa relaxaţi, cum am fost şi eu, dar dacă descoperă o bucată de hârtie care arată clar că au un frate sau o soră nu vor mai fi aşa.
Ca şi cum aş fi fost salvată din situaţia jenantă, Lodo s-a întors cu popcornul iar Diego a apărut după ce am repornit filmul. Am stins lumina ca să fie o atmosferă mai plăcută dar nu era o idee aşa bună când primeam firmituri de popcorn în păr. Ştiu că Lodo mănâncă mult. *-*
Marco: De când ai tu filme aşa perverse în colecţie?
Lodo: Tu mi l-ai cumpărat de ziua mea.
Marco: Nu-mi amintesc. E bun.
Jorge: Shh. -sărutându-mă pe obraz-
Marco-şoptindu-i lui Jorge-: Ştii, dacă tot e ziua ei poate ar trebui să vă duceţi în cameră, nu aici în faţa noastră.
Eu: Te aud. -.-
Aud soneria şi mă ridic când toţi ceilalţi se uită la mine. Îmi iau papucii de casă şi aprind lumina. Cine o fi la ora asta?
Eu: Da. emoticon confused_rev -deschizând uşa-
La uşă era o doamnă blondă, înaltă cam de 40 de ani.
-Bună seara! Îl caut pe Jorge Blanco. Mai locuieşte aici?
Eu: Da. Cine sunteţi?
Jorge-venind în spatele meu-: Mamă?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu